UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM "ION MINCU"
CATEDRA: "STUDIUL FORMEI SI AMBIENT ARHITECTURAL"
AN UNIVERSITAR 2002-2003, ANUL I - Sem. II
LUMINA - CULOARE - Seminar 2
De-a lungul timpului problema culorii a fost o preocupare a artistilor pe de o parte, pe de alta parte a oamenilor de stiinta(fizicieni, chimisti) si nu īn ultimul rānd psihologi.
Eforturile acestora s-au con 22322u2023w cretizat īntr-o serie īntreaga de reguli care alcatuiesc teoria culorii, principii de baza care se constituie īntr-un alfabet ce trebuie cunoscut de orice profesionist īn domeniul vizualitatii.
Vom face o scurta trecere īn revista a celor mai importante momente īn cristalizarea acelor notiuni teoretice īn domeniul culorii care vor constitui baza teoretica a urmatorului seminar.
Primul tratat de culoare important d.p.d.v. al notiunilor pe care le vom studia este scris la īnceputul secolului XVIII de Isaac Newton ("Tratat despre reflexiile, refractiile, inflexiile si culorile luminii", cunoscut sub titlul prescurtat "Optica")
Newton a asezat īn dreptul unui fascicol de lumina solara o
prisma de cristal. Pe ecranul din dreptul fascicolului apare un dreptunghi
īn culorile curcubeului, denumit de el "spectrul solar": Rosu, Orange,
Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet.
Newton a ordonat culorile īntr-un cerc pe care l-a īmpartit īn 7 sectoare corespunzānd culorilor spectrului - primul cerc cromatic din istorie.
Un secol mai tārziu, Goethe propunea cercul cromatic cu 6 culori:
culorile calde ( Galben, Orange, Rosu) si culorile reci
(Albastru, Verde, Violet)
El defineste pentru prima oara raportul īntre culorile complementare ca raport armonic.
Un alt moment important īl constituie teoria lui Arthur Schopenhauer
privind valorile de luminozitate ale culorilor complementare.
Īn secolul XX, Johannes Itten - pictor, pedagog si teoretician elvetian ,profesor la Bauhaus - sintetizeaza experientele predecesorilor sai īn "Kunst der Farbe"( Arta culorii), carte ce sta la baza teoriei moderne a culorii.
Tratatul este structurat pe baza celor 7 contraste: contrastul culorii īn sine, contrastul de clar-obscur, contrastul cald-rece, contrastul complementarelor, contrastul simultan, contrastul de calitate, contrastul de cantitate.
Īn tema de fata ne vom opri asupra culorilor complementare. Vom enumera regulile de baza ale compunerii acestor culori, reguli ce trebuie īnsusite pentru rezolvarea temei de seminar:
Culorile complementare sunt diametral opuse pe cercul cromatic:
G-Vi, O-A, R-Ve.
O pereche de culori complementare contine īntotdeauna cele trei culori primare Galben, Rosu, Albastru astfel:
G - Vi = G - (R + A) A - O = A - (G + R) R - Ve = R - ( G + A)
Cele doua calitati de baza ale culorilor complementare sunt:
a) Alaturate, ele se pun īn evidenta reciproc, marindu-si puterea de stralucire la maxim.
b) Amestecate, se anihileaza treptat pāna la distrugere, la o anumita proportie formāndu-se un gri neutru.( pentru R - Ve, la proportia 1:1; pentru O - A, la proportia 1:3 / 2:3; pentru G - Vi, la proportia 1:4 / 3:4.
Nuantele intermediare īntre perechea de culori complementare si griul neutru se numesc griuri colorate. Fenomenul se numeste grizare
S-a demonstrat fiziologic ca ochiul cere pentru o culoare data culoarea ei
complementara si o formeaza de la sine daca nu este data.
Legea complementarelor este baza creatiei armonice pentru ca prin īndeplinirea ei īn ochiul nostru se formeaza un echilibru deplin.
Culorile complementare folosite īn raportul just de cantitati dau o imagine static-
stabila. Pentru a dinamiza o gama armonica apare dominanta, situata spre unul din cei doi poli complementari( inclusiv griurile colorate) si accentul situat de cealalta parte.
Īntr-o pereche de culori complementare, una dintre ele este culoare rece iar
cealalta culoare calda. Culorile calde activeaza circulatia sanguina, deci dau senzatia de caldura. Culorile reci slabesc impulsurile circulatiei, deci dau senzatia de frig.
O alta senzatie indusa de aceste culori este cea de apropiere sau departare. Culorile calde dau impresia de apropiere, cele reci pe cea de departare. Astfel, un obiect colorat īntr-o culoare calda pare mai aproape decāt acelasi obiect, situat īn aceiasi pozitie, colorat rece. Asadar, efectul cald sau rece al culorilor poate modifica senzatia de profunzime a unui spatiu si pozitia īn spatiu a obiectelor.
Aceasta calitate o au atāt culorile cāt si griurile colorate.
Fiecare pereche de complementare are anumite particularitati.
Astfel, G - Vi contine si un contrast īnchis- deschis, īntre ele diferenta de luminozitate fiind maxima.
R - Ve au aceiasi luminozitate.( sunt la fel de deschise)
Cunoscānd toate aceste notiuni de baza, se cer urmatoarele:
Īn atelier, fiecare īsi va alege o pereche de culori complementare si va exersa gama lor armonica( gama de griuri colorate pāna la griul neutru care se formeaza īntre cei doi poli de culoare)
Īn continuare, folosind o cutie de carton alb de dimensiunile celei de la seminarul precedent
( fara capac) si urmatoarele obiecte: 2 panouri diferite ca dimensiuni, un cilindru sau o prisma dreapta, o sfera, se cere realizarea unei armonii cromatice prin colorarea interiorului cutiei cāt si a obiectelor care vor fi compuse īn acest interior, īntr-una din cele trei game armonice: Rosu - Verde, Galben - Violet sau Orange - Albastru.
Nota: Obiectele si interiorul cutiei se vor colora aplicānd pe ele hārtie colorata cu acuarele īn tenta plata, nu autocolante sau suprafete colorate "ready made". Este important ca suportul pe care se aplica acuarela sa fie alb.
Nimic nu va ramāne necolorat. Nu se folosesc albul sau negrul.
Īntocmit,
sef catedra, Director de studiu,
|
