Conceptia spatiului arhitectural in epoca moderna si premoderna, dihotomie si arhitectura, limbajul arhitectural

ALTE DOCUMENTE

1. DESPRE CONCEPTIA SPATIULUI ARHITECTURAL IN EPOCA MODERNA SI PREMODERNA

Spatiul arhitectural este in conceptia lui Bruno Zevi, protagonistul arhitecturii. El spune ca istoria arhitecturii ar trebui sa fie inainte de toate istoria conceptiilor spatiale; a judeca arhitectura inseamna a judeca spatiul interior, restul e important dar e subordonat conceptiei spatiale.

Preioada premoderna

Aristotel defineste spatiul ca fiind un continuator de lucruri, o cavitate limitata la exterior si umpluta la interior; arhitectura este ratiunea de a umple aceasta cavitate. Observam in aceasta gandire reducerea la cele doua extreme a spatiului arhitectural interior si exterior. Aceasta gandire bipolara a caracterizat aproape toata perioada de doua milenii a gandirii occidentale. Cateva mari etape au marcat conceptia despre spatiu ce tine cont de descoperirile stiintifice ale vremii:

a) Conceptia euclidiana -a dominat aproape 18 secole gandirea stiintifica. Spatiul era cosiderat limitat, finit; legile matematicii se bazau pe axiomele euclidiene ce constituie suportul logic al geometriei ca expresie a nevoii umane de ordine in haos. Ordinea este o nevoie profund umana ce rezulta din limitele conditiei umane.

b) Conceptia newtoniana -marcheaza marea schimbare in conceptia despre spatiu, pornita din perspectiva reconsiderarii spatiului fizic si a descoperirii legilor atractiei universale. Spatiul era omogen, izotrop, imobil. Extensia spatiului in univers putea fi finita. Spatiul arhitectural e in continuare perceput din perspectiva geometrica, statica, nu se elibereaza prin miscare de constrangerile statice.

c) Conceptia lobacevscyana (neeuclidiana) –Lobacevscy, matematician rus aduce in discutie axiomele lui Euclid. El extinde problematica spatiala introducand notiunea de deplasare in calculul matematic.

d) Conceptia topologica -bazata pe teoria relativitatii (Ensthein). Teorii : -continuitate spatiu-timp; -infinitul limitat de constanta vitezei luminii ; -simultaneitatea e relativa.

In teoriile arhitecturii contemporane se foloseste terminologia de spatiu euclidian in sens mai larg decat sensul strict (sens strict=spatiul e limitat ;-sens larg=propune un sistem de coordonate care e teoretic infinit in spatiu si timp). Perioada premoderna e profund marcata de conceptia euclidiana despre spatiu chiar daca in sec. 19 se imbogateste cu noi teorii; istoria si teoria arhitecturii se inspira din arta, stiinte psihologice, sociologice. Miscarea e influentata de arhitectura (arta a spatiului pentru prima oara).

Sedl Mayer trateaza forma in 3 ipostaze: a) ca proportie b)ca structura c)ca spatiu. Proportia se bazeaza pe teoria

numerelor; proportia in sine nu duce la placere estetica decat daca sunt armonioase, insotite de “euritmie” care tine de spiritul si starea artistului. Forma ca spatiu nu duce la rezultate satisfacatoare daca spatiul nu e luat impreuna cu limitele sale materiale. Arhitectura premoderna a compus mereu spatiile in ideea de interpretare, dar statica si bazata pe ierarhie. Barocul a condus la prima eliberare spatiala: a descopmus peretii si acoperisurile, a subliniat existenta a 2 coji (interior si exterior). Pana in sec 20 problema spatiului poate fi pusa sub 2 aspecte: -unul al spatiului arhitectural propriu-zis, analizat prin exemplele cele mai valoroase ; -altul al discutiei despre spatiul arhitectural facuta prin teoria arhitecturii.

Perioada moderna

Aparitia noilor matreiale si punerea lor in opera, dezvoltarea industriei produsului ce antreneaza problematica arhitectura locuintei de masa si a estetizarii acesteia, toate acestea se fac pe fondul unor profunde transformari in gandirea specifica arhitecturii moderne. Spatiul traversand materia, golul traversand plinul, relatia plin-gol, continuitatea spatiului interior –exterior definesc o noua relatie intre forma si spatiu.

Spatiu ca obiect, forma concreta, materie incarcata de simboluri. Spatiu ca un gol, spatiu sapat in forma. Continuitatea spatiului, extensia, penetrarea interior-exterior, curgerea , fluenta, sunt notiuni din ce in ce mai vehiculate in vocabularul arhitecturii moderne. Limita spatiala nu mai trebuie sa corespunda structurii portante. Wright distruge colturile introducand ferestre de colt, limita nu corespunde structurii portante, console uriase, partiu flexibil. Ludwig Mies wan der Rohe are o contributie importanta in largirea acestiu vocabular (pavilionul expo de la Barcelona), prelungirea exagerata a peretelui afiseaza extensia unidirectionala a spatiului, folosirea peretilor in scopul limitarii, dirijarii sau curgerii spatiale.

2. IDEALUL SOCIAL epoca premoderna, moderna si contemporana

Dominata de cateva valori morale (DUMNEZEU, STATUL, STIINTA), revolutia franceza transforma aceasta triada in opozitia Dumnezeu-om, stat-cetatean. Sfarsitul sec19 inceputul sec 20 triada devine tot mai labila ; motivatii:- revolutia 1917 ce a zdruncinat statul imperialist si tarist rus, credinta si le-a inlocuit cu conducerea proletariatului; -marirea imperiului austro-ungar – eliberarea pop., europei centrale si de est.

Marile idealuri pt ‘o lume mai buna’ , accesibile celor multi sunt imbratisate si de elita europeana , apuseana, care considera rev. rusa ca o “experienta valabila”. Locuinta de masa, “masina de locuit” a lui Corbusier, urbanismul lui “luminat” erau mai curand expresii ale unor teoretizari convingatoare, dar erau departe de a fi un ideal.

Avangarda germana propovaduieste idei ce pp. depasirea diferentelor de clasa.

Arta realista descopera calitati estetice in viata oamenilor de rand a omului necajit- devine arta maselor, mijloc de educare, iar omul de rand devine omul nou

Utopia constructivistiilor elitisti e greu digerata de mase, in schimb arh academica , desi eclectica corespunde mai bine gustului popular ea devenind ulterior arh “socialista”, exprima cultul personalitatii staliniste , musoliniana, hitleriste

Realismul socialist castiga tot mai mult teren. 1934- congresul scriitorilor sovietici-prima definire a realismului socialist: procedeu artistic de a reflecta realitatea prin prisma revolutionara si de a ### cu scopul de a forma omul nou

Ea este realista in continut dar natioanala ca forma, arta fiind pusa in slujba politicului

Realismul socialist ca forma de manifestare artistica cuprinde intreaga europa prin miscari de dreapta-fascism, dar si de stanga-comunism

Ambivalenta perioadei moderne ca o balansare intre cei doi poli (dr, stg)

Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala arh adopta fie “academismul” clasicismul, eclectismul pe care azi il numim realism socialist, fie arh moderna

Charta de la Atena – 1938- principiile au fost imbratisate de intreaga lume postbelica, dar greselile facute au fost exagerate in special in estul europei: refuzul trecutului, ignorearea culturii urbane, toate acestea convin puterii care propune monumente impunatoare, pompoase ce distrug tesutul si esenta urbana (ex: monum. hitleriste ale lui Speer)

Pe de alta parte arh locuintei de masa a fost tot mai mult neglijata, aflandu-se la polul opus celei monumentale, dihotomia aceasta extinzandu-se si asupra altor aspecte de vieti urbane: centru- periferie, arh culta-arh vernaculara

O prima reactie la politica totalitara si arh aferente o reprezinta miscarea Tendeza in Italia ce inceraca reabilitarea arh prin intoarcerea la traditie si istorie

Reorientarea stangii europene mascata de teoriile italienilor este dublata de Team-ex al carui program teoretic isi propune rediscutarea critica a Chartei de la Atena si reorientare spre crestere, schimbare, identitate

In Anglia apusul Imperiului victorian puritana e marcata in anii 60 de miscarea populara condusa de grupul Archigram

La americani se obserbva saracirea modernismului clasic si se doreste regasirea farmecului, a enuntiei, a semnificatiei

Anii 60- marcati de evenoimente politice si sociale importante:

-dezradacinarea celor din mediul rural si greutatea adaptarii intr-o lume noua

-razboiul rece

-perspectiva distrugerii nucleare

-razboiul din Vietnam

=>O stare de blazare lipsa de entuziasm, goliciune

Marcati in europa, America si Japonia de arh metabolista, transformata ulterior in arh megacontructiilor gigantice, ca o solutie pt. principiile urbanistice si sociale in continua schimbare, adaptare, evolutie.

Post-modernismul=un curent nascut in america

Late-modernismul

Deconstructivismul=contesta toate valoriile perene majore ale societatii caracter anti politic, anti social-este elitist intolerant.

3. DIHOTOMIE SI ARHITECTURA – consecinta politicii totalitare in Romania

Mostenirea totalitara ofera un peisaj arh. rom. destul de dezolant, polarizat dihotomic in 2 categorii, esential opuse din toate punctele de vedere, cu exceptia celui valoric, care le reuneshte intr-un consens nonvaloric.

Prima categorie – arh. locuintei de masa:

-saracita de orice semnificatie

-tipizata, sterila

-ultima expresie a Stilului International

-multe Kitsch-uri

-duce la alienarea generala a societatii

-caracterizata prin disconfort si aberatii functionale

A doua categorie – arh. reprezentativa:

-opulenta

-supra incarcata ornamental

-jalnic monument al puterii

-aspira la perenitate, mai mult d.p.d.v. material

-eclectica greoaie lipsita de gratie

Neglijata tot mai mult, arh. locuintei de masa se vede situata la polul opus celei monumentale, dihotomia aceasta extinzandu-se asupra altor aspecte ale vietzii urbane:

centru si periferie; arh. culta si vernaculara

In Rom dupa al doilea RM , nationalizarea completa ce a favorizat o politica de dezvoltare a arh canalizata pe industrializare si locuinta de masa. Politica e orientata spre stergerea urmelor trcutului si reconstituirea „revolutionara”

Dinu Giurescu – istoric- „ distrugerea trecutului rom”

- un numar de 29 de orase din Rom au fost distruse, 85% => pierderea identitatii si reconstruirea lor dupa principii schematizate si simplificate ale Chartei

- 5 orase mari din Trans. au fost menajate in zona lor centrala ce avea un nucleu istoriceste constituit si valoros

- Tipizarea exagerata a locuintei, confortul redus+ arh reprezentative megalomane si ecleptice+ masive demolari=>exasperarea inteligentei romanesti.

Dihotomie si arhitectura.

Filosofia “simbiozei” este adusa ca argument de arhitectul japonez Kiroshawa in sprijinul criticii dualismului occidental, dualism ce a condus la ierarhizarea, segregarea partii de intreg, a principiului de secundar, a intteriorului de exterior si a nascut o lume dihotomica, absurda, ce si-a construit propriul esec. Prin contrast, gandirea orientala straveche presupune o existenta neutra, dincolo de bine si rau, o “o constiinta singura neamenintatoare”, ce coexista cu extremele, facandu-le tolerabile reciproc.

