In cele ce urmeaza vom dezvolta o problema de interes care apare deseori în mesajele primite de la cititorii nostri: care este cea mai sigura si mai economica instalatie de climatizare.
Fara îndoiala întrebarea are cel putin doua izvoare: unul este generat de înmul# 747g65h 5;irea locuintelor individuale noi care se realizeaza în teritoriu si altul este aparut ca urmare a accentuarii extremelor climatice din aceasta parte a globului pamântesc.
Locuintele noi trebuie dotate cu sisteme eficiente de mentinere a unui microclimat (temperatura si umiditate) controlat, propice unui mod de viata sanatos.
În acelasi timp variatiile atmosferice excesive de caldura (veri toride) sau frig (perioade foarte friguroase) trebuie contracarate cu instalatii pe masura.
Termenul de climatizare este folosit oarecum impropriu în cele de fata deoarece climatizare înseamna de fapt controlul si modificarea în acelasi timp, atât a temperaturii, cât si a umiditatii (relative) a aerului.
În timp ce pastrarea unei anumite temperaturi înseamna introducerea sau extragerea caldurii dintr-o încapere, pastrarea umiditatii conduce la introducerea sau extragerea vaporilor de apa în aceeasi incinta.
De regula, pentru incintele rezidentiale (camerele de locuit), din motive strict economice, se prefera controlul temperaturii aerului; controlul umiditatii aerului facându-se vara implicit prin racirea aerului si iarna prin simpla aerisire.
Cele mai simple instalatii
Bunicii nostri îsi încalzeau casele cu sobe; controlul temperaturii se facea prin bunul simt.
În general încalzirea cu sobe presupunea acumularea de caldura în acestea si eliberarea acesteia pe parcursul câtorva ore de noapte sau zi, interval de timp în care temperatura interioara avea variatii importante.
Nu se putea pune problema unei mentineri constante a temperaturii interioare, în sensul actual de microclimat controlat.
Ulterior, casele si apartamentele vechi, existente, au fost dotate cu instalatii de încalzire centrala care, prin aceste sisteme, au rezolvat iarna încalzirea având astfel controlata temperatura; excesul de umiditate a fost controlat prin aerisiri, mai mult sau mai putin frecvente.
Dotarea încaperilor cu termometre si higrostate a fost suficienta pentru a avea indicatii de temperatura si umiditate.
În timpul verii, aparatele de aer conditionat de tip monobloc (de fereastra sau mobile), mai rar folosite, sau split, mult mai frecvente, realizeaza controlul direct al temperaturii si, indirect, al eventualului exces de umiditate.
Instalatii mai pretentioase
Aceste instalatii au fost luate în considerare cu mai mult interes dupa realizarea locuintelor noi (case individuale cu suprafete sporite, vile etc.) în care proprietari mai pretentiosi si-au dorit instalatii mai sigure (dar totusi economice) de controlare a microclimatului.
Economicitatea unei instalatii începe de la calculul tehnic aprofundat (nu estimat !) al necesarului de frig si de caldura al încaperilor care alcatuiesc o casa, etapa care din pacate, în ultimii ani, a fost ignorata.
Prin aceste calcule se afla câta caldura este necesara iarna, pentru anumite temperaturi interioare dorite, în cazul unei anumite temperaturi exterioare extreme (care depinde de localitate), atât în fiecare încapere, cât si pentru întreaga casa.
În mod similar, prin calcule separate se afla necesarul de frig (sensibil, latent si total), atât pentru fiecare încapere (pentru alegerea unitatilor interioare), cât si (global) pe întreaga casa (pentru alegerea racitorului de apa).
Dupa efectuarea acestor calcule se poate trece la alegerea sistemului cel mai potrivit pentru climatizarea casei (vilei) în tot timpul anului.
În cele ce urmeaza vom prezenta succint, dupa opinia noastra, cel mai favorabil sistem de climatizare a unor case individuale sau vile, în actuala etapa de dezvoltare a habitatului indigen: climatizarea cu ventiloconvectoare.
Spre deosebire de anumiti furnizori de echipamente, în ceea ce ne priveste vom lua în considerare mai multi factori care pledeaza pentru acest sistem:
o Usurinta în executie,
o Usurinta în exploatare si, mai ales,
o Usurinta în întretinere.
Alcatuirea instalatiei cu ventiloconvectoare
În figura anexata este prezentata o instalatie simpla de racire (vara) formata din: racitor de apa, retea de distributie a apei racite si ventiloconvectoare.
Din imagine (vezi anexa fig.1) rezulta ca ventiloconvectoarele sunt echipamente care realizeaza racirea unor încaperi folosind apa racita de un chiller (racitor de apa).
Tot astfel, acelasi aparate pot asigura si încalzirea încaperilor în timpul iernii, prin introducerea, în aceeasi retea de distributie, a apei calde produsa de un cazan de încalzire centrala.
