In cele ce urmeaza vom dezvolta o problema de interes care apare deseori īn mesajele primite de la cititorii nostri: care este cea mai sigura si mai economica instalatie de climatizare.
Fara īndoiala īntrebarea are cel putin doua izvoare: unul este generat de īnmul# 747g65h 5;irea locuintelor individuale noi care se realizeaza īn teritoriu si altul este aparut ca urmare a accentuarii extremelor climatice din aceasta parte a globului pamāntesc.
Locuintele noi trebuie dotate cu sisteme eficiente de mentinere a unui microclimat (temperatura si umiditate) controlat, propice unui mod de viata sanatos.
Īn acelasi timp variatiile atmosferice excesive de caldura (veri toride) sau frig (perioade foarte friguroase) trebuie contracarate cu instalatii pe masura.
Termenul de climatizare este folosit oarecum impropriu īn cele de fata deoarece climatizare īnseamna de fapt controlul si modificarea īn acelasi timp, atāt a temperaturii, cāt si a umiditatii (relative) a aerului.
Īn timp ce pastrarea unei anumite temperaturi īnseamna introducerea sau extragerea caldurii dintr-o īncapere, pastrarea umiditatii conduce la introducerea sau extragerea vaporilor de apa īn aceeasi incinta.
De regula, pentru incintele rezidentiale (camerele de locuit), din motive strict economice, se prefera controlul temperaturii aerului; controlul umiditatii aerului facāndu-se vara implicit prin racirea aerului si iarna prin simpla aerisire.
Cele mai simple instalatii
Bunicii nostri īsi īncalzeau casele cu sobe; controlul temperaturii se facea prin bunul simt.
Īn general īncalzirea cu sobe presupunea acumularea de caldura īn acestea si eliberarea acesteia pe parcursul cātorva ore de noapte sau zi, interval de timp īn care temperatura interioara avea variatii importante.
Nu se putea pune problema unei mentineri constante a temperaturii interioare, īn sensul actual de microclimat controlat.
Ulterior, casele si apartamentele vechi, existente, au fost dotate cu instalatii de īncalzire centrala care, prin aceste sisteme, au rezolvat iarna īncalzirea avānd astfel controlata temperatura; excesul de umiditate a fost controlat prin aerisiri, mai mult sau mai putin frecvente.
Dotarea īncaperilor cu termometre si higrostate a fost suficienta pentru a avea indicatii de temperatura si umiditate.
Īn timpul verii, aparatele de aer conditionat de tip monobloc (de fereastra sau mobile), mai rar folosite, sau split, mult mai frecvente, realizeaza controlul direct al temperaturii si, indirect, al eventualului exces de umiditate.
Instalatii mai pretentioase
Aceste instalatii au fost luate īn considerare cu mai mult interes dupa realizarea locuintelor noi (case individuale cu suprafete sporite, vile etc.) īn care proprietari mai pretentiosi si-au dorit instalatii mai sigure (dar totusi economice) de controlare a microclimatului.
Economicitatea unei instalatii īncepe de la calculul tehnic aprofundat (nu estimat !) al necesarului de frig si de caldura al īncaperilor care alcatuiesc o casa, etapa care din pacate, īn ultimii ani, a fost ignorata.
Prin aceste calcule se afla cāta caldura este necesara iarna, pentru anumite temperaturi interioare dorite, īn cazul unei anumite temperaturi exterioare extreme (care depinde de localitate), atāt īn fiecare īncapere, cāt si pentru īntreaga casa.
Īn mod similar, prin calcule separate se afla necesarul de frig (sensibil, latent si total), atāt pentru fiecare īncapere (pentru alegerea unitatilor interioare), cāt si (global) pe īntreaga casa (pentru alegerea racitorului de apa).
Dupa efectuarea acestor calcule se poate trece la alegerea sistemului cel mai potrivit pentru climatizarea casei (vilei) īn tot timpul anului.
Īn cele ce urmeaza vom prezenta succint, dupa opinia noastra, cel mai favorabil sistem de climatizare a unor case individuale sau vile, īn actuala etapa de dezvoltare a habitatului indigen: climatizarea cu ventiloconvectoare.
Spre deosebire de anumiti furnizori de echipamente, īn ceea ce ne priveste vom lua īn considerare mai multi factori care pledeaza pentru acest sistem:
o Usurinta īn executie,
o Usurinta īn exploatare si, mai ales,
o Usurinta īn īntretinere.
Alcatuirea instalatiei cu ventiloconvectoare
Īn figura anexata este prezentata o instalatie simpla de racire (vara) formata din: racitor de apa, retea de distributie a apei racite si ventiloconvectoare.
Din imagine (vezi anexa fig.1) rezulta ca ventiloconvectoarele sunt echipamente care realizeaza racirea unor īncaperi folosind apa racita de un chiller (racitor de apa).
Tot astfel, acelasi aparate pot asigura si īncalzirea īncaperilor īn timpul iernii, prin introducerea, īn aceeasi retea de distributie, a apei calde produsa de un cazan de īncalzire centrala.
