UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM "ION MINCU"

CATEDRA: "STUDIUL FORMEI SI AMBIENT ARHITECTURAL"

AN UNIVERSITAR 2002-2003, ANUL I - Sem. II

LUMINA - CULOARE - Seminar 2

ARMONIA COLORISTICA - Relatiile complementare între culori

De-a lungul timpului problema culorii a fost o preocupare a artistilor pe de o parte, pe de alta parte a oamenilor de stiinta(fizicieni, chimisti) si nu în ultimul rând psihologi.

Eforturile acestora s-au con 22322u2023w cretizat într-o serie întreaga de reguli care alcatuiesc teoria culorii, principii de baza care se constituie într-un alfabet ce trebuie cunoscut de orice profesionist în domeniul vizualitatii.

Vom face o scurta trecere în revista a celor mai importante momente în cristalizarea acelor notiuni teoretice în domeniul culorii care vor constitui baza teoretica a urmatorului seminar.

Primul tratat de culoare important d.p.d.v. al notiunilor pe care le vom studia este scris la începutul secolului XVIII de Isaac Newton ("Tratat despre reflexiile, refractiile, inflexiile si culorile luminii", cunoscut sub titlul prescurtat "Optica")

Newton a asezat în dreptul unui fascicol de lumina solara o prisma de cristal. Pe ecranul din dreptul fascicolului apare un dreptunghi în culorile curcubeului, denumit de el "spectrul solar": Rosu, Orange, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet.

Newton a ordonat culorile într-un cerc pe care l-a împartit în 7 sectoare corespunzând culorilor spectrului - primul cerc cromatic din istorie.

Un secol mai târziu, Goethe propunea cercul cromatic cu 6 culori:

culorile calde ( Galben, Orange, Rosu) si culorile reci (Albastru, Verde, Violet)

El defineste pentru prima oara raportul între culorile complementare ca raport armonic.

Un alt moment important îl constituie teoria lui Arthur Schopenhauer privind valorile de luminozitate ale culorilor complementare.

În secolul XX, Johannes Itten - pictor, pedagog si teoretician elvetian ,profesor la Bauhaus - sintetizeaza experientele predecesorilor sai în "Kunst der Farbe"( Arta culorii), carte ce sta la baza teoriei moderne a culorii.

Tratatul este structurat pe baza celor 7 contraste: contrastul culorii în sine, contrastul de clar-obscur, contrastul cald-rece, contrastul complementarelor, contrastul simultan, contrastul de calitate, contrastul de cantitate.

În tema de fata ne vom opri asupra culorilor complementare. Vom enumera regulile de baza ale compunerii acestor culori, reguli ce trebuie însusite pentru rezolvarea temei de seminar:

Culorile complementare sunt diametral opuse pe cercul cromatic:

G-Vi, O-A, R-Ve.

O pereche de culori complementare contine întotdeauna cele trei culori primare Galben, Rosu, Albastru astfel:

G - Vi = G - (R + A) A - O = A - (G + R) R - Ve = R - ( G + A)

Cele doua calitati de baza ale culorilor complementare sunt:

a)      Alaturate, ele se pun în evidenta reciproc, marindu-si puterea de stralucire la maxim.

b)      Amestecate, se anihileaza treptat pâna la distrugere, la o anumita proportie formându-se un gri neutru.( pentru R - Ve, la proportia 1:1; pentru O - A, la proportia 1:3 / 2:3; pentru G - Vi, la proportia 1:4 / 3:4.

Nuantele intermediare între perechea de culori complementare si griul neutru se numesc griuri colorate. Fenomenul se numeste grizare 

S-a demonstrat fiziologic ca ochiul cere pentru o culoare data culoarea ei

complementara si o formeaza de la sine daca nu este data.

Legea complementarelor este baza creatiei armonice pentru ca prin îndeplinirea ei în ochiul nostru se formeaza un echilibru deplin.

Culorile complementare folosite în raportul just de cantitati dau o imagine static-

stabila. Pentru a dinamiza o gama armonica apare dominanta, situata spre unul din cei doi poli complementari( inclusiv griurile colorate) si accentul situat de cealalta parte.

Într-o pereche de culori complementare, una dintre ele este culoare rece iar

cealalta culoare calda. Culorile calde activeaza circulatia sanguina, deci dau senzatia de caldura. Culorile reci slabesc impulsurile circulatiei, deci dau senzatia de frig.

O alta senzatie indusa de aceste culori este cea de apropiere sau departare. Culorile calde dau impresia de apropiere, cele reci pe cea de departare. Astfel, un obiect colorat într-o culoare calda pare mai aproape decât acelasi obiect, situat în aceiasi pozitie, colorat rece. Asadar, efectul cald sau rece al culorilor poate modifica senzatia de profunzime a unui spatiu si pozitia în spatiu a obiectelor.

Aceasta calitate o au atât culorile cât si griurile colorate.

Fiecare pereche de complementare are anumite particularitati.

Astfel, G - Vi contine si un contrast închis- deschis, între ele diferenta de luminozitate fiind maxima.

R - Ve au aceiasi luminozitate.( sunt la fel de deschise)

Cunoscând toate aceste notiuni de baza, se cer urmatoarele:

În atelier, fiecare îsi va alege o pereche de culori complementare si va exersa gama lor armonica( gama de griuri colorate pâna la griul neutru care se formeaza între cei doi poli de culoare)

În continuare, folosind o cutie de carton alb de dimensiunile celei de la seminarul precedent

( fara capac) si urmatoarele obiecte: 2 panouri diferite ca dimensiuni, un cilindru sau o prisma dreapta, o sfera, se cere realizarea unei armonii cromatice prin colorarea interiorului cutiei cât si a obiectelor care vor fi compuse în acest interior, într-una din cele trei game armonice: Rosu - Verde, Galben - Violet sau Orange - Albastru.

Nota: Obiectele si interiorul cutiei se vor colora aplicând pe ele hârtie colorata cu acuarele în tenta plata, nu autocolante sau suprafete colorate "ready made". Este important ca suportul pe care se aplica acuarela sa fie alb.

Nimic nu va ramâne necolorat. Nu se folosesc albul sau negrul.

Întocmit,

sef catedra, Director de studiu,