Definitii design - din perspective diverse (teoretica, sociologica, psihologica si estetica)

Definitii design - din perspective diverse (teoretica, sociologica, psihologica si estetica)

Dictionar Arta, ed. Meridiane, 1995, vol. I - Designul (de la italienescul disegno=schita, proiect) este un termen contemporan care desemneaza ansamblul de conceptii si procedee vizand proiectarea estetica a obiectelor de uz practic: masini, unelte, mobilier, vase, vestimentatie, ambalaje etc.; fara denumire si program, designul a fost practicat in estetica tuturor marilor stiluri, de la gotic la rococo si intrat ca preocupare specializata incepand din a doua jumatate a secolul 939j912j ui al XIX-lea, odata cu dezvoltarea societatii occidentale industrializate; Arts&Crafts, Jugendstil si Art Nouveau, in special prin Henri van de Velde, Bauhaus si de Stijl au gandit rolul designului din perspectiva unui ideal al unitatii de stil ca factor al realizarii ei. Dupa anul 1950, in cond. dezvoltarii soc. de consum si concurentiale, a diferentierii stilistice pe plan artistic si a influentei crescande a mass mediei vizuale (televiziune si video), creatia de design s-a dezvoltat ca activitate specializata prezenta in invatamantul artistic si avand o arie nelimitata in optiunile stilistice, concepute in raport cu adaptabilitatea lor, atat la functiunea obiectului respectiv, cat si la atractivitatea lor publicitara sau pur decorativa.

Arts&Crafts (arte si meserii) = miscare englezeasca din a doua jum. a secolului al XIX-lea cu mare influenta asupra arh. si artelor, la baza artei 1900, functionalismului sau designului ind.; fondata in 1861 la Londra de William Morris prin infiintarea "Societatii Morris, Marshall si Faulkner pt. productia artistica a obiectelor casnice"; Morris este adeptul teoriei lui John Rukin potrivit careia arta trebuie sa slujeasca masele, nu elitele de rafinati.

Art Nouveau (Jugendstil, Stile Liberty, Arta 1900, Modern Style, Sezession), sf. XIX si inc. de secol XX (prima decada), s-a afirmat ca reactie la eclectismul istoricist al arhitecturii si artei decorative de sec. XIX si la tendinta de uniformizare si saracire formala a obiectelor in prod. industriala de larg consum. Are doua variante stilistice principale: linie sinuoasa, ondulata, cu caracter organicist, metoforic, vegetal (Hector Guimard - ornamentatie la metroul parizian, Emile Gallé, Henry van de Velde, Louis Comfort Tiffany in SUA) si formula geometrizata (Charles Rennie Mackintosh - arhitect si designer de mobilier, Josef Hoffman); accent pe raspandirea frumosului in toate mediile cotidianului, inclusiv arhitectura si design industrial.

De Stijl sau neoplasticism reprezinta o varianta a abstractionismului geometric, teoretizat de olandezul Piet Mondrian, definit prin utilizarea unghiului drept, linii perfect orizontale si verticale cu culori primare combinate cu nonculori (alb, negru, cenusiu); s-a alaturat arh. Gerrit Rietveld care a aplicat aceste idei in arhitectura si arta decorativa; a influentat miscarea Bauhaus.

Bauhaus - infiintata in 1919 la Weimar de Walter Gropius, "Casa Constructiei" propunea un program, o activitate complexa, fundamentata teoretic, pe idee edificiului arhitectural ca opera totala, in jurul careia se dezvolta toate genurile de arta plastica, in spiritul unei simplitati si claritati functionale dominate de o viziune geometrizanta (stil al epocii moderne). Ideea sintezei artelor in jurul arhitecturii este preluata de la Art Nouveau. O alta idee de baza a Bauhausului este revenirea creatiei artistice la statutul de mestesug cu caracter pronunta anti-individualist, infl. de miscarea rusa de avangarda. In 1937 se reinfiinteaza in USA cu emigratii Walter Gropius, Lionel Feiniger, Laszlo Moholy-Nagy.

Potrivit teoreticianului Frederique Huygen ("British Design - image and identity", 1989), cuvantul design reprezinta mai multe lucruri - un proces, un mijloc de a promova vanzarile sau o etapa de productie; cuvantul in sine vinde produse, rezolva probleme si transmite idei, beneficiind de o multifatetare de natura artistica si comerciala, intelectuala si fizica. In context contemporan, cuvantul design este investit cu o "semnificatie poluata" prin care designul este utilizat ca prefix pentru vanzari, ca o "valoare adaugata", ca simbol al unui anume statut; astfel, designul legitimeaza o serie de presupuse calitati ale unui obiect, practic cu termenul design fiind etichetat (aproape) orice cu scopul consumerist de a (se) vinde.

