Design democratic
Conceperea de produse de calitate la nivel de masa este un deziderat pe care unii designeri l-au transformat in principiu. Obiecte de uz zilnic sunt create acum de profesionisti pentru care designul democratic a devenit o realitate sociala.
Actualul termen de design democratic - acel design de calitate pentru mase - are radacini teoretice inca de la inceputul secolului, dezvoltate in cadrul Bauhaus si initiate de Walter Gropius care visa la o productie de masa accesibila tuturor. Un ideal estetico-practic de neatins la vremea respectiva.
Incercand sa demoleze prejudecate traditionala potrivit careia designul este destinat acelor connaisseurs din clasa de sus, arhitectul Ettore Sottssas, membru fondator in anul 1981 al Memphis Group axat pe designul radical, face o declaratie manifest desp 20120b115u re ruperea barierelor dintre high class si low class. Pentru unii, aceasta inseamna libertate prin design, pentru altii societatea de consum.
Dupa boom-ul tehnologic din anii '90, designeri si arhitecti cunoscuti ca Philippe Starck si Frank O. Gehry devin brand-name-uri pentru o serie de obiecte destinate vietii cotidiene si investite cu valente estetice: periuta de dinti, prajitor de paine, lingura, scaun etc. Arhitecti ca Michael Graves - celebru pentru linia de produse domestice create pentru lantul de magazine cu discount Target - semneaza creatii produse in serie cu preturi modice, accesibile majoritatii. Obiectele semnate de designeri nu mai sunt demult apanajul elitei.
Karim Rashid, unul din designerii contemporani, marturiseste: "A face design de calitate e ca si cum ai scrie un cantec pop deoarece poate emotiona o multime de oameni si poate avea impact la nivel de masa".
Directorul Departamentului de Design al Muzeului de Arta din Denver, Craig R. Miller, considera designul ca cea mai democratica arta deoarece este accesibila tuturor. El a organizat expozitia itineranta "US design: 1975-2000" cu accent pe schimbarile sociale din anii '60-'70 si arta pop care, crede Miller, au dus la conturarea termenului de design democratic.
Printre creatorii care au influentat piata de design si marcheaza tendintele in domeniu se numara si Karim Rashid. Inca necunoscut acum peste zece ani, el este incadrat de Craig Miller in curentul bio, impunandu-se prin formele organice, fluide, realizate cu ajutorul tehnologiei digitale. Pentru Karim tehnologia nu implica forme robotice, aspect tehnicist si materiale dure, ci dimpotriva, are un efect opus, ajutandu-i pe designeri sa atribuie obiectelor un aspect umanizat. Karim este adeptul designului democratic, intr-o incercare de a utiliza cea mai moderna linie si si procedee tehnologice pentru a crea obiecte cotidiene accesibile care sa ofere experiente senzorial placute. Metionat adesea alaturi de Ettore Sottsass care i-a fost profesor si Michael Graves, Rahid utilizeaza materiale ieftine si metode de productie in serie ce au drept tinta realizarea de obiecte frumoase pe care si le poate cumpara (aproape) oricine.
"Vreau ca designul industrial sa
devina subiect public. Vreau ca oamenii sa iubeasca obiectele tot asa cum isi
iubesc hainele", marturiseste ambitios Karim Rashid. Promotor al principiilor designului democratic
(produse de calitate, semnate de designeri, la preturi accesibile pentru cat
mai multi clienti), Rashid este creatorul brichetei Ronson de un dolar si al
cunoscutului cos de gunoi "Garbo" de cinci dolari care nu lipseste din casa
nici unei gospodine de peste Ocean. Inceputul colaborarii in anul 1995 cu o
companie canadiana de articole gospodaresti pentru care reconcepe cosul de
gunoi cuncoscut sub numele de "Garbo" stabileste debutul carierei. Realizate
din polipropilena in culori artificiale ca verde sau lila, obiectele au atras
recunoasterea marcii si au devenit piese de colectie. La fel de populara si cu
succes de piata este seria de brichete Ronson de un dolar alaturi de scaunul
"Q" creat pentru Umbra care l-au facut cunoscut in toata lumea pentru
unificarea esteticului cu produsele vandute in masa. Cel care a dat forme
frumoase chiar si celor mai banale obiecte cotidiene - apreciate initial numai
pentru functionalitate - considera ca toti ar trebuie sa beneficieze de produse
cu design de calitate. "Azi recipientul pentru detergent", spune Karim, "si
Supranumit the plastic man, Karim este cunoscut pentru o familie de forme care imita si sugereaza o lacrima sau o picatura (blob). Seriei de obiecte integrate in stilul blobism ii apartin si corpurile de iluminat create pentru producatorul italian Foscarini.