Grilele spatiale tridimensionale devenite una din formele cele mai uzitate ale postmodernismului pentru spatiile de tranzitie, sunt cel mai stralucit exemplu de conturare “implicita” a spatiului neutru, de detenta si disipare, de retensionare si reenergizare, de ambiguitate.

Arhitectura lui Gaudi si a lui Stemer pot fi considerate proiectii in piatra si beton ale unor imagini si aspiratii interioare ale omului. Cubistii s-au desprins de natura si, constienti de nevoia de a exista in intregime intr-o lume confectionata de om, au recompus tot mediul inconjurator pe baza cuburilor intr-un fel care poate fi privit ca cinic.

Este posibil ca suprafetele curbe sa fie un mediu propice pentru a copia, cu materiale facute de mana omului, libertatea organica din natura.

Concluziile puterii totalitare in Romania

Spatiul spiritual romanesc se particularizeaza fata de cel est european prin cateva trasaturi distincte:

-o continuitate multimilenara

- o enclava de latinitate

- o toleranta extrema

- o extraordinara percutare in spiritualitatea universala

Explozia informationala la care asistam azi se declanseaza pe fondul unui vid international. Selectarea acestor informatii si discernamantul, vor trebui sa devina libere si autodidacte obisnuite in lumea democratica pe care ne-o dorim.

Tineretul a fost mai rezervat in a accepta, mai protestatar fata de politica totalitara, iar azi tot el e mai receptiv si mai avid in dorinta atat de multelor recuperari.

Mostenirea totalitara ofera un peisaj arhitectural romanesc destul de dezolant, polarizat dohotomic in doua categorii, esential opuse.

Prima categorie, arhitectura locuintei de masa, saracita la propriu, ultratipizata, sterila si ultima expresie a Stilului international golit de semnificatie, a primit in ultimii ani o spoiala decorativista de “specific” national impus de putere, ce cu rare exceptii s-a putut sustrage kitsch-ului si care, gratie disconfortului, dar mai ales aberatiilor functionale din ultimii ani ai deceniului noua, nu mai putea fi numita arhitectura, influentand puternic alienarea generala a societatii.

A doua categorie, arhitectura reprezentativa, orientata si supraincarcata ornamental, jalnic si gigantic monument al unei puteri.

In acest peisaj desprindem insa si prezenta, e adevarat minora, a catorva aspecte arhitecturale ce ne pot oferi sperante. In primul rand o mostenire istorico-patrimoniala extrem de valoroasa care a fost total neglijata, dar mai poate fi recuperata si conservata.

In al doilea rand sansa unei latente spirituale care ne ofera posibilitatea evitarii unei greseli prin sarirea unor etape.

In al treilea rand o scoala de arhitectura cu o deosebit de buna traditie si care a constituit # spiritual al unor reale manifestari practice sau teoretice ale discursului arhitectural, in special in perioada interbelica.

4. LIMBAJUL ARHITECTURAL IN EX. LUI SHULTZ

Idealul estetic-ornamentul poate fi aplicat sau structural

-ornamentul are rol de comunicare codata=> limbaj

Spatiu – considera ca relatiile fundamentale geometrice pot fi combinate intre ele

-organizarea elem de arh

in raport cu un punct => centralitate,

in raport cu o linie => axialitate

-organizarea in raport cu un sistem de coordonate spatiale => schematizarea structurala

-face diferente intre relatiile geometrice si cele topologice (cantitate in raport cu calitatea)

-relatiile geometrice +relatiile topologice +rel conventionale => analiza sp. arhitectural

-Gestalf – accesibilitatea pp. o atitudine adecvata, starea de gratie => spectator initiat

-forma ca sp interior nu duce la rezultate numai daca e luat cu tot cu limitele sale

Caracterul unui loc (sp) poate fi independent de forma spatiala, dar dependent de motivatia simbolica

-mecanismul autoreglabil, ale carui articulatii sunt capabile de a prelua situatii noi, pentru care nu a fost programat initial.

-Capela Medici (Michelangelo)=>simbolic

- sacristia San Lorenzo a lui Brunelleschi =>elemente stereotipe

Nu doar forma spatiala determina arh ci mai multi factori:

-Bruno Zevi – sp interior e principal in arh, se apropie de romanticii germani

-face distinctie intre sp fizic si sp arh

Capacitatea unei structuri formale, adica aptitudinea de a primi continut, e determinata de posibilitatea sistemului de comunicare

P.V. Meiss – teorii spatiale legate de semnificatia arh sunt reluate atat din directia discursului gestataltist al formei spatiale semnificative cat si din cel al locului nascator de identitate

Limbajul arhitectural la Schulz (exemple)

Epoca moderna dezvolta un nou raport intre ornament si repetitie, intre traditie ca un “dar” prezent prin ornament si sensul, semnificatia ornamentului inerent logicii constructiei.

Ornamentul poate fi aplicat deci “gratuit”, arbitrar, sau “structural”, deci logic, constructiv. In orice ipostaza, el recastiga dreptul la existenta in forma arhitecturala contemporana, iar teoriile semiotice actuale ofera ornamentului rolul de comunicare “codata” deci rolul de “limbaj”. C.N. Schulz in “Limbajul arhitecturii” aduce o contributie nepretuita intelegerii fenomenului prin exemplele asupra momentului funerar a lui Carlo Scarpa dedicat familiei Galli.

Limbajul arhitecturii ca arta este vizualul. Mesajul identitatii in univers poate fi exprimat cu forta chiar intr-un limbaj abstract dar simbolizat, prin reluarea expresionismului corbusianist in ipostaza japoneza (Schimohara).

Alvaro Siza dovedeste in intreaga sa opera o indentificare cu acelasi mesaj al identitatii, la care ajunge din directia opusa – o cultura inchisa, mijloace elementare si o continuitate traditionala profunda. Se observa doua atitudini opude referitoare la traditie. Una, pedaland pe conservarea formelor traditionale,- de obicei inchise, explicite, centripete – care risca in extremis sa ramana clonata intr-un limbaj cu nuanta tehnologica. Aceste forme devin suficiente prin lipsa capacitatii lor evolutive. Schulz asemuieste spatiul arhitectural cu o articulatie, mecanism capabil de adaptare, schimbare si evolutie.

O alta atitudine priveste formele traditionale la modul esential, propunand forme deschise, centrifuge, capabile de schimbare, cu alte cuvinte, evolutive. Aceasta tendinta poate avea la randul ei riscul pierderii identitatii prin universalizare.

5. FORMALISM – REALISM IN CONCEPTIA LUI B. HUET (idealul social)

Pornind de la paradoxalul slogan sovietic al arhitecturii 'rationale prin continut si nationale prin forma' ce de fapt promova o arhitectura a puterii sovietice pan ruse (Huet) a Universitatii Lomonosov presarata in ipostaze identice in mai toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura eclectica si deci formalista nu a facut decat sa scindeze forma de continut provocand si contribuind substantial la criza arhitecturii postbelice.

=>monumentele hitleriste ale lui Speer si mai tarziu cele staliniste au toate un numitor comun: sunt eclectice, pompoase, greoaie, perene, dorinta de acces la eternitate a tiranilor e invers proportioanala cu legitimitatea lor.

Arhitectura locuintei de masa se vede situata la celalat pol fiind neglijata

Cupa Brecht, realismul nu este o problema de forma, (ci de politica n.n.). Parafrazandu-l, Bernard Huet, critic contemporan francez, afirma: 'ai pofta sa spui ca nici formalismul nu e o problema de forma', referindu-se la faptml ca formalismul, nu mai putin e o problema de politica

Dupa Huet, orice arh care figureaza in proiectul sau o utopie de ordin social fara conflict e formalist (un ex, Bofill construieste in vremurile postmoderne Versailles pt saraci si alte complexe megalomane, el propunand saracilor ansambluri gigantice, greoaie, reci, lipsite de poezie, ca amintire ale vremurilor totalitare)

Dupa Huet formalismul ar avea mai multe atribute: este birocratic- deoarece orice sistem care tinde sa reduca realul la un numar de nevoi, de standarduri, de stiluri, duce la formalism

Sau – orice simpla adecvare la normele functionale fara raportare la social sau la comanda sociala e formalism

Este tehnocratic-aplicarea mecanica a tehnicii la realitate o marcheaza pe aceasta si o transforma in abstractie; orice arh. redusa la o serie de operatiuni de tehnica financiara distributiva, sau constructiva este formalista.

Este irational – arhitectii care cauta in afara arh. propria lor rationalitate, se expun grav la formalism

Notiunea de formalism e folosita de Huet atat in sesnsul desprinderii formei de continut, dar si in cel al atitudinii fata de societate a gestului creatiei.

Huet – lansarea conceptului de cladiri rationale

Huet (lanseaza conceptul de cladiri rationale prin continut si nationale prin forma)

Sloganul sovietic al arh. “rationale prin continut si nationale prin forma” promova o arhitectura a puterii sovietice (Huet). Arhitectura ecleticta si deci formalista, nu a facut decat sa scindeze forma de continut provocand si contribuind substantial la criza arhitecturii postbelice.

Azi, in numele post-modernismului, Bofill construieste “Versailles-ul pentru saraci, sau alte ansambluri clasiciste monumentale in Saint –Quentin, sau Palais d’Abraxas in “Marne-la –Vallee”. Bofill propune “saracilor” ansambluri gigantice, greoaie, reci si lipsite de poezie ce amintesc de tipurile staliniste.

Cu adevarat nationala in continut si forma pare ca s-a dovedit arhitectura japoneza care, incepand cu anii 60 exerseaza o puternica presiune asupra spiritualitatii occidentale careia ii opune exemplul spiritualitatii profund traditionale si temeinice, intelepte a lumii orientale. Termeni cheie: spatiul median, fictionalismul, densitatea concentrata, semnificatia duala, ambivalenta si polisemia.

Britanicii si finlandezii au demonstrat ca o arh. nationala poate fi obtinuta prin exersarea pina la limita valorilor nationale in ceea ce au ele esential si substantial in continut.

