Cum recunoastem o fatada renascentista ?
In arhitectura renascentista, ordinea cosmica era reflectata printr-o geometrie riguroasa, bazata pe reguli numerice care stabileau proportiile cele mai armonioase.
Erau folosite f 717r179h orme geometrice clare, elementare, in raporturi echilibrate ; se stabilise si un « numar de aur » - 3/5, care asigura proportia cea mai armonioasa. Cercul fiind considerat forma perfecta, arhitectii foloseau cu convingere spatiile centrale.
Principala caracteristica a fatadelor renascentiste este separarea nivelelor prin cornise si prin apareiaj diferentiat. La Palazzo Medici-Ricardi, palatul familiei Medici, proiectat de arhitectul Michelozzo Michelozzi, la parter, blocurile de piatra au fost cioplite sumar, in maniera numita « rustica » , la etaj piatra a fost ecarisata ingrijit, iar etajul al doilea a fost acoperit cu suprafata neteda - gratie atent studiata. Gratia pe verticala a nivelelor, de la puternic spre rafinat se intalneste si la Palatul Rucellai din Florenta, construit dupa proiectul lui Luis Battista Alberti, unde maniera fatadelor este mai sobra. Aici intalnim cele trei ordine grecesti suprapuse : doric, ionic, si sus corintic.
Cornisele separatoare, deja elemente clasice, se intalnesc si la Palazzo Pitti, a lui Brunelleschi. Aici balustrii au fost prelucrati ca mici colonete ionice. Fatada principala a pastrat din Evul Mediu aspectul solid prin masa si prin parametrul « rustica » - mai pronuntat la parter. Contrastele dintre rustica bruta si prelucrarile antropomorfe de finete sunt o metafora referitoare la ceea ce artistii Renasterii numeau « l'opera di natura » si « l'opera di mano ».
Palazzo Farnese reprezinta, prin fatadele sale, exterioara si interioara, in maniere diferite, ultimul monument al armoniosului Quatrocento si totodata primul reprezentant al nelinistitului Cinquecento, deoarece Michelangelo a conferit fatadelor o vibratie nelinistita, elementele parand ca abia se stapanesc sa sara din plan.
|