IKEA sau cum a
cucerit
(democratia ca mobilier)
"Pana la urma, oricine se stabileste intr-o casa", si-a spus suedezul Ingvar Kamprad in anul 1943, la varsta de 17 ani, cand si-a deschis primul sau magazin de mobilier. Functionand pe baza unui concept cu mult inaintea timpului sau, magazinul a atras atentia din start: clientii isi transportau singuri mobila ambalata functional, in pachete plate, si asamblau totul acasa, de asemenea singuri, in schimul unui pret IKEA mult redus fata de concurenta. Astfel, pe baza unui concept ingenios, ia nastere compania multinationala IKEA pe care o cunoastem azi.
Propunand o utopie materiala
in care produsele sunt problema si productia de masa este solutia, IKEA si-a
deschis primul showroom american in 1953. Peter Fiell, care a cercetat compania
in cartea "Industrial Design A-Z", descrie ethosul ca un fel de umanism moral in care rolul principal
este jucat de scaune si rafturi modulare. Filosofia IKEA presupune "intoarcerea
la epoca lui Charles Eames - cum sa oferi cea mai buna calitate cat mai multor
oameni cu cat mai putini bani", spune Fiell. "Acesta este nucleul
modernismului. Optimismul sau intrinsec...". Expansiunea si succesul filosofiei
IKEA in societatea
Fiell spune ca IKEA a facut simtita constientizarea designului la nivel popular. "Este bazat pe un punct de vedere optimist asupra viitorului, cu egalitate de sanse si un aspect integrat ca parte a identitatii."
Programul pilot BoKlok, termen suedez pentru "Smart Living", a fost
initiat de companie si implementat in
Alte idei despre IKEA:
Este de discutat sintagma" Designul IKEA este bun, dar calitatea nu este atat de buna".
Nu se stie daca IKEA induce o retorica despre misiunea sa sociala, dar persista foarte clar in paradoxul concretizat in efortul depus de companie pentru a construi apartamente care leaga comunitati/bratul puternic al designului democratic ce impune subtil coercitie sociala
Alte informatii: numele IKEA (imagine pozitiva, binevoitoare) mentionat in anul 1992 intr-un documentar despre exploatarea copiilor in Pakistan, Ingvar Kamprad dovedit ca finantator al unor grupari naziste in anii 1940 si 1950 (a adresat scuze publice si in 2001 IKEA patrunde in Israel).
Modul in care societatea gandeste despre design se schimba: ceea ce era utilizat pentru a asocia produsele scumpe cu clasa celor bogati, astazi a devenit nu numai popular si disponibil pentru oricine, ci si simbolul "schimbarii" si "egalitatii". Sustinatorii induc principiul - cu cat mai stilata este sofaua, cu atat mai buna viata, iar redecorarea te ajuta sa-ti schimbi viata cotidiana aducand mai mult "confort" si "placere"!!
Povestea "democratizarii" designului este, cu alte cuvinte, o repovestire a American Dream - mitul ca accesul la bunuri stilate este baza fericirii si libertatii individuale!! Manifestul IKEA declara" Adesea, in trecut, oamenii care intr-adevar aveau nevoie de un camin mai frumos, nu si-l puteau permite financiar. Asta e plictisitor." Ceee ce este neplictisitor, in schimb, este "sa faci designul disponibil pentru oricine, lucru pe care putini s-au obosit sa-l faca". Cu alte cuvinte, nu egalitatea productiei constituie libertatea sociala, ci egalitatea consumului...
Corporatii ca IKEA re-povestesc productia de masa a designului modern, care necesita intensificarea productiei de bunuri pentru fiecare zi, ca limbaj al libertatii. Designul democratic este acum "democratia" corporatiilor transnationale.
Total imagini - 21
Imagini exp.
Imagini IKEA - 3
Imagini Karim Rashid (the plastic man) - 10
|