6. IDEALUL ESTETIC

Pana la sf sec 19 creatia artistica aspira la frumusete pe care o raporta mereu la realitate=> idealul de perfectiune

Aristotel (discipol al lui Platon) – arta imita natura

-omul e singurul capabil sa faureasca forme perfecte

-arta educa firea umana

-actul de creatie e purificator

Platon - frumosul nu are caracter imobil, atemporal si aspatial

-arta =atribut al puterii divine, abordabil printr-un indelung proces de initiere

-actul de creatie pp o stare emotionala ce nu are nimic in comun cu rationalul

-arta superioara naturii

Numerele, formele sunt sacre in masura in care ele sunt regulate

-proportiile perfecte sunt divine

-rapoartele armonioase, sectiunea de aur, formele platoniciene sunt perfecte – ideale, fiind modul de studiu, reflectie si compozitie artistica

In antichitate fenomenul era considerayt ca facand parte din triada spiritulatitatii umane: solid, util frumos

Asociat cu armonia ordinea, adev, gratia, forma, idealul estetic nu se refera la realitate asa cum este ci incerca o corectare a ei prin arta printr-o pronuntata valoare spiritula, abstracta

Frumosul si Sublimul se deosebesc ca nuanta in interpretarea estetica :

1.prerealista numai in ceea ce priveste finalitatea: -frumosul precede sublimul, el fiind o nazuinta spre perfectiune

–sublimul este absolutizarea frumosului

2.realista, moderna si premoderna – accepta sublimul ca pe o categorie estetica rezultata nu neaparat din perspectiva frumosului, dar si din alyte perspective

Arta realista – critica conceptul platonician al superioritatii artei fata de natura

-1797 Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul si caracteristicul, interesantul

-1853 Karl Rozenkrauz – “estetica uratului”, uratul impus definitiv ca o categorie estetica – idei experimentate cu succes de reprezentanti ai artei realiste (Beaudelaire, Brecht, Picasso)

Miscarea moderna – rastoarna conventiile, modelele, prejudecatiile; frumosul este rational, luminos, optimist;uratul nu apare decat din perspectiva contestarii totale

-teoriile moderne s-au nascut pe fondul unor mari prefaceri sociale, tehnologice => vor afecta gustul estetic

-ornamentul devine “crima” odata cu lucrarea pamfletara a lui Adolf Loos – “Ornament si crima”; este respins definitiv => sinceritate functionala si structurala => noi principii estetice la randul lor docmatizate de reprezentantii modernismului clasic: Le Corbusier, Mies Van der Rohe. Ei impun cu autoritate un gust sigur: frumosul rational; structura este expresiva si sincera conform cu materialul, iar functiunea devine exprimata volumetric a.i. frumosul => din unitatea dintre continut si forma

“Stilul international” postbelic a saracit arh prin repetitia formei – tip industrializate, reducand discursul estetic la tipologie

Miscarea postmoderna – reabiliteaza ornamentul ca factor important in personalizarea arh, in restituirea semnificatiei, a identitatii

Peter Blakc – nevoia de emotie =nevoia de impodobire

Venturiu – nevoia de ludic, de comunicare, opusa plictiselii rezultate din simplism

Eisenman – nevoia de arbitrar opusa ordinii

Ch. Moore – ornamentul devine purtator de sens istoric, cod al constientizarii apartenentei la o civilizatie

In urbanism, principiile arh postmoderne contrazic principiile urbanismului liber – ratioanalist (Ciam) , readuce in discutie traditia urbana istorica

Epoca contemporana – dezvolta un nou raport intre ornament si repetitie, intre traditie ca un “dat” prezent prin ornament si sensul, semnificatia ornamentului

-ornamentul poate fi aplicat gratuit, arbitrar sau poate fi aplicat logic ,structural

Teoriile semiotice actulae ofera ornamentului rolul de comunicare codata, rolul de limbaj (Schulz – “limbajul arhitectural)

Deconstructivistii – motivul zoomorfic (lebada, delfin, peste)=expresie a arbitrarului

-o noua forma de perfectiune

Eisenman – analizeaza ornamentul ca pe o prezenta, raporteaza totul la o anumita experienta arh care nu are materialitate dar care reprezinta un eveniment care vorbeste dspre trecut, despre traditie si prezent, un eveniment perceput de noi prin prisma propriei noastre experiente

Ornamentul - formeaza si informeaza, semnalizeaza si simbolizeaza, poarta si rupe o traditie

-“lebedele sau delfinii” lui Emgraves,”pestele” a lui Gehry – nu au nimic de a face cu functiunea, efectul scontat este indiferenta.

Idealul estetic in opera prerealista?

Pana la sfarsitul secolului XIX creatia artistica aspira la frumusete care e raportata mereu la realitate intr-un sens oarecum critic si reprezinta dintotdeauna un ideal de perfectiune.

Ideii aristoteliene conform careia arta imita natura prin 'mimesis', omul, singurul capail de a fauri forme perfecte educa firea umana, actul de creatie –catharsisul fiind prin excelenta purificator – I se opune conceptul platonician despre frumos, care are un caracter 'aprioric, imuabil, atemporal si aspatial'.

Atribut al perfectiunii divine, frumosul in sine este abordabil printr-un indelung proces de initiere ce conduce de la frumosul fizic, la cel moral, cognitiv si in sfarsit la frumosul de sine, care, pe aceasta culme se confunda cu binele.

Arta, dupa Platon, este de natura divina, actul de creatie presupune o stare emotionala si initiatica ce nu are nimic cu rationalul.

Omul- centru al universului si masura tuturor lucrurilor este idealizat in arta prin reprezentarea lui dupa anumite canoane estetice, iar idealul estetic devine obiectiv la care se ajunge prin anumite metode, conventii general acceptate. Antichitatea considera frumosul ca facand parte din triada sincretica a spiritualitatii umane: util, frumos, ce mai tarziu va deveni atributivitatea esentiala definitorie pentru fenomenul arhitectural incepand cu Vitruviu si mentinandu-si valabilitatea pana in zilele noastre intr-un anumit sens.

Categorii estetice apropiate, frumosul si sublimul se deosebesc ca nuanta in interpretarea estetica prerealista numai in ce priveste finalitatea, in sensul ca frumosul precede sublimul, fiind o nazuinta catre perfectiune, sublimul este absolutizarea frumosului. Arta realista, moderna si postmoderna accepta sublimul ca pe o categorie estetica rezultata nu neaparat din perspectiva frumosului, dar si din alte perspective.

Conceptul platonician al superioritatii artei fata de natura, reluat de renascentisti a fost accentuat urmand a fi prelucrat critic de arta realista, care aduce in discutia despre idealul estetic si alte categorii. Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul ci caracteristicul, interesantul, dar 'uratul' in arta e impus definitiv ca o categorie estetica odata cu aparitia Esteticii uratului a lui Karl Rozenkranz, experimentat cu succes in opere literare si plastice: impresioniste, expresioniste, avangardiste, a ceea ce va deveni arta realista.

7. Conceptul spatial la Schulz si Meiss.

Aristotel defineste spatiul ca fiind un continuator de lucruri, un fel de cavitate limitata la exterior si umpluta la interior. Nu exista spatiu vid. Arhitectura este ratiunea de a umple aceasta cavitate. Arhitectura este arta cavitatilor. Ea defineste atat la interior cat si la exterior. Orice perete are o suprafata interioara si una exterioara. Lumea ca spatiu continand pe om e o succesiune de coji sferice fiecare invelind pe precedenta.

Observam in aceasta gandire reducerea la cele 2 extreme a spatiului arhitectural: interior sau exterior. O opera arhitecturala care are numai exterior este scenigrafic. Reducerea la spatiu 'eschiveaza simbolurile si semnele concrete subantelese de materialitatea sa' (Pierr von Meiss).

Perioada premoderna este profund marcata de conceptia euclidiana despre spatiu. Arhitectura ca 'arta a spatiului' apare pentru prima data odata cu miscarea 'Eifŭhtung' ai carui reprezentant, Wölflin, analizeaza

Stilurile arhitecturale, in special renastere si baroc din perspectiva factorului psihic. Worringer analizeaza stilul gotic si neogotic aducand noi contributii la intelegerea goticului ca arta abstracta, irationala, bazata pe empatie si intropatie. Teoria 'Gestaltista' trateaza forma ca pe o functie a psihicului.

Metoda analizei formale a lui Sedlmayr trateaza forma in trei ipostaze: forma ca proportie, forma ca structura si ca spatiu. Forma ca proportie se bazeaza pe teoria numerelor. Proportiile in sine nu produc insa placere estetica dec daca sunt armonioase, simetria lui Vitruviu, starea de 'gratie' a creatorului, curitmia. Starea de 'gratie' nu poate fi transmisa decat unui spectator initiat: 'accesibilitatea unei opere de arta presupune o atitudine adecvata'(Schulz).

Forma ca spatiu interior nu poate duce la rezultate satisfacatoare daca spatiul nu e luat impreuna cu limitele sale materiale care, singure, la randul lor, nu pot avea semnificatie.

'Caracterul unui loc poate fi independent de forma spatiala si dependent de motivatia simbolica'(Schulz). Arhitectura este determinata de foarte multi factori dintre care doar unul este forma spatiala.

Notiuni de 'interpretare', 'fuziune', precum si interpretarea renasterii ca pe o 'aditionare de forme independente', in vreme ce barocul 'priveaza partile de independeta lor dandu-le sens doar impreuna'.

Spatiul contemporan in viziunea lui Schultz si Meiss

In teoriile arhitecturale contemporane se foloseste terminologia de spatiu euclidian intr-un sens mai larg decat acela 'stricto senso' de spatiu definibil in cadrul geometriei euclidiene. Sensul strict euclidian este ca spatiul este limitat, in timp ce sensul actualizat presupune un sistem de coordonare, care este teoretic infinit in spatiu si timp. Dupa C. N. Schulz 'relatiile fundamentale geometrice pot fi combinate intre ele'. Organizarea elementelor de arhitectura in raport cu un punct se numeste centralitate, cea in raport cu o linie se numeste axialitate, organizarea dupa un sistem de coordonate spatial conduce un schelet structural. Pantru a intelege mai bine diferenta intre relatiile geometrice si cele topologice, Schulz atribuie cantitatea primelor si calitatea celorlaltor, prin calitati intelegand caracterul difuz sau centripet, analiza spatiului arhitectural ar trebui facuta tinand cont de relatiile conventionale.

P.V.Meiss – teoriile spatiale legate de semnificatia arhitecturii sunt reluate atat din directia discursului gestaltis al formei spatiale semnificative cat si din cel al “locului nascator de identitate”

8. Terminologie in perioada premoderna, moderna, postmoderna, contemporana si realista, sensul si opusul sensului.

Evolutia arhitecturii de la perioada premoderna, prerealista si realista prin perioada moderna, avangarda, maturitate si declin, pina la perioada postmoderna. Azi asistam la o noua disponibilitate spre forme elitiste, profund spiritualizate ale miscarii deconstructiviste. Arhitectura Hi -Tech exprima tentativa fireasca a contemporaneitatii de a da forma tehnologiei celei mai avnasate, dublata de castigurile stiintelor abstracte. Arhitectura premoderna a fost numita late-moderna sau post-corbusiana. Azi foarte multe terminologii ar trebui reevaluate , intelese diferit din prisma reevaluarilor istoriei. Multi alti termeni s-au conscrat prin intensa lor folosire in ideea unui sens anume, altii au o tendinta de a semnifica, paradoxal, exact opusul sensului la propriu al termenului. In prima categorie despre arhitectura realista nu a fost nevoie de o departajare politizata a manifestarii realiste in “realism-socialist” “realism”(capitalist), asa cum suntem obligati a specifica in arh. pentru a localiza. Arta realista a avut o evidenta deschidere spre mase, o tentativa de a se implica in socila, devenind “angajata”. In lumea occidentala democratica e obtiunea libera, constienta si autoimpusa a artistului. In lumea puterii totalitare obtiunea spre implicare socila nu mai e la latitudinea artistului.

Arh. perioadei realismului este mereu prezentata ca fiind arh. fascista, opusa celei staliniste, fiind clasiciste, monumentale, greoaie, eclectice, lipsite de gratie si umanism.

Expresionismul este o miscare catalogta initial realista, apoi formalista, deci arta de dragul artei (Tatlin, Lissitzky). Nu toata arhitectura “realist –socialista”este eclectica. Stilul international s-a suprapus in timp si spatui cu realismul socialist. Estul european pstbelic a “beneficiat” de toate excesele simplificatoare, generalizand termenul de “arh. a periferiei”. Dar aceasta exista si in marile orase occidentale sub forme alienate, sau sub forma unor centre noi administrative de tip “Manhattan”.

