Trasaturi caracteristice ale contractului individual de munca
Trasaturile caracteristice ale contractului individual de munca īi definesc specificitatea naturii sale juridice.
A. Trasaturi comune cu cele ale contractelor civile[1]:
a) este guvernat de principiul libertatii de vointa (ca si contractele civile). Sub rezerva si limitele impuse de art. 38 din Cod, partile negociaza si stabilesc cauzele lui cu respectarea normelor imerative ale legii, a cauzelor contractelor colective de munca, a ordinii pu 414h73e blice si a bunelor moravuri. Art.11 din Codul muncii stabileste expresii "cauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilite prin acte normative sau prin contracte colective de munca";
b) este un contract numit, deoarece este reglementat expres, ca atare, prin norme de drept (cuprinse, īn principal, īn Codul muncii);
c) are un caracter bilateral (sinalalmatic) īntrucāt da nastere la drepturi si obligatii reciproce īntre parti, cauza obligatiei uneia dintre ele constituind-o executarea obligatiei celeilalte; prestarea muncii urmareste, īn principal, obtinerea salariului; si, invers, plata salariului este determinata de prestarea muncii;
d) este un contract cu titlul oneros, deoarece partile obtin reciproc o contra prestatie, īn schimbul celei pe care s-au obligat sa o efectueze;
e) are caracter consensual, īncheindu-se prin simplul acord de vointa al partilor, forma scrisa fiind pretinsa de lege numai pentru īnregistrarea si proba contractului si nu pentru īnsasi existenta lui[2];
f) are un caracter comutativ, deoarece prestatia salariului, cāt si cea a angajatorului sunt cunoscute īnca de la inceput, din momentul īncheierii contractului;
g) se īncheie intuitu personae, adica luāndu-se īn considerare calitatile si aptitidinile persoanei care urmeaza a presta munca si, respective, conditiile obiective, economice sau de alta natura, pe care le ofera angajatorul. Drept urmare, salariatul nu īsi poate executa obligatiile contractuale prin intermediul sau cu ajutorul altei persoane, nu poate transmite aceste obligatii prin mostenire, iar eroarea asupra persoanei constituie viciu de consimtamānt, conducānd la anulabilitatea contractului ;
h) este un contract cu executare succesiva; munca nu se executa dintr-o data (uno ictu), ci este esalonata īn timp, chiar daca este īncheiat pe o durata determinata sau ca un contract de munca cu timp partial. Ca urmare, īn cazul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre o parte a obligatiilor ce-i revin, sanctiunea va fi reziliera, adica īncetarea contractului numai pentru viitor, iar nu rezolutiunea care produce si efecte retroactive .
Trasaturi specifice:
a) nu poate avea decat doua parti: salariatul si angajatorul. Pluralitatea de subiecte (activa sau pasiva), ceea ce presupune ca nu pot exista si prin acelasi contract individual de munca mai multe persoane care sa aiba, laolalta, calitatea de salariat si, de regula, nici mai multe persoane avānd, īmpreuna, calitatea de angajator.
Sunt īnsa si anumite situatii de exceptie: potrivit normelor legale, avocatul coordinator, notar public īmputernicit, medic īmputernicit - īn cadrul unei asocieri fara pesonalitate juridica - pot sa īncheie, īn numele celor cu care sunt asociati, contracte individuale de munca cu avocati stagiari, notari stagiari, medici sau personal auxiliar. Īn aceste cazuri, subordonarea salariatilor respectivi nu se manifesta exclusive fata de cel care a īncheiat contractele de munca īn cauza, ci si fata de ceilalti asociati (avānd si ei calitatea de angajatori)[5];
a) obligatia caracteristica a salariatului - care este o obligatie de a face (de a munci ) - (spre exemplu, salariatul sa-i ofere angajatului, īn locul muncii sale, o anumita valoare materiala), asa cum este posibil potrivit art.1075 din C.civ. La rāndul sau nici angajatorul nu poate sa execute el īnsusi obligatia de a munci a salariatului pe cheltuiala acestuia , asa cum este posibil altminteri potrivit art.1077 din C.civ. si obligatia principala a angajatorului aceea de a plati salariu este tot o obligatie de a face.
b) Contractul individual de munca nu poate fi īncheiat īn conditie suspensiva (nu poate fi afectat de un element viitor sau incert) si nici sub conditie rezolutorie (desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert). Īn mod exceptional, contractul individual de munca poate fi afectat de un termen extinctiv precum si de un termen suspensiv dar cert. Contractul afectat de un termen extinctiv este contractul īncheiat pe o perioada determinata, pentru munci temporare. Contractul individual de munca afectat de un temen suspensiv, dar cert, este contractul care īsi produce efectele la o data ulterioara īncheierii lui (de exemplu situatia īnfiintarii sau vacantarii ulterioare a postului).
c) Pe parcursul executarii contractului,legal, salariatul aflat sub autoritatea angajatorului, i se subordoneaza acestuia, fara a-i putea fi afectata viata privata sau exercitarea drepturilor si libertatilor sale publice.
Subordonarea salariatului fata de angajator, subordonare de natura juridica, se refera la procesul muncii si are īn esenta urmatoarele componente:
a. dreptul angajatorului de a da salariatului ordine si dispozitii executorii (daca sunt legale)
b. dreptul angajatorului de a controla munca salariatului sau.
Traditional se analizeaza trasaturile contractului individual de munca prin raportare la contractile civile. Īn realitate, pot constitui obiect de analiza a asemanarilor si deosebirilor si contractele comerciale .
A se vedea, īn contextul reglementarilor anterioare Codului muncii, I.T.stefanescu, Conditile pentru īncheierea contractului de munca , īn "Raporturi de munca"nr. 2/1997.
A se vedea, pentru dreptul comun, J.Goicovici, Intuitu personae element al cauzei si obiectului contractelor, īn "Dreptul" nr. 6/2006 p. 68-91.
A se vedea, pe larg, V.Stoica, Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile, Editura All, Bucuresti, 1997. C.Stanescu, C.Bārsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, p.86-90; I.R.Urs ,S.Angheni, op.cit., vol II , p.242-244;
|