Adrian Forty ("Objects of Desire", Thames and Hudson, 1992) aminteste ca aproape toata literatura de specialitate din ultimii cincizeci de ani de induce ideea ca principala functie a designului este sa dea forma frumoasa lucrurilor. Alte cateva studii sugereaza ca designul este o metoda aparte de a rezolva problemele si ca, numai in mod ocazional, designul se afla in conexiune cu termenul de profit si ca, mult mai rar, s-a vorbit despre design ca un mijloc de transmitere a ideilor. Forty analizeaza termenul din perspectiva socio-psihologica a influentei designului asupra modului in care oamenii gandesc. Cand cineva declara "imi place designul (unui anume obiect)", asertiunea implica tacit notiunea de frumusete si o serie de judecati estetice din aceeasi familie, emise pe aceasta baza.

Facultativ pentru cei interesati: Kant este cel care accentueza importanta subiectului in facultatea fiecaruia de a judeca si explica gustul subiectiv.

Immanuel Kant, "Critica facultatii de judecare", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981; pg. 231-232 'Prezentarea antinomiei gustului"

"... primul loc al gustului se afla in propozitia prin care o persoana lipsita de gust crede ca se apara impotriva reprosurilor: fiecare are gustul sau. Aceasta inseamna ca factorul determinant al judecatii de gust este pur subiectiv (placere sau durere) si ca judecata nu are dreptul sa aibe acordul necesar al altora. Al doilea loc comun al gustului, folosit chiar si de cei care recunosc judecatilor de gust dreptul la universalitate, consta in urmatoarele: gusturile nu se discuta (...) Este usor de observat ca intre aceste doua locuri comune trebuie sa mai fie o propozitie care, desi nu circula ca proverb, exista totusi in mintea fiecaruia: gusturile se disputa (desi nu se discuta)."

Studentii interesati de judecata estetica (frumos/agreabil/sublim), geniu, relatie intre geniu si gust, clasificarea artelor frumoase sunt invitati sa consulte "Critica facultatii de judecare". De ex., artele frumoase sunt impartite in:

1. arta cuvantului (elocinta, poezia),

2. arta jocului senzatiilor (muzica, arta culorii - ca impresii exterioare ale simturilor)

3. artele plastice propriu-zise care sunt sculptura si "arhitectura=arta care intruchipeaza concepte ale lucrurilor care-s posibile datorita artei (...); in cazul arh. esentialul il constituie o anumita utilizare a obiectului artei, ceea ce limiteaza ideile estetice: cladiri, case, coloane etc. ce apartin arhitecturii si aici se pot include si toate obiectele casnice (mobila si alte lucruri utile), intrucat adecvarea produsului la o anumita intrebuintare este esentiala pentru o opera arhitecturala"; putem vorbi de design avant la lettre.

De asemenea, utilizarea cuvantului design se mai face in legatura cu pregatirea si instructiunile pentru producerea bunurilor manufacturate (de exemplu "acum lucrez la designul unei masini). In concluzie, designul nu poare fi perceput/disociat radical acceptand si dand sens numai uneia din laturi; designul incorporeaza ambele sensuri inseparabile - felul in care arata obiectele, modul de obtinere a acestora - pentru ca aspectul lucrurilor este, in sensul cel mai larg, o rezultanta a conditiilor si auspiciilor sub care obiectul este conceput.

Societatea de consum a exploatat, pur si simplu, notiunea de design lipsind-o astfel de sensul primar, tocmai pentru a face un produs sa se vanda prin "calitatea" care-l separa de un altul, si anume "designul". Pe fondul teoretic gresit preluat si intrepretat subiectiv in sens comercial al designului democratic, produsele realizate in masa invadeaza rafturile magazinelor si sunt infiltrate subliminal in subconstientul consumatorilor tocmai prin falsa idee de "produse cu design de calitate la preturi mici pentru toti". Designul devine astfel o strategie de crestere a vanzarilor. Este designul perceput ca ideologie a consumului.

Designul, ca orice forma de arta, poate fi un instrument de propaganda a unei ideologii politice si sociale (fascism).