9. P. EISENMAN

-exponentul cel mai riguros al deconstructivismului explicabil prin formatia sa ratioanalista

-prezenta absentei-prin sustragerea unei portiuni dintr-un volum sau prin anularea zonei centrale

-uzeaza, la inceput de idei neostructuraliste apoi de ideile protestatare ale deconstructivismului

-elitismul incomprehensibil => alienare

- considera ornamentul ca pe o necesitate a arbitrarului necesitate a secondaritatii ce trebuie abordata impreuna cu principalul

Adrew Benjamin spune despre Einsenman ca:

-incorporeaza 2 tendinte divergente, una care ne situeaza in sanul ornamentului si alta care ne distanteaza de aceasta istorie deschisa spre posibilitatea avangardei arh

-riscul care exista in tentativa de a stabili un raport intre ornament si repetitie e acela de a reduce arh la ornamental###

-analizand ornamentul ca pe o prezenta => raportul la o anumita experienta arh ce reprezinta un ornament care vorbeste despre trecut

-spatiu de tranzitie dintre int si ext, intre public si privat, intre o structura portanta si necesitatea unei alteia neportante dar necesare prin arbitrarul ei=> devin aproape obligatorii in arh postmoderna

-contextul e total neglijat la deconstructivisti: 'Noi am utilizat terenul ca pe un palimsestun loc unde se scrie, se sterge si se rescrie istoria. Cladirile noastre sunt procesul invers al faptului ca situl emana cladirea concept PostModernist. Cladirile noastre creeaza terenul concept Non-PostModernist.' (Eisenman)

Eisenman a dezvoltat teoria analizei si folosirea ei in cadrul proiectarii

-casele 1-9 – simpatie pt modernisti

-casa 10 – orientarea deconstructivista devine evidenta, influentele psihanalizei si ale filozofiei nihiliste constituind doar o parte din aspectele declarate ele autorului.

Casa cu nr.10 este prima aplicare adescompunerii, dislocarii si deconstructiei, prin sustragerea unor elemente care 'distrug punctul central al imobilului, scara antropomorfica siutilizarile normale pierderea punctului central, formele in L simbolizand separarea si instabilitatea, excavarile, scufundarea in trecut si inconstient, scalarea si geomatria topologica '.

-Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi erodate subliniaza conditia nesigura a universului

-La Guardiola house intrepatrunderea acestor L-uri este savant explicata de autor ca fiind o 'marcare a intelegerii locului ca rezultat al schimbarii intelegerii lumii'

Grilele spatiale tridimensionale sunt un motiv compozitional aproape 'sine qua non' in opera lui Eisenman. ''Ele sunt versiuni neomoderniste alegrilajelor de perspectiva ale lui Braimnte, mai degraba deschise (infinite) decat inchise (finite) mii degraba quatrodimensionale decat unidirectionale, mai curand usoare decat grele

Eisenman foloseste desenul complex al juxtapunerilor secventiale cat si macheta in seria celor 10 case=> filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial

10. Compozitia arhitecturala in perioada contemporana

Compozitia exprima “un mod de a face”. Postmodernismul se manifesta initial ca o reactie la principiile modernismului devenit “clasic” . Celor 2 mari principii: non-ornamentul si non-contextul li se opun : reevaluarile istorice si cele contextualiste, considerate adevarate repere ale identitatii, personalizarii si semnificatiei arhitectuarale. Explicatia crizei arhitecturii prin prisma pierderii atributelor artistice: inefabilul, poeticul, valoareaemotionala, evolutia unor discipline ale esteticii (semiotica), ale urbanismului (sociologia), psihanalizei si filozofiei, contribuie la reevaluarea disciplinei de teorie arhitecturala, o abordare intuitiva, deci culturala, alaturi de cea pur stiintifica.

Simplitatii arhitecturii i se opune complexitatea, transantei i se opune ambiguitatea, intolerantei i se opune neutralitatea.

Modernismul a soart coerenta intregului unitar, iar cioburile sunt sursa de delectare a postmodernismului.

Postmodernistii eclectici reiau regulile si legile compozitionale clasice, carora le adauga ingredientul noutatii, sau apartenentei la timpurile actuale.

11. COMPOZITIA ARHITECTURALA (PREMODERN+MODERN)

Compozitia =un mod de a alcatui regului si legi de alcatuire a volumelor spatiilor si dimensiunilor arhitecturale=> principii de compozitie arhitecturala

Paul Rudolph – compozitia = „copia unor motive, suprapunerea de ornamente, e o privire superficiala”

Pe de o parte => pentru unii arh contemporani pb legate strict de compozitie, sunt neesentiale, minore, superficiale, pe de alta parte=> alti arh contemporani- Ching afirma ca functiunea si simbolurile sunt trecatoare, dar sp. si forma raman; in conceptia lui Ching elementele de baZa ale arh sunt sp. constructia, inchiderea, iar arh. se experimenteaza prin miscare(sp.+timp)

Regulile, legile compozitiei arh. au constitut preocuparea esentiala a teoreticienilor de arh pana la aparitia teoriilor sociologiei sau semioticii

Arh premoderna

Epoca premoderna a mascat o relativa scindare a artei elitiste de cea populara, culotura fiind sfera integratoare a celor 2; arta populara recunoaste conducerea elitei, iar aceasta nu o desconsidera

Opera premoderna aspira la coerenta de viziune, pune pret pe continuitate

Opera premoderna urmareste armonia si frumosul ca ideal estetic, iar metodele de realizare a acesteia sunt date de legile compozitiei arhitecturale

De la antichitatea greaca vazuta de Vizuviu in operele sale la renasterea explicata de Alberti sau Palladio in toata perioada premoderna s-au cautat principiile universale absolute in fata carora nu exista mijloc de a te sustrage

Binele si raul, adevarul si minciuna, ceea ce e drept sau nedrept => principiile oricarei reflexii teoretice care in privinta arh sunt legate nu numai de forme si sp, dar si de semnificatia acestora

Grecia antica- ordinele antice furnizau modele sau tipologii de elemente pt a obtine frumosul in arh Atat ordinele cat si principiile lui Vitruviu legate de proportie au avut ca termen de comparatie si ideal „omul – centru universului” Vitruviu plaseaza arh intre arta si stiinta si ofera principiile de alcatuire a templelor pe baza legilor simetriei si a euritmiei (simetria nu poate duce singura la frumos daca nu e insotita de euritmie)

Alberti extinde problema arh de la cea de obiect la problema sitului si a orasului. Regulile conventionale si legile proportionale raman neschimbate in esenta pana in sec 20 ca fundal major

Beaux Art a staruit ncu autoritate in aplicarea principiilor si regulilor de compozitie => din modelele istorice

Viollet Le Duc pt prima oara aduce ideea superioritatii stiintei si tehnologiei ingineresti fata de arta=> buloversarea academismului beauxartist; V. Le duc pregateste patrundrea stiintelor si rationalitatii in arh

Bauhaus-ul a dus mai departe idea de patrundere a stiintelor exacte in arh

Perioada moderna

Rationalismul arh moderne inlocuieste principiile acdemismului beauxartist, aducand principii noi mai abstracte si mai elastice, motivate:

-pe de o parte geometric=> sp. si forma abstractizate, sunt supuse legilor noilor materile si noilor tehnologii

-pe de lata parte social => urbanismul generat de C.I.A.M. e bogat in principii cu caracter imuabil

Principiile de baza: non-ornamentul, non-contextul

Cornusier lanseaza noile reguli de compozitie devenite limbaj sine quo noi ale modernismului, declara asimetrai aproape obligatorie

-arh moderna aspira si ea la coerenta, dar prin juxtapuneri, fragmentari

-frumosul nu e un scop in sine

-artistii sunt pasionati de nedreptatea sociala

=>arh propune schimbarea lumii oferind un model de viata nou purificator, egalizator

-arh intoarce spatele istoriei, inventeaza o lume mai buna bazata pe sinceritate functionala estetica si structurala

Exagerarile au dus la stereotipia stilului internat

Criza de dupa al 2 lea razb mond, marile probleme soc nerezolvate, avantul tehnologic, schimbarea criteriilor traditionale cu altele e semnalata in jurul anilor 60 de majoritatea criticiilor si teoreticiienilor

=>e nevoie de un nou sens, de farmec, complexitate, ambiguitate, mit, poezie

=>postmodernismul

12. COMPOZITIA ARHITECTURALA IN PERIOADA POST-MODERNA

POST MODERNISMUL se manifesta initial ca o reactie la principiile modernismului devenit 'clasic'. Celor doua mari principii: non-ornamentul (si implicit non-istoria) si non-contextul ( deci implicit universalizarea prin absolutizare) li se opun: reevaluari le istorice si cele contextualiste, toate la un loc considerate (de fapt reconsiderate) adevaratele repere ale identitatii, personalizarii si semnificatiei arhitecturale. Cercetarile teoretice se indreapta cu precadere inspre explicatia crizei arhitecturii prin prisma pierderii atributelor artistice; inefabilul, poeticul, valoarea emotionala, iar evolutia unor discipline colaterale ale esteticii (semio-tica), ale urbanismului (sociologia), psihanalizei si filozofiei, contribuie la reevaluarea teoriei arhitecturale (necesara in abordarea arhitecturala)

Venturi, Moore, Jencks, Schulz. etc. => simplitatzii i se opune complexitatea, transantei i se opune ambiguitatea, , intolerantei-toleranta.

Reabilitarea istoriei si a ornamentului se face in mod diferit la Venturi – referiri ironice la trecut

-Moore – mai putin istorice avand rolul de conshtientizare a apartenentei la o anumita civilizatie

-Bofill (Versailles pt saraci) – propunere populista de inobilare a modului de viatza a clasei medii

-P.M. reiau regulile si legile compozitiei clasice carora le adauga ingredientul noutatii

-P.M. practica un dublu cod: jumatate modern, jumatate altceva (deseori traditie) si incearca sa comunice pe de o parte publicului, pe de alta parte unei minoritati avizate.

-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile, calalta priveste inainte in nimic

Teoriile semioticii explicau capodopera artistica ca o pe fericita coincidentza intre semnificant si semnificat, iar aplicarea acestor teorii la opere valoroase duce la intarirea convingerii ca e necesara unitatea, coerentei dintre semnificat si semnificant.

Azi asistam la o dislocare deintre semnificat si semnificant, la o negare a tuturor notiunilor de comp. arh.

=>apar reguli noi bazate pe descentralizare, distorsiune, disfunctie, dislocare, disociere, regului pe care Tschuni (reprezentant al DEC.)le considera strategii ale disjunctiei.

=> ideea de limita e inlocuita de cea de non-limita, desfashurare la nesfarshit

Contextul e total neglijat de DEC. care isi propune decontextualizarea prin distrugere si anti memorie si recontextualizarea in termeni noi => palimpsest = un loc unde e scris, se shterge si se rescrie istoria.