Ventiloconvectorul se compune din urmatoarele parti principale: carcasa, structura interioara autoportanta, grila cu aripioare fixe (pentru insuflarea aerului spre īncaperea climatizata), bateria schimbatoare de caldura (una sau doua, pentru racirea/ īncalzirea aerului), filtrul de aer (important pentru retinerea continua a impuritatilor din aer -praf, scame, peri de animale domestice etc.-), ventilatorul (care asigura circulatia aerului din īncapere prin aparat pentru a fi racit sau īncalzit), tava de condens (care colecteaza vaporii de apa din aerul tratat pentru a fi evacuati), sistemul de automatizare, care permite prestabilirea microclimatului dorit (temperatura si, implicit, umiditate interioara controlate), picioare de sprijin (optionale, pentru montajul vertical, sub fereastra sau la perete).
Existenta unei carcase corespunzatoare poate contribui la realizarea unui impact semnificativ asupra ambientului arhitectural "īngrijit" al īncaperii; exista si ventiloconvectoare fara carcasa, care se monteaza, de regula, īn tavanul fals al īncaperii, legatura dintre aparat si camera facāndu-se, īn acest caz, prin intermediul unor canale flexibile, izolate termic, si a unor dispozitive speciale de introducere sau de extragere a aerului (anemostate, grile etc.).
Avantajele instalatiilor cu ventiloconvectoare
Ratiunile care au condus la construirea acestor aparate se refera la anumite avantaje de functionare si/sau de īntretinere: estetica speciala, accesibilitate usoara asociata cu o eficienta ridicata, īntretinere usoara, gama diversificata de puteri frigorifice, avānd cel putin 10 trepte īntre 7 000 BTU/h (2.05 kWfrig) si 30 000 BTU/h (8.80 kWfrig).
Ventiloconvectoarele prezinta posibilitatea exceptionala a folosirii aceluiasi echipament interior, atāt pentru racire (vara), cāt si pentru īncalzire (iarna).
Amplasat sub ferestre, īn locul ocupat pāna acum de radiatoarele clasice, ventiloconvectorul poate fi alimentat si cu 4 tevi (2 tevi pentru apa calda si 2 tevi pentru apa rece), astfel ca primavara sau toamna, īncaperile de pe fatada nordica, mai reci, pot fi īnca īncalzite īn timp ce acelea de pe fatada sudica pot sa treaca pe racire.
Īn plus aceasta situatie poate fi controlata automat prin fixarea unei temperaturi de referinta de mentinut si īn cazul racirii si īn cel al īncalzirii īncaperii din cauze exterioare.
Astfel de situatii se īntālnesc la casele (vilele) īn care spre sud au fost construite fatade de ferestre de mari dimensiuni, unde īnsorirea intersezoniera conduce la un efect de sera dificil de suportat de catre ocupanti.
Īn cazul instalatiilor mai putin pretentioase (cele cu 2 tevi) ventiloconvectorul poate asigura, fie īncalzirea, fie racirea īncaperii, printr-un unic echipament, spatiul īncaperii fiind liber pentru alte amenajari.
Un factor deloc neglijabil ramāne modalitatea relativ simpla de montare, exploatare si īntretinere a ventiloconvectoarelor.
Astfel, personalul mediu implicat īn realizarea de instalatiilor de īncalzire este de mult timp familiarizat cu acest tip de instalatii, ceea ce confera garantia executarii unor instalatii corecte si durabile.
Instalatiile cu ventiloconvectoare prezinta avantajul automatizarii separate a sursei de caldura (cazanul de īncalzire centrala) sau de frig (racitorul de apa) si a consumatorilor (ventiloconvectoarele), fapt ce confera o mare flexibilitate si simplitate īn functionare a sistemului.
Din aceste motive si īntretinerea periodica a acestor echipamente este mult usurata si simplificata prin separarea punctelor de interventie.
Concluzii
Atent selectionate, montate īn locul radiatoarelor clasice, ventiloconvectoarele sunt folosite cu egal succes si la racire si la īncalzire.
Instalatiile de climatizare cu ventiloconvectoare folosesc, īn toate cazurile, apa drept agent termic.
Racitorul de apa (uzina generatoare de frig) poate sta afara, putānd fi īntretinut, fara a deranja locuinta.
Cazanul de īncalzire centrala, montat īn subsol, se poate cupla iarna, prin manevre si dispozitive simple, la aceeasi retea de distributie a apei reci, folosita vara.
Existenta unei singure retele de distributie a agentului termic are, atāt avantaje economice, cāt si estetice pentru interiorul locuintei.
Exploatarea unei retele de transport a apei īntr-o locuinta nu pune probleme speciale pentru mediul tehnic autohton care are experienta suficienta īn domeniu.
Service-ul specializat pentru racitorul de apa poate fi realizat periodic, punctual, de catre firme specializate īn exploatarea acestor robuste echipamente generatoare de frig.
|
|
|
