Arhitectura Croatiei între socialism si noua traditie
În 1945 Croatia devine o parte a lumii comuniste în timpul perioadei maturitãtii cultului personalitãtii.
Legatã direct de URSS, Jugoslavia si-a schimbat direct economia, politica în functie de noua ordine instalatã revolutionar. Aceastã influentã directã si fortatã a URSS impusã în politicã si ideologie a întârziat doar în ultimii trei ani. Dupã Rezolutia Cominformului din 1948 încep alte schimbãri. Tito o rupe cu Stalin si influenta sovieticã devine indezirabilã. Ideologia socialismului s-a schimbat treptat si conceptul autoguvernãrii se instaleazã treptat. Astfel moartea lui Stalin în 1953 nu a avut nici o influentã serioasã în Croatia.
Înainte de a începe discutarea problemelor arhitecturii în perioada 1945-1953 este necesar sã se aibã în vedere circumstantele culturale si economice în care aceastã arhitecturã a fost creatã. S-a început cu reconstructia de dupã rãzboi si constructia a început cu ridicarea de apartamente, scoli, case de culturã, baze sportive si clãdiri administrtive si de conducere ale noilor autoritãti si ale partidului comunist pe de o parte si a marilor planuri industriale pe de altã parte. Statul a fost singurul investitor. Nationalizarea si confiscarea propretãtilor a fost extinsã în toatã tara. Aceasta înseamnã cã initiativa privatã a fost redusã la minimum. Introducerea normelor pentru planurile principale ale caselor a dus contextul construirii clãdirilor de locuit. Planul cincinal al statului a fost dominat de constructia în spatiu si de ceea ce îl contine. Clãdirea este mai importantã decât arhitectura. Au fost numere si rezultate asa cum s-a cerut, iar arhietctii au fost împinsi în subsol. În procesul de centralizare s-au planificat corpuri care doar în jumãtate din cazuri au fost împãrtite în unitãti mai mici si mai efective. Individualitatea a fost sistematic represatã.
Simtirea activitãtii culturale si expresiei artistice a fost dominatã de ideea satisfacerii nevoilor cultural determinate ideologic si repetat ale maselor populare si în special în picturã si sculpturã, de glorificare a revolutiei si a muncii, îndelung studiate pentru a nu fi influentate de cãtre Vestul decadent.
În Jugoslavia, si desigur si în Croatia, un punct de turnurã a fost marcat de Congresul scriitorilorî în Liubliana (Slovenia) în 1952. La acest Congres scriitorul Miroslav Krleza a avut un discurs notabil în care a atacat re 222e44c alismul socialist în artã. Oricum munca grupului "Exat 52" în Zagreb (grup de pictori0 a produs curentul creatiei si încrederii în munca artisticã croatã. Acesta a fost sfârsitul realismului socialist în Croatia, care nu a avut de fapt niciodatã rãdãcini foarte adânci .
Cercetãrile de dupã rãzboi
Rãzboiul distrugãtor si noile formulãri ale nevoilor sociale au conditionat dimensiunea noilor constructii si munca arhitectilor. Dimensiunile distrugerilor provocate de rãzboi în orasele croate nu au fost foarte mari, exceptând Zadar, care a fost în majoritate bombardat. Mai mult au avut de suferit orasele mai mici. Clãdirile de prestigiu ale guvernului, la nivel local si national,nu au fost în întregime distruse, decât într-o anumitã mãsurã, deci au fost reconstruite. Centralizarea dictatã de guvern privind clãdirile a fost în special pentru Belgrad, capitala Jugoslaviei. Curentul constructiei a fost îndreptat în special cãtre blocurile de locuit în orase si cãtre micile case de locuit în micile orase care au suferit în timpul rãzboiului. Pe locul al doilea vin scolile si casele de culturã în locurile mai mici, centrele pentru cooperative în sate si noile centre sociale si ideologice care se presupunea cã în timp vor relua locul bisericilor. Se prevedea ca cinematografele si bazele sportive în centrele mai mari sã acopere nevoile sociale, cu noile planuri industriale, catedrale ale muncii, fãcând totul pentru prosperitatea economicã.
Chipuri ale arhitecturii croate imediat dupã rãzboi
Arhitectura croatã a intrat în perioada realismului socialist cu principii foarte bine definite ale arhitecturii moderne care de altfel s-au dezvoltat bine în practicã "managementul- constructiei industriale nu a fost depãsit de situatie. Practic, solutiile orientate cãtre sarcinile impuse de planuri au fost mai importante decât creativitatea... Un numãr de planuri de înaltã calitate nu au fost puse în practicã". Aceasta a fost cauza discontinuitãtii în creativitatea arhitecturalã. Pe de o parte, unul dintre motive au fost schimbãrile revolutionare, iar pe de altã parte un alt motiv a fost lipsa totalã a gândirii teoretice si critice. Dezvoltarea a fost caracterizatã de salturi, si nu a fost evolutivã, si de aici aparitia si reaparitia erorilor.