In PM situl emana cladirea

DEC. – cladirile creeaza terenul

Ordinea – e inlocuita de arbitrar atat in domeniul:

a)functional

Tschuni – “parcul la Villette”

Eisenman – “WEXNER CENTER”

b)al structurii

Grilele – necesitatea str. slabe, neportante, arbitrare

c)al formei

Eisenman – prezenta absentei => forme sugerate

(Vezi Eisenman, Tschumi, Hadid)

In concluzie, putem spune ca un principiu , legile comp. arhitecturale si-au pastrat prezenta, dar si-au largit tot mai mult sensul, extinzand sesnsul notiunilor sau completand cu altele noi

Enuntarea principiilor compozitiei arh. se face impreuna: unitate + diversitate, ordine + dezordine, sinceritate + nesinceritate => abordare unitara = echilibru

-intre cele 2 extreme trecerea e gradata

In lumea politeoreticienilor de arh. principiile ordonarii au ra,mas aceleashi in esenta:

Axa, Simetria, Ritmul, Proportiile, dar azi au fost completate cu notiuni mai largi - datuin sau transformarea formala.

Forma – nu poate fi definita doar prin geometria euclidiana, sau topologica, e nevoie si de cea ###

-Poate fi explicita, sugerata, evocata, implicita, centripeta sau centrifuga

- Schulz – vb. de forma semnificativa (Total Gestalt) ca despre un mecanism autoreglabil, care trebe sa aiba parti conventionale si parti noi in, devenire.

Imaginea – alaturi de forma, au aparut notiuni de imagine , mult mai largi , inspirate din arte colaterale: cinematorgafia, coregrafia, muzica.

Meiss spunea ca „arhitectura e scenografie, dar scenografia nu e arhitectuira”

Spatiu – Sculz – sp. arh e un camp energetic, un focar , un receptacol, un „Total Gestalt”

Locul – Meiss – incarcat de semnificatie, element important de care trebuie sa se tina cont in creatzia arhitecturala

-dependenta de un conext nu e suficienta pt a creea un „loc”

- Primeste caract. si identitate n prin valori ce nu pot fi convenite, prin reguli si legi – (valori spirituale)

Regasirea semnificatie pierdute a impulsionat cercetarile in domeniul esteticii arh. in specialcele legate de modelul semiotic ( alcatuit de ce transformationar sau cel imaginar)

=>semioticul e cel mai complex pt arh. ca un cuplu semn (indicare) si simbol (reprezentare)

Malraux – „sec XXI va fi relig sau nu va fi deloc” => reimplicarea sacrului ca pe o componenta: ”sine qua non” a actului de creatzie

13. Zaha Hadid , concepte si lucrari

Sa surprinda materia intr-o ipostaza de refacere post-cataclism. Imaginea spatiului post-explodat redare in tehnica si efectele perspectivei “neo-suprematiste” este tema predilecta a arhitectei Zaha Hadid, care in desenele sale incercate de o forta expresiva fara precedent “violeaza si desconstruiesc programul arhitectural”. Sugerarea celei de a 4 a dimensiuni, care la Malevich este redata printr-o serie de planuri geometrice “plutind” fara limita in spatiu, devine la Zaha Hadid motivul uni grafism spectacular in care perspectiva polaroida exagereaza sentimentul de forta al viitoarei cladiri.

Peak Club; Kurfur Sterdam –Berlin; Vitra; Fire Station –Weil de Rin; Centru de arta contemporana – Cincinati

Mind Zone – Londra

14. BAROCUL SI REABILITAREA LUI IN ARH POSTMODFERNA

Baroc=eliberare spirituala de regulile tratatelor, de conventii, de geometria elementara.

-eliberarea de siosteme si de antiteza spatiului int – sp. ext

-dobandeste un sens psihologic

Bruno Zevi – se poate vorbi si de un baroc modern, cand arh se declara independenta de formele si schemele functionale (formalism)

-preferinta pentru elemente scenografice

-aparitia in cladiri a elem. materialiste

-elem. de sculptura

-asimetrie, dezordine

-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa

-caracter dinamic

-legatura organica intre sp int si sp ext

-abundenta decorativa, tratare sculpturala a maselor construite, complexitatea spatiala

-apare ca o reactie la formele### ale renasterii(post m-m.) impotriva regulilor si a canoanelor structurale###

-in conceptia planimetrica si volumetrica se renunta la formele geometrice simple, clare => joc rafinat de imbinari de corpuri

-folosirea curbelor si contracurbelor

-importanta stiluilui – contextul important

-jocuri de apa

-caracter de neliniste

-prin elemente decorative de renastere le imbina cu inovatiile proprii in psihologia spatiului => policodare

-planuri si fatade pe aceasi plansa – desen

Valentele barocului in arhitectura postmoderna

Barocul apare din perspectiva contemporaneitatii ca una din cele mai interesante perioade in ceea ce priveste reprezentarea arhitecturala. Apar cu mare frecventa planse continand mai multe piese de reprezentare a unei cladiri. Reprezentarile baroce au farmecul ambiguitatii, al incertitudinii, al posibilitatii de alegere. Kishu Kurokawa releveaza ambiguitatea sensului mesajului artei baroce in special in pictura: atractie – respingere.

Barocul marcheaza un inceput in cunoasterea stiintifica a legilor perspectivei si contribuie definitiv la eliberarea prin miscare a spatiului de constrangerile statice.

15. DECONSTRUCTIVISMUL

Peisajul arhitectural contemporan e inca dominat de pluralism si eterogenitate ca fundal, pe care se afirma cateva miscari cu nuanta mai pronuntata cum ar fi: miscarea HI-TECH; miscarile pe teme moderne care se pot subimparti in miscari PROMODERNE si ANTIMODERNE.

Unii critici plaseaza miscarea deconstructivista ca pe o continuare liniara a mis-carii constructiviste a anilor '20, sau a celei 'puriste' de mai tarziu, pe care nu face decat sa o imbogateasca cu mijloacele de expresie ale timpurilor noastre.

Astfel principalii reprez. ai Decomstr. isi justifica inspiratia din mishcarile avangardiste ruse, astfel Bernard TSCHUMI si-l asuma pe CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, Pete EISENMAN pe CERNIKOV + idei neostructuraliste.

Pe linia antimodernismului, miscarea DECONSTRUCTIVISTA preia forme multiple prin exacerbarea dusa la extrem a primelor proteste antimoderne, propunand ipostaze ale ornamentului ca expresie a optiunii, subiectivismului si arbitrariului.(Ex: Pestele lui GEHRY ca si intreaga lui opera se manifesta ca un protest general impotriva tuturor conventiilor.)

DECONSTR. Suportul teoretic deosebit de vast, bazat pe conceptii noi din domeniul filozofiei, semioticii, psihanalizei, psihosociologiei, se alatura celor din domeniul tehnicii; informaticii, cineticii, cuanticii, energeticii, dar si a unor domenii artistice profund implicate arhitectural: muzicii, dansului, cinematografiei, publicitarii.

Miscarea DEC. reabiliteaza haosul ca necesar in coexistentza sa cu ordinea, dar intermediat de neutralitate=>tripartismul (cu nuanta orientala) ce permite coexistenta ordinii cu dezordinea. Teoria DEC. e bazata pe disfunctie, dizlocare, disjunctie; totusi o mare parte din arh. DEC. trateaza problema ca si cand o data cataclismul produs ei sunt chemati sa reorganizeze materia. Termenul de DEC. nu mai corespunde azi cu sensul propriu al cuvantului, pt ca deconstructivistii DECONSTRUIESC pt a RECONSTRUI

Pe fondul pluralismului si diversitatii, precum si a relativismului in gandirea arhitecturala contemporana, , este invocat Feyerabend cu a sa Against Method care, in idea reunirii logicii cu metafizica, ne convinge de faptul ca 'totul merge'. Idea aceasta 'totul merge' o regasim mereu in explicatiile 'post-factum' ale multor deconstructivisti americani, dintre care cel mai virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe un balast de prejudecati. In opozitie, Noica respinge acest mod de abordare a pluralismului si relativitatii si propune ca metoda abordarea globala metafizica a lui Blaga, care include cultura in sistemul sau filozofic ca fiind singura reabilitare posibila in pluralism.

1.In domeniul estetic- DEC. sugereaza aparitzia unui nou sistem de organizare=> deplasarea devenind masura perceptiei spatiale

2.In conceptia spatiala – DEC. considera ca forma arh nu e numai cuplul figura-fond, dar se compenseaza cu geom. fractala, cu limite, disjunctii, diferente, absente

3.In domeniul semiotic – DEC. exagereaza sensurile meta-arh.:

-arh. e palimsest

-arh. formeaza si informeaza

-arh. e semn si simbol

-arh. comunica si emotioneaza

=>un abuz obositor de semnificatii multiple si dense, toate pt a regasi smenificatia pierduta a arh

4.ca metoda –celor pur stiintifice si rationale li s-a adaugat cele euristice

5.ca tehnologie-DEC. uzeaza de cele mai sifisticate si cele mai noi forme de publicitate ca orice arta ce e vizula si publica

Royston Landau- discursul arh nu e numai teorie cis i practica

-exp. de proiecte publicitare – comunica cu publicul larg

-limbajul arhitectural este vizual

Depersoanlizarii prin universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere. Serias filosofica oferita de Derrida (care a fost enuntata cu multe decenii inainte de Blaga) este acea a teoriei diferentelor care a dat nastere la multe discutii teoretice

Arhitectii DEC au fost inspirati din filosofia lui Platon sau a lui Nitse (nihilism- „e nevoie de haos pt a se naste o stea”)

In concluzie, cel mai important aspect in evolutia contemporana pare sa fie o febrila cautare de sine, un fel de sens al sacrului in gestul arh., pt ca dupa cum spunea MALRAUX – „sec XXI va fi religios sau nu va fi deloc”

Ex: Esenman, Hadid, Tschumi, Hiromi Fuji, grupul Arquitectonica, OMA. (Rem KOOLHAAS), grupul Morphosis, Grehy

Ch. Jencks – „daca exista dubii privind caracterul general al DEC pot fi aventurate idei care se refera la caracterul antipolitic si antisocial

Transformari in DEC :

-limita =>nonlimita

-decontextulizarea=>recontextualizarea

-ordine=>dezordine

Deconstructivismul – concept, reprezentanti.

Pe linia antimodernismului, nuantandu-si manifestarile in tonuri disonante, protestatare sau chiar agresive, miscarea deconstructiva poate prelua forme multiple prin excerbarea dusa la extrema a primelor proteste antimoderne, propunand ipostaze ale ornamentului ca expresie a optiunii, subiectivismului si arbitrarului: intraga opera a lui Gehry se manifesta ca un protest general impotriva tuturor conventiilor.

Miscarea deconstructiva declara deschis o contestare totala a tuturor valoriilor perene majore ale societatii.

Miscarea deconstructiva reabiliteaza arbitrariul, haosul ca necesar, in coexistenta sa cu ordinea. “este nevoie de haos pentru a se naste o stea” (Nictzsche).

In domeniul estetic, deconstructivismul “sugereaza aparitia unui nou sistem de organizare spatiala-deplasarea devenind masura perceptiei spatiale” (Tschumi).

In conceptia spatiala a deconstructivismului se considera ca forma arhitecturala nu numai cuplul spatial figura-fond-bazat pe integrarea unei geometrii euclidiene si topologice, dar se opereaza si cu geometria fractala, cu limite, disjunctii, diferente si absente.

In domeniul semiotic deconstructivistii exerseaza sensurile esentiale ale meta-arhitecturii, arhitectura e palimsest, e idee ce discrediteaza si compromite conventiile de principiu, dar stabileste altele noi.

Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschunmi, se inarmeaza cu foarte serioase argumente filosofice, tehnice si profund culturale.

