Arhitectura Romanica in Europa Apuseana

Arhitectura Romanica in Europa Apuseana

  Aparuta in ultimele decenii ale secolului al X-lea, arta romanica se cristalizeaza in veacul reformei gregoriene, cand sunt construite primele monumente reprezentative. Ea se raspandeste rapid in tot spatiul catolic, iar dominatia sa se mentine, cu particularitati regionale, si in secolele urmatoare. Numele stilului a fost dat de savanti, pornind de la unele elemente de inspiratie romana antica pe care acesta le-a asimilat. Stilul Romanic preia de la romani planul bazilical si arcul semicircular.

  Problema centrala a arhitectilor ramane ca si in alte epoci artistice, gasirea unor solutii pentru inaltarea unui acoperis solid. Antichitatea oferea doua solutii: acoperisiul in sarpanta si cupola. Primul, propriu edificiilor bazilicale, era facut din lemn. El avea avantajul de a fi usor, dar si inconvenientul de a nu fi rezistent. Acoperisiul in forma de cupola erea solutia cea mai buna, insa ridica dificultati tehnice legate de sustinerea imensei mase de piatra.

  Originalitatea mesterilor romanici consta in utilizarea boltii semicirculare pentru a sprijini acoperisul. Cunoscuta inca de romani, bolta este folosita acum pentru a sustine cei doi pereti ai navei centrale a bisericii. De la unele bolti romane provine denumirea acestui stil artistic. Primele edificii erau reduse ca proportii datorita rezistentei lor scazute.

  Catre mijlocul secolului al XI-lea, au aparut coloanele, in interiorul constructiei, care au preluat o mare parte a greutatii acoperisului.

  Cu aceste elemente tehnice, mesterii romanici au inaltat in perioada urmatoare basilici impunatoare. Ele urmeaza planul unei cruci latine, cu brate inegale, ori planul unei cruci grecesti, cu brate egale. Noile biserici au o nava centrala si doua sau chiar patru nave laterale, despartite de siruri de coloane paralele. Alte doua elemente intregesc arhitectura romanica. Primul este transeptul, care se incruciseaza cu nava centrala si care urmeaza bratul scurt al crucii latine. Celalalt este turnul-clopotnita, inaltat la punctul de incrucisare dintre nava centrala si transept, unde rezistenta constructiei era mai mare. Marile edificii au alte patru turnuri in punctele extreme ale crucii.

  Titlul de patrie a primelor monumente romanice este disputat de regiunile de traditie culturala antica: Proventa, in sudul Frantei, Lombardia, in Italia, si Catalonia, in Spania. In Franta, reprezentativa este biserica abatiala de la Cluny, lunga de 187 m si inalta de 30 m, azi disparuta. Alaturi de ea pot fi mentionate Notre-Dame din Clermont si biserica abatiala din Vezelay. In Spania, de o mare faima in epoca se bucura biserica Sfantul Iacob din Compostella, cu noua turnuri. In Germania, cele mai cunoscutesunt catedralele din Maintz, Worms, Regensburg si Speyer. In sfarsit, in Italia, unde romanicul domina secole in sir si patrunde si in orase, cele mai cunoscute monumente sunt baptiseriul din Florenta si marea basilica San Marco din Venetia, capodopera a artei medievale, inaltata de mesteri bizantini.