Este important cã în ciuda presiunii puternice ideologice, rolul individual al arhitectilor care au avut prin participarea lor în revolutia câstigatã o pozitie social puternicã, au fãcut ca gradual sã se afirme curente pozitive ale cercetãrii de dinainte de rãzboi ale arhitecturii croate. Astfel, profesorul A. Mohorovicic, pune bazele conceptuale ale noii arhitecturi spunând cã " monumentalitatea contemporanã derivã din puterea maselor muncitoresti si nu din distantarea claselor opozitie, si în acord cu aceasta, formele arhitecturii contemporane de asemenea va fi nouã, derivând din realitatea relatiilor sociale exprimate prin noile statici si noul material... Teza pentru îngustarea functionalismului tehnic este ...(unsustainable)... Aici nu este si nu poate fi loc pentru elementele istorice în arhitectura contemporanã... aceasta este în esenta sa, o expresie a primitivismului si a fost condamnat ca orice eclectism de a fi un model fãrã absolut nici o valoare". Teoretic el a respins social realism neoclasicismul si a încercat sã modifice functionalismul. Acesta a fost confirmat de N. Segvic, care în deschidere cãrtii de cãtre J. M. Richards "Arhitectura modernã" care a fost tradusã în Zagreb în 1955, spunea cã contributia lor a fost " o cercetare largã metodicã cu o înlãturare a doxtrinariului, a punctelor de vedere constructivist sau functionalist... acesta este astãzi baza ideilor noastre arhitecturale".
Privind clãdirile cele mai importante ce au fost construite în perioada 1945-1953 nu este dificil a întelege pe arh. N. Secvic, un activ participant în aceastã perioadã, care, în 1986, arãtând la expozitia "Arhitectura în Croatia, 1945-1985" numita "perioadã eroicã" în arhitectura croatã considerã cã aceasta a fost perioada transformãrii sociale pe care arhitectii aripei de stânga au insistat încã dinainte de rãzboi. Trebuie arãtate patru exeple caracteristice în care esteticul funionalist predominã, considerându-le cruciale pentru întelegerea arhitecturii perioadei acesteia.
Pe primul loc se situeazã clãdirea de locuit în Bilice( de D. Boltar, J. Seissel, M. Milicic, 1945) în care alterneazã elemente vernaculare, elemente ale arhitecturii moderne arãtând calea cãtre o nouã calitate a clãdirilor de locuit. Aceasta a fost o casã simplã cu un plan mare. în care s-a folosit piatra, materialul local pentru constructie. Al doilea exemplu a fost Casa Nationalã în Metkovic ( de A. Freudenreich, 1947 ) în care încã o datã s-a folosit piatra, dar de o calitate mai bunã. Cu o mãsurã moderatã pentru a face impresie Freudenreich îsi urmãreste desenele dinainte de rãzboi, fãrã a lua în discutie pseudomonumentalitatea oricum el a folosit un rând de coloane cu portice. Clãdirea de locuit din Delnice indicã ceva din semnele unitãtilor mai mici pentru casele colective, pe care Plonic le-a studiat folosind elemente formale ale comunitãtii locale, retinând în acelasi timp claritatea liniei, a planului general functionalist. Dacã adãugãm aceasta clãdirii Camerei Consiliului separat Municipal, vechiul Comitet al Poporului Orasului ( Consiliul Popular) (de H. Markovina si B. Pervan, 1951) în care se revede respectul pentru postulatele functionalismului si elemente apartinând lui Le Corbusier. Acesta a fost deasemenea nu de a merge pe calea cãtre monumentalul pseudo-clasicism ci de a mentine ultimele principii.