Reprezentanti: Peter Eisenman, Frank Gehry, Zaha Iladid, Coop Ilimmelbfau, Bernard Tschumi.

16. Arh. Avangardista si arhitecti avangardisti

In cadrul arh. Premoderne apar curentele avangardiste, nascuta ca o reactie la ‚clasicism’,dar glisand mult in timp structurandu-si o relativa independenta.

(Rolul avangardei apre ca propulsor si frana a ideilor culturale).???

Elia Zenghelis spune despre O.M.A. :

‚fiecare perioada se manifesta pt. ea insasi ca moderna’…’ straina de contextul in care isi insereaza inovatiile, contribuie la tesutul complicat al traditiei…’

Avangardisrii resping ‚intelepciunea conventionala’, si in consecinta istoria.(modernistii, parte a avangardei intial, resping atat istoria, cat si decoratia, anifestare istorica.

Post-modernistii resping principiile modernistesi formuleaza noi principii, pe baza rewspingerii.

Renato Poggioli – analiza facuta avangardismului sec.XX

- intelectualitate alienata care dispretuieste valorile propriei culturi, respingea trecutulsi poseda convingerea de a conduce spre o lume mai biuna.

Avangardistii – putin respect pentru ierarhia sociala existenta;

- impotriva oranduirii existente, anarhisti

- faceau declaratii din cafenele (nu din institutii)

Modernismul a fost produsul acestor miscari de conducere :

Futurismul, fovismul, dadaismul, suprarealismul, purismul, constructivismul, De Stijl etc. – proclamau un nou viitor.

->miscari de reactie (mij.sec.XX) – atacau viziunile utopice ale viitorului si cereau intoarcerea la valorile istorice durabile.

- miscari antiavangardiste.

Avangardismul intelectual, uneori anarhist, deobicei de stanga si intotdeauna in cautarea noului s-a alaturat fortelor consumeriste(motivat de piata, preocupat de productie).(Roy Landau)

17. Scoala franceza

Paris .cap. cult. a Lumii, poate atesta o val. artist. Cult.

Context politic postbelic si cultural – in Fr. Sustinatori ai comunismului(Corbusier, J.P. Sartre etc

Charles de Gaulle – primul presedinte dupa razboi

sustine o val. nat.franceza, rezistenta la val. americane.

Fr. Miterand – reorg. Arh.fr. dupa 60’- cel mai important

Concursuri ->arh. Straini…i se pot reprosa o lipsa de identitate

L’Architecture d’Aujourd’hui – sustinatoare cosmopolitati (Marc Emery, B.Huet - redactori)

-nr.dedicat unui singur autor – teorie critica arh., divertisment, domenii conexe

Louvre suprafata mare de expunere

Franta – influenteaza ideologica asupra Europei

-Getty (Richard Meier) – e acumcel mai mare muzeu din lume(muzeu oras 30 ha)

-Parcul La Vylette (Bernard Tschumi) – 6 ha

1.Piramida – Pei Ming – muzeul Louvru

-probl. Legate de imagine> sa permita o vizulaizare a tuturor fatadelor muzeului

-discretie – unghi nu la 45 ci la 40

-ce se vede – doar holul de la intrare

-cele 7 nivele de dedesubt – adevaratele spatii

-pe aici se intra in muzeu

-performante tehnice(95t de sticla)-zveltete , nu e grosiera

-se afla peaxa ist. A Parisului

2.Tete Defense – Otto von Spreckelsen

-concurs, -cub urias, func. Birouri, - stape 12 piloti uriasi din beton, -structura de beton+metal, -simbolism…poarta spre viitor, triumful omului prin comunicare

3.Opera Bastiliei – Carlos Ott

-multe posib. De aranjare…sala e mobila, - nereusita sub aspect plastic, - f.criticata, insertie agresiva in p-ta Bastiliei, - inchisoare daramata a ramas memoria locului—obelisc, - acustica aproape perfecta.asemanatoare cu cea din natura

4.Bibl. Nat. A Frantei – D. Perrault

-simbolism—4 carti>4 cladiri pe colturi, -in mijl. O gradina.sp. urban f. Mare, -pol de dezv.>aparitia ei aduce noi constr. In jur, - fatade cortina, identice

5.Min. Finantelor – Chementov si Huidobro

-fundatii adanci(partial in apa), - fatada ordonata, complexa, - str. complexa – osatura metalica+b.a., -sistem anti-vibrant, acop. Etans.

6.Musee d’Orsay – Pierre Colboc(1979) – detasare str. veche de noua. – gara de sec.XIX>Art Nouveau, -opere prezentate cronologic, -are auditorium restaurant, -Gae Aulenti-designer de int., -sali surmonate de terase, lumina zenitala

7.Citte de Sciences – Adrien Fainsilber –renovare clad. Industr.>muzeu

8.Citte de la Musique – Charles de Portzamparc – m. Mult sala de concerte decat muzeu

9.Parcul La Vylette – Bernard Tschumi – contine 7.si 8. + Geodezul(cinema) + Zenitul(sal de concerte rock)

10.Institul Lumii Arabe – Jean Nouvel

18. Cunoastere Euristica

Programul lui Lakatos are o contibutie esentiala in intelegerea fenomenului cunoasterii. – 1element al prog. Consta in nucleul teoretic al unei conceptii stiintifice. –nucleul teoretic este fundamental si inviolabil, a.i. respingerea nucleului va insemna abandonarea prog. Si astfel va incepe o noua investigatie.(ex: einstein combate pe newton, einstein combatut la randul lui).

- 2lea element major – regulile euristice sau metodologice : euristica negativa si euristica pozitiva;

Euristica negativa – investigatorul nu se atinge niciodata de nucleu. In gandirea arhitecturala, toate prog. Au reguli ce interzic beneficiarului sa intervina, asa dupa cum toate temele beneficiarului pot deveni nuclee de neatins pentru arhitect.(avangardistii au respins gandire conventionala si au format noi principii pe baza acestei respingeri…)Euristica negativa gaseste directia stiind unde nu doreste sa ajunga.

Euristica pozitiva – imbunatateste programul, indreptandu-se spre ceea ce este de cautat, evitand ‚oceanul de anomalii’(Lakatos) – da astfel posibilitatea investigatorului de a-si concentra atentia pe reguli pozitive.Pt.arh. aceste reguli vizeaza: lumea fizica,societatea, arta si estetica. Unele reguli sunt fundamentate stiintific, altele cultural si conventional, iar altele subiectiv.

Euristica in viziunea lui Landau

Dupa parerea lui Royston Landau ideea de a crea o metoda proprie si autonoma arhitecturi este gresita pentru ca ea ar suporta pe de o parte defecte reductioniste, pe de alta ar rupe arhitectura de fenomenul cultural general. Criticand reductionismul lui Fucault, Landau ofera spre studiu perspectiva culturala a abordarii arhitecturii, perspectiva de altfel din ce in ce mai acceptata de catre critici care sunt din ce in ce mai constienti de lacunele oferite de cunoasterea pur stiintifica.

19. Bernard Tschumi

-isi explica opera deconstructivista bazata pe negarea valorilor moderne : -‚prin distructie si disjunctie,..fragmentare si disociere, circumstantele culturale contremporane’ sugereaza necesitatea indepartariicategoriilor stabilite ale rel. contextuale.

Azi asistam la o dislocare dintre semnificat si semnificant, dar si o negare a tuturor notiunilor de compozitie arh., valabile oarecum in modernism.

Secventialitatea, fragmentariul sugereaza atat miscarea – parcurgerea spatiului in timp se face uneori prin mijl. dansului sau secventialitatii cinematografice (Manhattan Transcript – Bernard Tschumi).

Pt. a-si explica lucrarea arh. parcul La Vylette, Tschumi expune met. dijunctiei pe care le propune in continuare ca instrumente de realizare a obiectului arhitectural, defapt inlocuind conceptele vechi cu altele noi.

Tschumi – apreciere asupra arh., sau asupra unei metode arhitecturale de disjunctie :

renuntarea la notiunea de sinteza in favoarea ideii de disociere a anlizei disjunctive;

omiterea opozitie traditionale de utilizare a formei arh. in favoarea uneisuprapuneri sau juxtapuneri a 2 termeni;

ca metoda – trebuie sa se puna accentul pe fragmentare, suprapunere si combinare, care impiedica fortele disociative extinse in tot domeniul arh.

conceptul de disjunctie – este incompatibil cu viziunea statica autonoma; - nu este antiautonom si antistructural; - presupune operatii mecanice constante –produc in mod sistematic disociatii;

Disjunctia – devine un insttrument sistematic si teoretic pentru realizarea proiectului arhitectural.

Metoda proiectarii asistate de calculator – face ca matematica pura sa devina aplicata; - compozitia Parcului La Vylette – demonstratie a unei organizari complexe arh(fara interventia regulilor traditionale de compozitie. Ierahiei si ordinii) – concepte noi de continuitate si suprapunere.

3 sist. Autonome de puncte, linii si suprafete dezv. in idea lipsei de sinteza – dispuse repetitiv in ordonarea unor grile urbane juxtapuse. Intersectia grilei, axelor si cuburilor alese la intamplare nu duce la o ‚Megastructura Supercoerenta’, ci la ceva indecis, opus integrului – o realitate disperata si diferentiata marcheaza finalul utopiei unitare.

20. Cunoasterea stiintifica,mistica si metafizica

Arhitectura e complexa-se situeaza la intersectia dintre real si fictiv,material si spiritual,stiinta si arta dar si spus si nespus, „ascuns si relevat”.(heidegger)

-filozofia,arta,stinta,metafizica-interdependenta reciproca. Arhtectura are raporturi speciale si specifce cu fiecare din aceste domenii.se analizeaza raportul filozofie-arhitectura.

-miscarea moderna a fost initial o explozie de spiritualitate si a exprimat „suflul epocii”. Ssaracirea de semnificatie a Stilului International coincide cu marea criza a stintelor moderne=>un proces continuu de sacralizare. Aceasta a generat numeroase critici; cea mai importanta e a filozofului Feyerabend :”totul merge” = libertate totala de legi si reguli.

-critici arhitecti: Charles Jencks si Robert Venturi-contributie in reevaluarea pluralismului, a contradictiilor, a complexitatii arhitecturii, care genereaza SEMNIFICATIA. Critica lor coincide cu cea facuta „dualismului” occidental de catre reprezentantii miscarii post-moderne orientale ce opuneau „tripartitismul” dualismului occidental. Dualismul nu exclude monismul pentru ca in cazul in care exista doi termeni opusi exista si o ierahie: D-zeu –om,bine-rau;in schimb tripartismul admite existenta celor doi termeni opusi ca avand valoare egala, si coexistand cu un al treilea termen care este neutru si se numeste uneori „constiinta singura neamenintatoare”. Blaga cons. ca trei e inceputul pluralitatii.

Royston Landau cons ca istoriografia are un rol determinant in formarea opiniei in aritectura, care apartine unei gandiri culturale generale cat si a specialistilor:arhitecti,critici, istorici. Arhiectura trebuie sa-si iba discursul sau, care nu se poate echiva de publicitate,consumerism. In determinarea directiei discursului arh. un rol esential il au criticii si istoricii.

Exista un sens de parcurgere: CUNOASTEREA,TEORIILE sunt surse ale unui PROGRAM care va constitui o POZITIE ARHITECTURALA.

