Ce este istoricismul in arhitectura ? Cand si cum s-a
manifestat ? Critica lui.
Inca din perioada barocului tarziu, dupa 1700, unii teoriticieni dadeau deja glas saturatiei fata de 646f59g artificialitatea constructiilor in arhitectura si peisajistica si chiar fata de opulenta decotativista. Fenomenul s-a manifestot cel mai vizibil in Anglia, unde, ca urmare, s-a nascut stilul romantic. In cazul interventiilor asupra naturii, intentia fundamentala era de intoarcere la conditia originara, paradisiaca, respingand peisajul elaborat al perioadei baroce, cu vegetatia taiata si orientata in forme geometrice, de-o maniera artificiala. Parcurile englezesti concepute in aceasta perioada erau constructii libere, cu vegetatie neconstransa, linii curbe aleatorii, grote si izvoare. Ele au construit modele, dupa care, si in Bucuresti de exemplu, au fost realizate Gradina Cismigiu sau Parcul Kiseleff.
Avand punctul de pornire tot in Anglia, incepand cu secolul 19, s-au lansat stilurile istoriste. Erau cautarile declansate de o acuta intrebare care-i framanta atunci pe arhitecti : in ce stil sa proiectam ? Porniti cu totii in cautarea « stilului adevarat », nu s-au preocupat de semnificatiile acestor forme pentru publicul erei capitaliste. Rezultatul a fost o arhitectura golita de sens, lipsita de vitalitate si creativitate, concentrata pe copierea cat mai « stiintifica » a modelelor alese din arhitecturile istorice. In India, de exemplu, au fost construite : un hotel doric, o primarie ionica, un secretariat gotic venetian, o univfersitate XV-ème siècle - forme frumoase, dar complet straine atat de functiunile pe care le adaposteau.
Biserica All Saints, situata pe Margaret Street in Londra, a fost construita in 1859 de arhitectul William Butterfield, in stil neogotic. Ea este rezultatul constrangerii de a respecta cat mai riguros stilul gotic original. British Museum din Londra este un produs neoclasic fara echivoc.
In acelasi timp s-au nascut, din cele mai bizare compozitii de elemente stilistice ale trecutului, si nu doar in Europa, stilul eclectic. Aproape toate cladirile publice mari au fost construite in secolul 19 in aceasta noua maniera compozit. Erau constructii pompoase, care impresionau prin bogatie, astfel ca erau pretuite de publicul larg. Le Sacré-Cour din Paris este o compozitie alcatuita din felurite stiluri. Totusi, reactiile adverse se manifestau inca din perioada de plin avant al acestei mode.
Cei care protestau la adresa arhitecturii alcatuite din forme si colaje ale trecutului afirmau ca ea nu mai corespundea noilor programe de arhitectura si, in general, realitatilor secolului 19, ca nu mai aveau nimic in comun cu sensul initial al formelor inventate de vechii greci pentru relatia lor cu zeii ori cu forme iubite de bogatii negustori venetieni. Chiar arhitectul, Karl Friedrich Schinkel, un practician care dovedise o profunda intelegere fata de stilurile istorice, punea in 1827 intrebarea: "N-ar trebui oare sa ne straduim sa gasim propriul nostru stil?" .
|