Ventiloconvectorul se compune din urmatoarele parti principale: carcasa, structura interioara autoportanta, grila cu aripioare fixe (pentru insuflarea aerului spre încaperea climatizata), bateria schimbatoare de caldura (una sau doua, pentru racirea/ încalzirea aerului), filtrul de aer (important pentru retinerea continua a impuritatilor din aer -praf, scame, peri de animale domestice etc.-), ventilatorul (care asigura circulatia aerului din încapere prin aparat pentru a fi racit sau încalzit), tava de condens (care colecteaza vaporii de apa din aerul tratat pentru a fi evacuati), sistemul de automatizare, care permite prestabilirea microclimatului dorit (temperatura si, implicit, umiditate interioara controlate), picioare de sprijin (optionale, pentru montajul vertical, sub fereastra sau la perete).
Existenta unei carcase corespunzatoare poate contribui la realizarea unui impact semnificativ asupra ambientului arhitectural "îngrijit" al încaperii; exista si ventiloconvectoare fara carcasa, care se monteaza, de regula, în tavanul fals al încaperii, legatura dintre aparat si camera facându-se, în acest caz, prin intermediul unor canale flexibile, izolate termic, si a unor dispozitive speciale de introducere sau de extragere a aerului (anemostate, grile etc.).
Avantajele instalatiilor cu ventiloconvectoare
Ratiunile care au condus la construirea acestor aparate se refera la anumite avantaje de functionare si/sau de întretinere: estetica speciala, accesibilitate usoara asociata cu o eficienta ridicata, întretinere usoara, gama diversificata de puteri frigorifice, având cel putin 10 trepte între 7 000 BTU/h (2.05 kWfrig) si 30 000 BTU/h (8.80 kWfrig).
Ventiloconvectoarele prezinta posibilitatea exceptionala a folosirii aceluiasi echipament interior, atât pentru racire (vara), cât si pentru încalzire (iarna).
Amplasat sub ferestre, în locul ocupat pâna acum de radiatoarele clasice, ventiloconvectorul poate fi alimentat si cu 4 tevi (2 tevi pentru apa calda si 2 tevi pentru apa rece), astfel ca primavara sau toamna, încaperile de pe fatada nordica, mai reci, pot fi înca încalzite în timp ce acelea de pe fatada sudica pot sa treaca pe racire.
În plus aceasta situatie poate fi controlata automat prin fixarea unei temperaturi de referinta de mentinut si în cazul racirii si în cel al încalzirii încaperii din cauze exterioare.
Astfel de situatii se întâlnesc la casele (vilele) în care spre sud au fost construite fatade de ferestre de mari dimensiuni, unde însorirea intersezoniera conduce la un efect de sera dificil de suportat de catre ocupanti.
În cazul instalatiilor mai putin pretentioase (cele cu 2 tevi) ventiloconvectorul poate asigura, fie încalzirea, fie racirea încaperii, printr-un unic echipament, spatiul încaperii fiind liber pentru alte amenajari.
Un factor deloc neglijabil ramâne modalitatea relativ simpla de montare, exploatare si întretinere a ventiloconvectoarelor.
Astfel, personalul mediu implicat în realizarea de instalatiilor de încalzire este de mult timp familiarizat cu acest tip de instalatii, ceea ce confera garantia executarii unor instalatii corecte si durabile.
Instalatiile cu ventiloconvectoare prezinta avantajul automatizarii separate a sursei de caldura (cazanul de încalzire centrala) sau de frig (racitorul de apa) si a consumatorilor (ventiloconvectoarele), fapt ce confera o mare flexibilitate si simplitate în functionare a sistemului.
Din aceste motive si întretinerea periodica a acestor echipamente este mult usurata si simplificata prin separarea punctelor de interventie.
Concluzii
Atent selectionate, montate în locul radiatoarelor clasice, ventiloconvectoarele sunt folosite cu egal succes si la racire si la încalzire.
Instalatiile de climatizare cu ventiloconvectoare folosesc, în toate cazurile, apa drept agent termic.
Racitorul de apa (uzina generatoare de frig) poate sta afara, putând fi întretinut, fara a deranja locuinta.
Cazanul de încalzire centrala, montat în subsol, se poate cupla iarna, prin manevre si dispozitive simple, la aceeasi retea de distributie a apei reci, folosita vara.
Existenta unei singure retele de distributie a agentului termic are, atât avantaje economice, cât si estetice pentru interiorul locuintei.
Exploatarea unei retele de transport a apei într-o locuinta nu pune probleme speciale pentru mediul tehnic autohton care are experienta suficienta în domeniu.
Service-ul specializat pentru racitorul de apa poate fi realizat periodic, punctual, de catre firme specializate în exploatarea acestor robuste echipamente generatoare de frig.
|
|
|