ACUM VINE TEORIA LUI LAKATOS

daca Feyerabend spus ca „orice merge”, Lakatos,prin contrast ,cauta o baza pentru a stabili ca un lucru „este mai bun decat altul”.

Lucian Blaga completeaza intelegerea cunoasterii cu asa-zisa „ cunoastere luciferica”-prin mistic, adaugata „cunoasterii paradisiace”-prin rationament care duc la CUNOASTEREA METAFiZICA-globala,completa. El sesiseaza cu mult inaitea lui Derrida sau Foucault necesitatea diversitatii prin diferentiere si afirmarea identitatii din perspectiva diferentelor culturale.creatia,deci cultura, e singurul remediu pentru reabilitatea omenirii care nu poate exista decat „intru mister si revelare”.

Mircea Eliade continua aceasta idee si afirma reabilitarea prin creatie e posibila numai in conditiile reabilitarii „sacrului” ca mod de existenta si ca sens al creatiei.

21. Limbajul arhitectural in opera lui Heidegger vazut de Noica

Rationalismul pur logic al cunosterii stiintifice a intrat in dificultate in momentul in care teoria s-a confundat cu metoda.In acest momnet s-a dovedit ca singura, cunoasterea stiintifica nu e suficienta in special in domenii atat de implicate cultural ca cel al arhitecturii. – au aparut complentari globale euristice – Lakatos, empirice , intuitive, dar si mistice, sacre sau numai metaforice – Heidegger.

Heidegger a readus optimismul metafizic hegelian al trairii ‚intru devenire’ si a descoperit in limbaj ‚casa fiintei’, iar in ‚casa’, urma unei treceri semnificative prin aceasta lume.Pentru Heidegger a construi inseamna a edifica ‚locuri’, inseamna in acelasi timp a fonda si asambla spatii.

Arhitectura e limbaj – ‚casa fiintei’ Heidegger.

In acelasi timp cu amenajarea locurilor ca spatii, locul face sa intre in el simplicitatea pamantului, a cerului, a divinitatilor si a muritoarelor. Lucrurile care sunt de acest gen dau ‚ramanere’ locuirii omului.

In conceptia lui Heidegger arh. e prin excelentacomplexa, cai se situeaza la intersectia, reunirea dintre real si fictiv, material si spiritual, stiinta si arta, dar si spus si nespus, „ascuns si relevat”.

22. Impactul tehnologic in arh. Contemporana

Secolul XIX aduce o noua mare ‚eliberare spatiala’(dupa cea din baroc) prin noile exigente ale fierului si betonului armat.

Criza politica de dupa Cel 2RM, marile probl. Sociale, avantul tehnol. , schimbarea criteriilor val.trad. ciu altele sunt semnalate in anii 60’ de critica avizata, - orice reactie protestara este salutata.-> postmodernismul.

Miscarea structuralista s-a asociat cu cea tehnologica intr-o sinteza pe care azi o numim Hi-Tech, marcatas in debut de Centrul Pompidou-Beaubourg(Piano si Rogers) din Paris.

-expresivitatea tehnologica - valoare certa de luat in considerare in viitor.

HIGH TECH

Miscarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a fost marcata de aparitia Centrului Pompidou la Paris in cartierul Beaubourg, dar ea se afirma cu tot nai multa pregnanta in Europa, Anglia, America sau Japonia.

-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a tendintelor exprimate formal in arh moderna

-radacinile lui sunt aceleasi ca la modernism (neoplasticism, constructivism, Bauhaus, rationalism francez si italian) dar HT a cunoscut o evolutie deosebita fata de modernism in care cladirea isi exprima clar propria functionalitate in care e inlaturata orice decoratie anexa, HT aduce ceva in plus prin conferirea unor valente estetice elementelor structurale si celor anexe, care devin astfel factori esentiali de expresivitate (Renzo Piano, Richard Rogers, Norman Foster)

23. Reprezentarea arhitecturii in perioada contemporana

In lumea comtemporana a arhitecturii fragmentarea spatiului, descentralizarea, anihilarea centrului sau a limitelor, prezenta absentei, declansarea sau stoparea energiilor sunt teme predilecte ale filosofiei si compozitiei spatiale. Imiagini suprapuse, seriate, dinamice, explodate sau distruse de cataclism coexistand cu cele idilice, ecologice sau peisagiste.

In lumea contemporana a arhitecturii spatiului se prefigureaza odata cu reprezentarea lui. Fragmentarea spatiului, descentralizarea, anihilarea centrului sau a limitelor, prezenta absentei, declansarea sau stoparea energiilor sunt teme predilecte ale filosofiei si compopzitiei spatiale. Imagini suprapuse, seriate, dinamice, explodate sau distruse de cataclism coexista cu cele idilice, ecologice sau peisagiste.

Reprezentarea spatiului tine pasul cu noile tehnici de reproducere si multiplicare, tehnica fotografica sau cea cinematografica. Bernard Tschumi foloseste imagini coregrafice pentru redarea asa ziselor 'screen plays'. Tehnica de prezentare, reprezentarea spatiului precum si filosofia disjunctiilor fac parte din arsenalul publicitar al protagonistului. Peter Eisenman foloseste desenul complex al juxtapuneriilor secventiiale si macheta ca tehnica in seriile narative ale celor X”houses”, ce ilustraza filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial. Complexitatea limbajului arhitectural al lui Eisenman isi exploreaza propiilei limite in Wexner Center, lucrare pragramatica si contestatara in care toate principiile vitruviene ce definesc arhitectura sunt repuse in cauza.

24. SEMNIFICATIA SI POLICODAREA ARHITECTURII POSTMODERNE

Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special de dupa socul petrolului din toamna anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au fost reconsiderate

-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si artistic

-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat configuratia edificiilor, a schemelor functionale, a sistemului morfologic, toate acestea cauzate de stereotopia si lipsa de semnificatie a arh moderene in special a stilului internat

- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o modalitate particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel al arh moderne

-white arh – miscare promoderna – late modernism

-gray arch. – miscare antimoderna – postmodern

Cele 2 mari principii: nonornamentul si noncontextul apartinand arh moderniste i se opune in arh postmoderna revaluarile istorice si cele legate de context=>reconsiderarea adevaratelor repere ale identitatii, personalizzarii, semnificatiei arhitecturii

-cercetarile teoretice se indreapta cu precadere inspre explicatia crizei arh moderne din cauza pierderii atributelor artistice, poeticul, valoarea emotionala

Caracteristici ale arh postmoderne:

-utilizarea ornamentului ca aluzie istorica sau ca decoratie

-folosirea formelor ca referinta istorica explicata

-folosirea eclectica a limbajului modern si premodern

-utilizarea culorilor vii si a unei diversitati de materiale

-definirea sp. intermediare care constau in zone de circulatie, sp. prinse in grosimea zidurilor

In aceasta ordine de idei apare motivul specificitatii

OB. de arh a imaginii sale unice, irepetabile, imagine ce contine o anumita ambiguitate; depersonalizarii prin universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere => ornamentul devine un obiect codat dar si o modalitate de transmitere codata

Robert Venturi – “prefer obiectele bogate in semnificatii, celor a caror semnificatie e clara; admit functiunile implicite celor explicite; unuia sau altuia ii prefer unuia si altuia”

-aceasta multitudine de semnificatii se obtine in primul; rand prin varietate si bogatie formala

Robert Stein – in loc de sloganul modernist “less is more”, declara ca in arh postmoderna “more is more”

Posmodernul actioneaza asupra plictiselii vizulae, a modernismului , solutia fiind amestecarea limbajului modern cu un alt limbaj

-ei practica un dublu cod; o cladire postmoderna e jumatate moderna, jum altceva (deseori traditie) ce incearca sa comunice pe de o parte publicului, pe de alta parte unei minoritati avizate

-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile, calalta priveste inainte in nimic

PM datoreaza mult orientului, insusindu-si ### in sensul acceptarii neutralitatii alaturi de cei 2 poli extremi =>spatiu de tranzitie

25.MODERNISMUL

-orientare in cadrul arh initiata la inceputul sec20

Principalele fundamente – forma arhitecturala este o rezultanta directa a functiunii (form follows function) din care => cateva reguli generale de compozitie:

-planul, distribuirea sp si organizarea volumelor sunt rezultate din schema functionala

-plastica arh se dezvolta in masura in care elementele ei sunt justificate functional

-pt exprimarea functiunii in forma se folosesc figurile si formele geometrice, bazate cat se poate, pe linii si unghiuri drepte

-la realizarea cladirilor moderniste se folosesc non-culorile (alb, negru) si culorile primare (rosu, galben , albastru)

Bazele teoretice ale functionismului modernist propuse de la lucrarea lui Adolf Loos => ornamentul drastic criticat

Exista 2 mari grupe de constructii moderniste

a.constructii in care predomina masele opace – neo brutaliste

b.constructii in care predomina zonel;e vitrate-“stilul international”

a.viziune mai statica, motivitate; exista si aici trei variante de fatade:

– cu dominante orizontale si verticale constituite din benzi groase si opace alternand cu siruri de ferestre

-fatade cu rosturi

-fatade cu goluri dispuse liber

Aceasta impartire nu are doar un caracter stilistic ea fiind si o rezultanta a programului de arh

b.stilul international

– caracteristic pentru cladirile zgarie-nori; stilul acestora este in genul unitar-fatade de sticla, simplitate

-preferinta pt orice fel de cladiri cu pereti transparenti de forma invariabil dreptunghiurala, la care muchiile orizontale si verticale precum si montantii ferestrelor sunt reduse la minima expresie

Anularea unghiurilor ca limita de sp. permite interpretarea int-ext. Senzatia de plutire a planseurilor printr-o serie de falsificari contructive

-sp. concept in miscare =>perceptia frontala nu mai e asa importanta – introducerea notiunii de timp ca o componenta spatiala “sine quo non”

Le Corbusier – exerseaza in seria renumitelor sale vile aplicarea unor principii pe de o parte cubiste (in ceea ce priveste perspectiva) si pe de alta parte moderne (in ceea ce priveste conceptia spatiala)

Vila Savoye – continuitatea spatiului int –ext, flexibilitatea partiului, terasa gradina ca acoperis, structura portanta pe piloni ce permite fluidizarea sp., extensie a sp. atat in plan vertical cat si orizontal

MODERNISMUL CLASIC – uneste principiile ### dintre care putem enumera pe cele care au stat la baza stilului international:

-arh mai curand volum decat masa

-mai curtand regularitate decat simetrie axiala

Principiile Chartei de la Atena – referitoare la abordarea sp urban

-principii clare doctrinare

-au generat asa zisul urbanism liber insusit cu repeziciune de arh intregii lumi

-acest mod de gandire a fost exagerat prin simplificare in tarile in curs de dezv si au suferit un puternic proces de industrializare, tipizare dupa al 2 lea RM care duce la depersonalizare, la lipsa de semnificatie

HIGH TECH

-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a tendintelor exprimate formal in arh moderna

LATE MODERNISM

Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special de dupa socul petrolului din toamna anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au fost reconsiderate

-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si artistic

- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o modalitate particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel al arh moderne

-white arh – miscare promoderna – late modernism

-gray arch. – miscare antimoderna – postmodern

Late M – influente neoplasticiste + Le Corbusier

-miscare omogena care continua principiile functionaliste ale modernismului introducand insa elemente de formalism:

-evidentierea puternica a volumelor prin decupaje nete si prin folosirea in special a albului