Arhitectura de locuit
Se pot mentiona un numãr de clãdiri interesante ale acestei perioade. Dacã se începe cu clãdirile pentru locuire comunã, se vor arãta câteva blocuri de locuit Paljane/Vrbik (de Z. Neuman, M. Kauzlari si V. Potocnpak, 1946) care au fost construite dupã mmatricea functionalismului urbanist cu forme simple dar moderne, cu planuri generale acceptabile pentru apartamente, si care au dezvoltat orasul Zagreb cãtre sud. Cãtre nord, aceste clãdiri au fost construite de-a lungul uneia dintre cele mai importante linii în Zagreb, cea care acoperã directia Est-Vest, cum au fost Consiliul Poporului (Popular) al comunei Truje (de cãtre N. Segvic, 1947). Aceasta a fost o clãdire simplã asceticã. A fost modelatã cu modele discrete si ferestre cãtre nord si cu balcoane pe fatada sudicã. La parter au fost deschise magazine. Constructia a fost fãcutã în traditia scolii din Zagreb. La sfârsitul acestei perioade Ivo Gersic a proiectat pe aceeasi stradã o clãdire în formã uzualã (executatã în 1952) cu exteriorul exprimând cercetãrile pentru spatiul disponibil locuintelor care au fost rezultatul sãrãciei si administrãrii restrictive a caselor acelor ani. Intrarea se face într-o camerã a apartamentului dintr-un coridor deschis care apare ca un canal orizontal de-a lungul fatadei. În ciuda sãrãciei, elementele expresive ale formei, ale functionalismului modificat, nu au derivat în întregime din functie.
Apartamentul construit de Iblerov( Z. Vrkejan, 1948) s-a remarcat printr-o valoare specialã: prin material si prin prezentarea formalã a fatadei si a functionalitãtii întregului plan, s-a prezentat într-o legãturã neîntreruptã cu arhitectura dinainte de rãzboi a blocurilor de locuit.
Printre altele , aceste apartamente vorbes despre pãstrarea valorilor si despre continuarea traditiei arhitecturii din perioada premergãtoare rãzboiului, un mare numãr al clãdirilor de locuit au urmat monotonia simplã si mase simplu clãdite ce au fost adesea o nivelare a arhitecturii.
"Monotonia uniformã a clãdirilor de locuit... este rezultatul... confuziei spirituale apãrute dupã severa traumã ideologicã... si normele legale si standardizarea claselor a rezultat în existenta creatã, fãrã teorie sau criticism... rigide... mase uniform clãdite "( Domljan 1969, în: Segvic 1992, p. 93-94)
" În Croatia ideologia comunistã nu a pãsit niciodatã peste marginea pragului rezidential". Curând, în 1953 de fapt, s-a produs o miscare puternicã în arhitectura pentru locuinte, si clãdirile de locuit ale marelui Le Corbish cu duble apartamente au apãrut.
Munca arhitectului I. Vitic a fost foarte interesantã în aceastã perioadã. El nu si-a pãrãsit niciodatã modalitatea proprie de expresie, care poate fi însumatã în fraza functionalismului estetic. Aceasta s-a regãsit în casa familialã(1945) sau în planul pentru Clubul Vâslasilor(pentru vâslit) din Zagreb(1947) în }coala S. Motovulj în Sibernik(1947-1950) pe care el a construit-o în centrul istoric ,prevãzutã / cu arcuri de piatrã care sunt în contrast cu peretele de sticlã. Aceastã scoalã este în întregime un exemplu neasteptat pentru oportunitãtile pentru a reusi si expresia la sfârsitul anilor ã40. Oricum, rãmâne pentru Rasico în 1953 si scoala sa în Strada Mesiceva în Zagreb ce urmeazã calea impusã de cãtre avant-garda ruseascã si care deschide drum pentru mai multe facilitãtieducationale decât s-au pregãtit sã urmeze.
Clãdiri Economice, Culturale, Sportive, Publice
Printre clãdirile cele mai interesante si valoroase ale acestei perioade, putem mentiona în partea nouã a Zagrebului, Expozitia construitã de cãtre M. Haberle, în 1948. Muzeul Tehnic ocupã astãzi aceastã clãdire, ce a servit pânã de curând ca salã de Congrese a Partidului. Construitã în lemn, cu planul central rotund, în douã unghiuri dintre care cel vestic este mai înalt si cel nordic mai scund, incluzând o structurã dinamicã si diversã a deschiderilor, acoperã într-un sens formal vechea clãdire a expozitiei, si este realizarea supremã a acestui tip de arhitecturã. Nici mãcar în detalii nu se observa vreo urmã a realismului socialist. Este un bun exemplu al continuitãtii gândirii moderne.
Bazele sportive reprezintã un alt centru de interes pentru oficialitãtile noi. Pentru excelenta sa calitate, Stadionul Dinamo din Zagreb se distinge în Maksimir (de V. Turino, F. Neidhart si E. Ehrlich, 1946-1954) a fost proiectat în acord cu criteriile lui Le Corbusier. Este notabil functionalismul sãu estetic.
Nu trebuiesc uitate o serie de fabrici ridicate de arhitecti buni, dar care nu au vreo formã bogatã sau de vre-un estetism special, au fost construite cu o atentie specialã, dar au demonstrat legãtura directã cu tehnologia productiei si constructiei. Interesul particular cel poate prezenta fabrica de electronice în Zagreb ( de S. Gombos si M. Kauzlarik, 1949), Jugokeromika ( de I. Vitic) si fabrica fotokeramika(de B. Milic) si fabrica de bumbac Dalmatica în Liuj( de L. Harvat, 1947-1953).
Centrele cooperativelor au fost clãdirile cele mai urâte. Ele nu au fost construite la scara întregii tãrii, dar acolo unde au fost inserate, au arãtat defectele planificãrii de stat. Aceste clãdiri nu si-au trãit niciodatã rolul lor ideologic si au fost gradual transformate în mici magazine sãtesti sau în clãdiri administrative.
Concursurile
Arhitectii croati au luat primele premii la marile concursuri pentru clãdirile de stat si partid în Belgrad si Liubliana. În competitia pentru clãdirea guvernului si presedentiei în Belgrad, premiul întâi a fost luat de V. Potocnjak, Z. Neuman si A. Ulrich. Ei au fãcut design pentru orientarea clarã a functionalismului evocând o pozitie a tuturor celor care au asteptat un alt punct de vedere, de altfel în competitie a fost accentuat cã se asteaptã o expresie arhitecturalã a ideei paralele cu sistemul social. În acelasi an M. Kauzlorik a avut premiu I pentru Hotelul Belgrad fãrã sã renunte la ideile moderniste. La fel, J. Neichardt si B. Simcik a avut al doilea îremiu în competitia pentru Parlamentul PR Slovenia în Liubliana, arãtând prin volume de cristal douã corpuri arhitecturale înclinate, exprimarea sa în arhitecturã. Mai multe planuri pentru hotelurile în Plitvicoe aratã relatia instabilã a modernismului si formelor vernaculare, cu respectul absolut pentru mediu.
Concluzii
Arhitectura croatã în perioada stalinismului a ocupat un loc între realismul socialist si noua traditie, cu specificare cã "noua traditie" nu este identic ca termen cu cel folosit de H. R. Hitchock în 1929. În Croatia, noua traditie a fost creatã si s-a bazat pe arhitectura modernã din perioada dinaintea rãzboiului, care a respectat toate premisele teoretice ale miscãrii moderne în arhitecturã, dar pãstrând identitatea localã si creatiile proprii ale fiecãruia. S-a arãtat cã " nu a fost doar o idee proclamatã aceea de a fi purtãtor si garantia creativitãtii, dar si pãstrarea climatului stabil spiritual si dorinta de a-l înfãtisa". Asa s-a fondat în Croatia noua traditie. Realismul socialist a avut o influentã prin presiunile ideologice, prin colectivizarea procesului de proiectare, prin puterea politicii a noii perioade de a fi monumentalizatã si de a satisface noile cerinte sociale. Datoritã generatiei arhitectilor aripii de stânga, care au luat parte activã la revolutie si au avut o pozitie politicã exprimatã, arhitectura în Croatia poate lua un alt drum. diferit de a-l celorlalte arte din aceasta perioadã. Arhitectura croatã a condus, împreunã ca nivelul teoretic si un numãr sigur de cercetãri actuale sã satisfacã o parte din punctele monumentalismului, aceasta a fost exprimatã de S. Gideon în cooperare cu F. Leger si J. L. Sert cã " poporul vrea clãdiri care sã le reprezinte viata lor socialã si comun, si care în acelasi timp sã aibã mai mult decât functionalitate( Frompton, 1992, p.22). " Acolo a fost deasemenea puterea continuitãtii creativitãtii arhitecturale asupra doctrinelor realismului socialist sã fie capabile sã înfrângã, mai mult decât ce a derivat din constelatia politicã a unui alt ethos, a unui alt pãmânt. Conform celor mai bune exemple ale arhitecturii croate în perioada stalinismului nu s-au arãtat deviatiile formale ale monumentalitãtii sau brutalitatea crudã a nevoilor satisfactilor elementare, dar s-a continuat dezvoltarea arhitecturii croate de calitate superioarã, pânã în zilele noastre".
Concluzii.
Viata politicã este indisolubil legatã de viata culturalã, si atunci când intelectualii nu intrã în politicã pentru a o influenta, viata politicã modeleazã de multe ori viata culturalã si conditiile în care aceasta se desfãsoarã.
În perioada unui regim autoritar sau totalitar, politicul devine direct comanditar si beneficiar al vietii culturale. Aceastã presiune, se exercitã direct prin intermediul structurilor institutionale, controlate de puterea politicã, sau indirect prin amenintaer sau persuasiune. În primul caz se efectueazã un control asupra grupului de intelectuali, luati în grup de interese, iar în cazul al doilea presiunea se exercitã asupra individului, cãruia i se sugereazã ce si cum sã creeze, rãzvrãtitului putând sã i se ia locul de muncã, libertatea, casa, etc.
Toate aceste schimbãri au loc în tãrile Europei de Est, dupã împãrtirea zonelor de influentã si comunizarea Europei de Est. Ca urmare a jocurilor diplomatice si a prestigiului câstigat de URSS dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, România alãturi de celelalte tãri estice, vor forma acum asa-numitul "lagãr socialist". Noul regim instaurat o datã cu guvernul Petru Groza la 6 martie 1945, va aduce o altã ordine, o altã modalitate de conducere a tãrii, alte institutii, toate dupã modelul Uniunii Sovietice. Rãsturnarea partidelor politice, abruptele modificãri în rândul grupurilor sociale (prin industrializare, nationalizare, reformã agrarã si mai apoi cooperativizare), impunerea de noi valori culturale, toate au adus la disfunctionalitãti si anomalii, întârzierii ale refacerii economiei, dezorientare politicã, etc.
Toate efectele introducerii regimurilor comuniste au fost discutate pânã acum de nenumãrate ori. Interesantã este politica culturalã în România dupã 1945. La început, din inertie dar si din nevoie se pãstreazã ideile si intelectualii perioadei interbeice. Dupã 1947, odatã cu clara distantare a URSS de vechii sãi aliati din timpul rãzboiului, presiunea sovieticã în spatiul Europei de Est a crescut. Din acest moment pânã în 1956 asistãm la o sovietizare intensã mai ales a vietii culturale. Dupã acest moment începe o destindere pe plan politic, si deci si cultural. Treptat, creatiile ce trebuiau sã fie o adulatie a URSS, devine creatii închinate PCR si conducãtorului sãu. Un element nou al vietii culturale devine nationalismul accentuat si reevaluarea sau descoperirea de mituri istorice.
Ceea ce se întâmplã în România mai ales pe plan arhitectural, este un import de idei sovietice, la mai mult, o punere a lor în practicã. Rezultatele au fost imediate: Casa Scânteii, Stadionul Dinamo, fabrici, uzine, cartiere muncitoresti, noi case culturale, teatre, hidrocentrale, toate ridicate într-un timp foarte scurt, ca urmare a necesitãtii îndeplinirii planurilor cincinale, dar si a dorintei Moscovei.
Sustinerea financiarã, specialisti, materiale au venit direct de la Moscova, si în timpul cel mai scurt au fost construite numeroase edificii. Atunci când nu veneau arhitectii sovietici în România, erau trimisi arhitectii români la specializare, în vizitã în URSS. Arhitectii români au fost organizati dupã modelul sovietic în institute de cercetare: C.S.C.A.S., I.S.P.R.O.R., etc.
Toate aceste planuri noi, idei de sistematizare, îsi au originile în discursurile lui Marx, Engels si Lenin, dar au fost puse în practicã de initiativa lui Stalin, care trebuind sã demonstreze încã o datã cã tot ceea ce este în Occident, este deja decadent si depãsit de noile descoperiri si realizãri sovietice.
Arhitectura stalinistã, atât de pregnant triumfalistã, vine sã modifice spatiul public. "Zgârie - norii" Stalinisti, metroul, Expozitia Realizãrilor Economiei Nationale, marile lucrãri de inginerie, imobilele cu apartamentele de locuit, toate voiau sã exprime prin decoratii, plan, prezentare, materiale folosite, cã viata în URSS este luminoasã si plinã de avânt.
Arhitectura trebuia sã fie o dovadã vie a reusitei sistemului comunist în general si a celui sovietic în special.
Toate acest idei au fost implantate si în celelalte tãri estice, unde au fost aplicate mai mult sau mai putin, în functie de particularitatea fiecãruia. Fie afinitãtile slave, fie antirusismul acestora, fie spiritul critic mai accentuat în rândul intelectualilor sau pregãtirea de altã naturã a arhitectilor, au dus la copierea mai mult sau mai putin a modelului sovietic si pãstrarea valorilor si spiritului national. Acestea au fost influentate si de importanta pe care o acordã URSS fiecãrei tãri în cadrul sistemului sãu defensiv. Controlul sau interesul URSS au fost decisive pentru viata politicã dar si culturalã a acestor tãri mici aflate la intersectia Occidentului cu Orientul.
|