-existenta unor elem constructive anexe care nu au neaparat justificare functionala (pergole, ziduri false)

-opozitia accentuata in mod voit intre plin si gol, intre masa opaca si suprafetele vitrate => goluri impuscate

-accentuarea si specularea resurselor de expresivitate ale sistemului structural al cladirii

-afirmarea unor rosturi de regula ortogonale

Late M reprezinta o combinatie de functionalism si formalism (functionalismul predomina) , derivat in special din neoplasticism si opera lui Corbusier

L. M. duce formele si ideile miscarii moderne la extrem, exagerand natura si imaginea tehnologica a cladirii, in incercarea de aproduce amuzament si placere

Reprezentanti in SUA:

RICHARD MEIER – unul dintre cei mai caracteristici ai late modernismului

-poate fi comparat cu Le Corbusier, dar in loc sa caute o integrare armonioasa de plane curbe si grile ca si Le C., Meier incearca o disonanta a lor (grilele sunt miscate cu 5 grade, volumele sunt violent alaturate, opozitia lor e exagerata

-el spune ca a fost influentat cel mai puternic in opera sa de Conventia de la Tourette (Corb.) in ceea ce priveste alcatuirea planurilor si de Vila Savoye sau Vila Stein in ceea ce priveste alcatuirea fatadelor

Caracteristici ale stilului lui Meier: in ceea ce priveste planul: - combinatia formelor ortogonale cu cele curbe

-treceri frecvente de la o directie la alta prin intermediul a doua sau 3 paliere intermediare raportate in arce de cerc

-separarea stalpilor de panourile de inchidere si de compartimentare

-grile rotite la unghiuri mici

-alcatuirea zonelor de circulatie

In ceea ce priveste fatadele:

-scoaterea in evidenta a unor volume mari (de obicei plinuri) prin contrast cu zone vitrate

-folosirea de preferinta a albului

-folosirea caroiajelor pt plinuri

Ex: “Douglas House” marcheaza inceputul celei mai importante perioade din activ lui Meier

-tendinte foarte puternice formaliste; accentuarea cosurilor in fatada, a scarilor exterioare

-“proiectele Olivetti” – cladiri tip ce urmeaza a fi amplasate in 15 orase din SUA

-“ High Museum of Art” – Atlanta

-“ Canal Plus” – Paris

CHARLES GWATHMEY – atasat la inceput de Meier la gruparea “New York five”

-maniera de lucru asemanatoare cu a lui Meier

-influentat si el de Corb. si mai ales de neoplasticism

In Japonia – ARATA ISOZAKI – in prima etapa a creatiei sale arh -linie foarte apropiata de stilul lui Meier

TADAO ANDO – exponent foarte autentic al arh Late M ; stilul sau manifesta un sistem morfologic de sinteza. El creaza efecte de umbra si lumina care confera interiorului o aparenta mistica. Frumusetea nu are nimic in comun cu operatiunile intelectuale sau teoriile dificile

-predomina betonul aparent

In Europa

JEAN NOVEL – opera sa imbina elem LM cu ale HT

O.M. UNGERS

PERSPECTIVE DE DEZ. A ARH

Spatiul rom. se particularizeaza fata de cel gen. est European prin:

-O continuitate multimilenara

-O enclave de latinitate intro zona de sclavism

-O toleranta extrema exprimata prin pasnic si practice crestine

-O extraordinara percutare in spiritualitatea universala-in ciuda unei traditii coservatoare exprimata prin rural

2.Mostenirea totalitara (vezi A3)

In acest peisaj deprindem prezenta (minora) a catorva aspecte a arh poz. :

-o mostenire istorico-patrimoniala valoroasa care poate fi recuperata si conservata

- sansa unei latente spirituale, prospetime in gandire

- scoala de arh. cu traditie

Discursul teoretic exprimat prin concursuri int., comentarii teoretice, si-a pastrat in mediile elitiste o continuitate ce a facut posibila reluarea activ. profesionale adevarate dupa 19990.

Ion Mincu din Buc-rol imp. alaturi de ao anumita parte a uniunii arhitectiilor.

Casa Poporului: 7 nivele in subsol, a doua in lime dupa Pentagon, piata din fata nu se percepe intro perspective de pe boulevard, axa est vest- fatada

Cerintele concursului Buc. 2000: centru de afaceri, inst. si org. internat., inst de importanta nat., locuinte, CP de neatins dar cu modificari de functiuni, hotel pt. parlamentari, parcaje foarte mari.

Marele premiu- Von Gerkan-Hamburg: pastrarea si revitalizarea axului central, deplasarea perspectivei spre dreapta (centru de afaceri), inscrierea intro continuitate a spatiului urban, restituie memoria locului prin crearea de strazi respactand costructiile celor vechi.

5A. Arhitectura moderna, latemoderna si postmoderna in viziunea lui Ada Luis Hustable

Ada Luis Hustable numste 'inclusivistii' acei arhitecti ce presupun in creatia lor artistica o implicatie contextuala, sursa de inspiratie si motiv formal, exprimand si reprezentand acest context ce poate fi geo-climatic, istoric, social sau cultural.

A.L.Hustable numeste 'inclusivisti' arhitectii ce se implica intr-un fel sau altul in context iar aceasta reconsiderare a contextului este considerata o manifestare a unei atitudini antimoderne. Notiunea de context este astazi mult amplificata ca intelegere fata de ceea ce insemna in anii '60 cand a fost asimilata in termeni arhitecturali, depasind cu mult sensul strict al unui mediu si atigand din ce in ce mai mult sfere spirituale si culturale.

10B. Istoriografia – definitii (pluralism, Landau)

In adoptarea notiunii de pluralism, spune Landau, este important sa apreciem ca acest concept poate fi utilizat in modalitati incontestabile diferite. Exista pluralism de teorie descriptiva sau explicativa. Acesta este pluralismul ca logica si este util ca instrument analitic pentru explicatie sau diagnoza. Dar pluralismul poate fi o credinta sau un angajament. Acesta este pluralismul ca metafizica care va fi intotdeauna responsabil pentru promovarea ideii de “multi” in opozitie cu ideea de “unul”. Metafizica si logica se intalnesc numai uneori impreuna, dar este important sa fie departajate, deoarece metafizica este un punct de vedee care nu poate fi nici dovedit , nici dezmintit, dar logica poate fi invinovatita.

In studiul intitulat: “Cultura arhitecturii – o istoriografie a discursului curent”, Royston Landau, afirma ca istoriografia ca atare are un rol determinant in formarea curentului de opinie in arhitectura, care nu e autonom ci apartine unei gandiri generale culturale si a specialistiilor: arhitecti, critici, istorici. Discursul arhitectural nu se poate eschiva de publicitate, consumerism si toate efectele socializarii acestuia.

Istoriografia poate fi facuta conventional, cu istoric a stiluriilor, relevand doar diferentele stilistice, dar ea poate fi in acelasi timp si istoric sub forma expuneriilor culturale.

11A. Discursul de publicitate si viziune Landau

Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de cele mai sofisticate si ultime forme de publicitate, ca orice arta care se respecta, o arta vizuala si publica prin excelenta, persuasiva si convingatoare prin oferta de experimente traite. Discursul arhitectural este, dupa Royston Landau, nu numai comunicare, dezbatere, ci se face prin intermediul practicii, oferind nmotiuni concrete in acelasi timp cu cele abstracte.

Expozitiile de proiecte publicitare comunica publicului larg sursa inspiratiei, viziunea sau baza teoretica de principiu ale autorului, care foloseste in acest scop proiecte intermediare, faze premergatoare sau schite ce fac posibila intelegerea operei finale.

Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschumi, se inarmeaza cu foarte serioase argumente, filosofice, tehnice si profund culturale. Mijloacele lor: lucrul in echipa, discursul universitar elitist si perfectionarea modelelor pe computer, antreneaza eforturi spirituale, tehnice si materiale, impuse de concurenta pentru castigarea lucrarii. Sursele sunt amplificate prin mijloace de propaganda proprii unei piete mondiale.

13B. Daniel Liebeskind

Reprezentant al miscarii antimoderne, considera arhitectura ca un moment suspendat in curgerea timpului, indreptat impotriva istoriei, un gest protestatar indreptat impotriva ororiilor omenirii.

Muzeul Evreiesc din Berlin

Lucreaza cu : simbolism, prezenta absentei.

Discurs arh. vehement.

-arh.literaturizata…

4A. Gandirea bipolara a occidentului si critica sa

Atrasa de cei doi poli ai conving4eriilor politice, intelectualitatea artistica e scindata in doua, ambele tabere reprezentate stralucit in lumea creatiei artistice. Vointa politica era la fel de brutal transpusa in fapte intolerabile fie sub aspect statal, cat si cel civic, in o9rice caz sub aspect general uman. Atitudinea artistiilor balansa intre o angajare absurda de o parte si de alta, cu riscul consecintelor, uneori tragice la nivelul constiintei, si o detasare superioara de orice angajare politica, o retragere in turnul de “fildes”.

Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala, arhitectii adopta fie “academismul”, clasicismul, eclectismul pe care azi il numim “realism socialist”, fie arh. moderna ale caror principii sunt in plin efort de clarificare.

Arhitectii moderni in frunte cu Le Corbusier formulau principii clare si precise ale noii arhitecturi.

Principiile Cartei de la Atena din 1938 au fost unanim imbratisate in intreaga lume postbelica, dar greselile flagrante au fost exagerate in special in tarile din sud estul europei; refuzil trecutului, lezarea prin dimensiuni exagerate a raporturilor firesti in mediu, ignorarea continuitatii culturii. Dihotomia se extinde asupra altor aspecte ale vietii urbane: centru si periferie, arhitectura culta si cea velnaculara. Reorientarea “stangii” europene este dublata de grupul celor 10 –Team X, al carui program teoretic isi propune rediscutaqrea critica a Cartei de la Atena si reorientarea miscarilor moderne spre crestere, schimbare, identitate.

14B. Teoreticieni ce au contribuit la anliza, crearea spatiului in perioada contemporana

Dagobert Frey, Brinkman A. E.

Brinkman introduce notiunea de “scheme tramale”, iar Dagobert Frey pe acea de “compozitie simultana” pentru renastere.

“Succesiune spatiala”. Pentru Frey piramidele sau obeliscurile sunt “mase in repaos” ce “termina o succesiune spatiala” (Schulz).

Arhitectura premoderna a compus mereu spatiile in ideea de interpenetrare, dar statica si bazata pe ierarhie. Barocul a condus la prima eliberare spatiala de regulile si conventiile sale, de geometria elemntara si de opozitia interior-exterior. Barocul a descompus pereti si acoperisuri, conceptual exisrta 2 coji, una interioara si una exterioara, capabila fiecare dintre ele de a raspunde unor exigente particulare. Elementele fragmentare, totusi au primit asa zisa “unitate desavrsita” (Brinkman).

Sec XIX face a 2 mare “eliberare spatiala” prin noile exigente ale fierului si betonului armat.

Sec XX introduce mari inovatii in gandirea spatiului arhitectural, poetica spatiului, experienta spatiala. Problema spatiala poate fi pusa sub 2 aspecte: sp. arhitewctural propriu-zis analizat prin exemplele cele mai valoroase SI discutia despre spatiul arhitectural – teoria arhitecturii.

Document Info

Accesari: 1987
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare