Design postmodern
Concept
Folosit pentru prima oara in literatura de Federico de Onis in anul 1934, postmodernismul - potrivit lui Umberto Eco ("Reflections on the name of the rose", Brooker, 1992) - este un termen bon à tout faire, un fel de "termen-umbrela" pentru tendinte ce acopera domenii diverse, accentuand senzatia "pierderii realului"- civilizatia contemporana a devenit o civilizatie a IMAGINII. In anii 1990, intelesul termenului a fost atat de discutat incat s-a ajuns ca aproape orice noutate sa fie etichetata/descrisa drept postmoderna.
Definirea terminologiei Postmodern (PM): dupa modernism (il subsumeaza, il asuma 19519p1510t , il extinde; nu neparat in succesiune strict cronologica), contra modernism (opozitie la trasaturile modernismului), echivalent cu "capitalism tarziu" (post-industrializare, consumerism, capitalism transnational), cronologie istorica, eclectism artistic si stilistic, fenomen al satului global (diseminare informatie si imagine, eroziune granite lingvistice, nationale, etnice si de identitate culturala, mix global de culturi).
In prefata volumului 'The Dismemberment of Orpheus", Ihab Hassan intocmeste o lista de termeni care se refera DESfiintare: decreatie, deconstructie, descentrare, dezmembrare, demistificare, descompunere etc. (Orfeul postmodern fiind un personaj tragic construit din negatii, ruputuri, refuzuri). Hassan extinde aria de cuprindere a postmodernismului, adaugandu-i termeni conecsi:
urbanism: orasul ca un cosmos
acceptarea diversitatii, diferentierii si discontinuitatii
cultul apocalipsei
erotism - homosexualitate, noua androginitate
abstractiune impinsa la extrem
ironie radicala, comedia absurdului, umor negru, parodie negativa
natura partial recuperata in activism ecologic, revolutie verde, reinnoire urbana, alimentatie sanatoasa
autoreflexivitate crescuta
fuziune forme, sfarsitul esteticii traditionale focalizate pe unitatea sau frumusetea operei de arta etc.
Istoricii si filosofii postmoderni chestioneaza reprezentarea istoriei si a identitatilor culturale: istoria este "ceea ce se intampla in realitate" vs istoria ca "naratie a ceea ce s-a intamplat" dpdv al interesului cultural si ideologic.
Teoreticieni ai postmodernismului:
Jean-Francois Lyotard ("Conditia postmoderna") - postmodernul este o "conditie" istorica/culturala bazata pe disolutia narativului, criza a ideologiei care nu mai este transparenta
Newman realizeaza un lexicon de termnei ai PM: transavangarda (termen preluat de la criticul Achille Bonito Oliva - opera de arta poate fi izolata ca fragmentat al totalitatii ei), moartea autorului (Roland Barthes anunta uciderea parintelui, autor al textului, Proust vorbise inainte de disocierea dintre eul bigrfaic si eul profund, creator), alegoria, bricolajul (combinarea unor fragmente citatea din alte opere intr-o singura opera de arta - reciclarea stilurilor), simularea, parodia;
Frederic Jameson ("Postmodernismul sau Logica culturala a capitalismului tarziu", 1984) - postmodernismul ca miscare in arta si cultura corespunzatoare unei noi configuratii politice si economice (consumator transnational si capitalism cu scop global); el considera pastisa si schizofrenia elemente cheie ale PM.
Categorii postmoderne la Jameson:
- transfomarea realitatii in imagini
- fragmentarea timpului in serii de prezenturi perpetue
Eroziunea vechii distinctii intre cultura inlata si cultura populara
Pastisa si parodia stilurilor multiple
Masti, forme stilistice fara continut prezent: intelesul este mimarea
Intr-o lume in care inovatia stilistica nu mai este posibila, a ramas doar imitarea stilurilor moarte, vorbirea prin masti si prin vocile unor stiluri in muzeul imaginar
Fara stil individual sau individualism
Incercarea de a oferi iluzia individualismului prin imagini care definesc posibile pozitii subiective sau creeaz pozitii dorite (sa fi cool, sexy, sofisticat etc.)
Etc.
Trasaturi ale stilurilor postmoderne la Jameson:
nostalgie si siluri retro ce recicleaza categorii si stiluri vechi in context nou (film, TV, reclame etc.)
istoria reprezentata ca imagine nostalgica a pop culture, fantezie a tercutului
disparitie aparenta a sensului istoriei
cultura pe Fast Forward, timp si istorie inlocuite de viteza, accelerare, uzare rapida
Tendinte contrastante modern/postmodern
Modern Postmodern
Design si arh. in
Dihotomie clara intre organic si anorganic, om/masina mix de tip cyborg intre organic/anorganic, intre om/masina/electronic
Diferentiere sexuala prin falic; excludere pornografie androgin/cautarea identitatii sexuale/sexualitate polimorfa/pornografie de masa
Carte tiparita/librarie hipermedia/web
Cultura/consum/marketing de masa demasificarea culturii/marketing de nisa/identitate de grup
Dihotomie high/low culture; cultura high sau
oficiala este autoritara si normata cultura prin cultura populara; mix de low cu high; forme culturale hibride anuleaza categoriile high de cele low
centralizare informatiilor diseminare in retea
Termenul de postmodernism este asociat cu anii 1970 si, in special, cu cartea lui Charles Jencks, istoric al arhitecturii. "The Language of Post-Modern Architecture" publicata in anul 1977 anunta moartea arhitecturii moderne si inceputul postmodernitatii in arhitectura: "Arhitectura Moderna a murit la St. Louis, Missouri, la 15 iulie 1972, ora 3,32 p.m.", data la care a fost dinamitata mizerabila zona de locuinte de la Pruitt-Igoe, dupa ce constructia a inghitit milioane de dolari in incercarea de a o renova ca urmare a atacurilor insensibililor ei locuitori. (Steve Connor).
Pentru Jenkcs arh. moderna are forme simple, esentiale, topice pentru compartimentarile din sticla si otel realizate in constructiile lui Mies van der Rohe.
Caracteristicele antinomice ale
arh. moderne vs arh, PM sunt subiectul unui alt curs: univalenta - multivalenta
(ornamentatie), arh, PM este pluralista (intoarcerea spre trecut, vezi muzeul
Paul Getty din
Roberto Venturi "Learning from Las Vegas (the forgotten symbolism of architectural form)", MIT, 1977, ii indeamna pe arhitecti sa incerce sa recupereze modul in care constructiile sunt intelese si interpretate, descoprind o exemplificare in strazile din Las Vegas cu multitudinea de semne vopsite, iluminate, literale si emblematice, amplasate pe margionea soselei (accent pe deplasarea de la "text" la "context").
"Arhitectura functionala s-a dovedit a fi o directie gresita, asemeni picturii cu o rigla. Cu pasi uriasi ne apropiem de arhitectura nepractica, neutilizabila si, in final, nelocuibila... Si numai dupa ce lucrurile au fost modelate in mod creativ, lucru de la care avem multe de invatat, se va naste o arhitectura noua si minunata." Friedrich Hundertwasser
The New International Style din anii 1980 a scos la lumina un antidot stilistic al modernismului auster (cu valori revendicate de la opera lui Marcel Breuer si Alvar Aalto) cu ocazia primei expozitii a Memphis Group in 1981. Asa cum au declarat la vremea respectiva componentii grupului, scopul lor era sa introduca culoare si decoratie pentru a crea obiecte si amenajari de interior care sa imbogateasca imaginatia si sa te incite/stimuleze sa te le privesti. Estetica austera a designului si arhitecturii functionaliste si rationaliste potrivit principiului "less is more" incepuse sa sune mai degraba ca "less is bore". Omogenitatea designului modernist a generat interioare uniforme. Stilul-cutie, plat, al cladirilor proiectate in numele Stilului International a devenit anacronic si demodat pe fondul unui individualism crescand. Credinta in siguranta modernista a fost provocata si chestionata de postmodernism. Revivalul formelor irationale si individuale ca expresie a sensibilitatii a izvorat simultan in anii 1970. In Barcelona, tinerii designeri spanioli au revitalizat expresionismul. Cu postmodernismul, dominatia spiritului si gluma pe seama stilurilor anterioare de design au devenit un stil in sine.
Cele mai bune exemple ale designului postmodern sunt cele ale creatorilor italieni.
In Italia s-a dezvoltat o miscare radicala in design ai carei membri erau anti-design in felul in care erau mai revolutionari decat doar inovatori stilistici. Ei au aparut odata cu grevele de masa si revoltele studentesti din Europa. Ideile lor despre design se bazau pe un mix de filosofie, forme artistice si manufactura industriala. Respingand toate tipurile de estetica ce guverna la acea vreme designul italian, tehnologia si functionalismul, aceste grupuri au adoptat decoratia ca mijloc de determinare a unor noi sensuri pentru obiectele create.
Studio Alchimia
Este fondat in 1976 la Milano, cuvantul "alchimie" desemnand transformarea metalelor de baza in aur; agentia va duce mai departe trendul pop al anti-designului de la sfarsitul anilor 1960, creand ideea de banal design pe care au raspandit-o prin expozitii si publicatii. Re-design sau banal design este o incercare de contrapunere ideatica care se adreseaza vidului cultural si intelectual perceput la nivelul designului de masa (mass design) din societatea industrializata. Banalitatea obiectelor existente era amplificata prin aplicarea unor culori stralucitoare si decoratie ciudata pe suprafetele acestora. Studio Alchimia anunta sfarsitul modernismului "prohibitiv" si re-nasterea unui limbaj simbolic in design.
Membrii gruparii considerau ca designul se refera numai la suprafete si s-au jucat cu decoratia, investind-o cu valenta unui atac subversiv la adresa good taste. Reactia grupului Alchimia la consumerism a amendat productia de masa a obiectelor create de ei deoarece cantitatea era considerata banalitate. Amestecand modernismul cu misticismul si banalitatea vietii cotidiene, Studio Alchimia a castigat o mare vizibilitate la Bienala de la Venezia din 1980 - Ettore Sottsass, Alessandro Mendini (editor al revistei de design Modo Magazine si principalul teoretician al grupului).
Arch. Alessandro Mendini (n. 1936) - credinta ca designul modern a ajuns la sfarsitul unei vieti in mod natral si ca designerii nu mai au cum sa creeze un design inovativ, respectand trecutul; el "redeigneaza" repere clasice in ndesign precum scaunul "Wassily" de Marcel Breuer. Prin acesta atitudine, Mendini incearca sa demonstreze ca, printre alte lucruri, continutul intelectual al designului poate fi dedus numai din decoratia aplicata.
A conceput fotoliul "Proust" ca obiect reprezentativ pentru primele incercari ale grupului de a-si gasi inspiratia de design in kitsch si banal; Mendini reproduce un model de fotoliu tipic caruia ii decoreaza suprafetele transformandu-l intr-un fel de floare exotica; fotoliul era un obiect banal transformat acum intr-un obiect considerat kitsch sau frumos, astfel incat presupunerile de good taste sau bad taste denota o nuanta de ambiguitate, in functie de asocierile inteligente indicate de denumirea obiectului. Evident, "Proust" se refera la Marcel Proust, scriitorul francez - sustinator al teoriei potrivit careia timpul este in flux continuu, trecutul fiind la fel de relevant ca prezentul si ca singurul mod de a intelege timpul este memoria intuitiva. Mendini a pictat materialul textil in patternuri care aduc aminte de tusele groase impresioniste, sugerand perioada in care scria invalidul Proust. Patternul este, de asemenea, o metafora ce-l reprezinta pe scriitor, colectionar de tablouri impresioniste.
Alta lucrare este seria "Mobile Infinito". Foloseste sloganuri rovocatoare ca "robot sentimental", "arhitectura hermafrodita", "mestesug informatizat", "design pictorial".
Iubeste proiectele care stimuleaza emotia: "sunt interesat de camin ca de un loc deschis, bun, in care emotia si introversiunea ies la iveala, cu obiecte care stimuleaza mitologia si ritualurile. Lumea este violenta, caminul trebuie sa fie protector!".
Ideea timpului in flux, a trecutului la fel de relevant ca prezentul, devine unul din principiile de baza ale postmodernismului, asa cum stilurile de design din trecut erau combinate cu materiale si idei contemporane pentru a crea un mix de anarhie stilistica din diverse perioade. Ca provocare directa la adresa austeritatii formale a modernimsului, noua miscare reinstaureaza istoricismul ca tema prin decoratia revitalizata si exuberantele forme de Art Nouveau, combinate cu orice altceva. Devine la moda sa alaturi materiale plastice stralucitoare langa furniruri scumpe de lemn, sa amesteci materiale doar pentru impactul vizual.
Archizoom Associati
Acest grup si-a extras inspiratia din suprarealism, desenand piese de mobilier fantastic si ambiente vizionare intr-o maniera ce combina consumerismul cu high style. (vezi Dream Bed, 1967).
Fotoliul-sofa "Superonda" (1966), realizat dintr-un monobloc de spuma poliuretanica acoperita cu vinil, are forma de val, cu o taietura unduita, fiind foarte usor si facil de manevrat. Poate fi configurat in cateva moduri - sezlong, sofa sau divan, beneficiind de un design interactiv (obiectul functioneaza mai mult ludic asemeni unei jucarii, decat ca o solutie serioasa de sedere).
Conceputa ca un "Peisaj de locuit", unitatea "Safari"(1968) demonstreaza vizual prin kitsch (piele de leopard falsa si modelajul in forma de floare) si ironizeaza inteleapta sintagma conventionala potrivit careia "Good design este echivalentul bunului gust".
Superstudio
Contemporan cu Archizoom, designerii de la Superstudio au respins ideea unui ambient/mediu designat, propunand o camera goala care sa ofere locuitorilor maximum de flexibilitate.
"... a continua sa proiectezi piese de mobilier, obiecte si alte produse electrocasnice similare nu este solutia la problemele vietii zilnice asa cum nu este la viata insasi... nici o infrumusetare nu este suficienta pentru a remedia ravagiile timpului, greselile omului si deteriorarea arhitecturii... problema este sa devii mai detasat de activitatile de design si poate sa adopti tehnica efortului minim in procesul recductiv general...".
Ei au propus indepartarea culturii bazate pe bunuri si au previzionat viitorul oraselor ca anonim, standardizat, cu o structura ce se va raspandi la nesfarsit. Conceptul lor despre anonimatul in viitorul designului a fost exprimat in expozitii de structuri acoperite de patternuri rectangulare. Confectionate din placaj si placi aglomerate acoperite cu plastic, aceste piese de mobilier sintetic erau lipsite de personalitate, design individual sau decoratie. (Marco Zanusi, Teapot)
Lasand in urma aceste teorii si istoricisme ale gruparilor de inceput, Ettore Sottsass a fondat in anul 1981 studioul de design Memphis, perceput ca o asociatie comerciala ce tintea spre vanzari la scara internationala. Memphis a luat fiinta ca alternativa la estetica designului functionalist si modernist care se apropia de final. Numele contine referinte la cultura pop americana (Memphis - casa lui Elvis) si la vechea cultura (Memphis - centrul civilizatiei egiptene), reprezentand dualitatea ironica si ambigua pe care Sottsass o indragea atat de mult. Au explorat valorile estetice si simbolice ale culorilor contrastante, simbolismului si decorarii suprafetelor; au explorat combinatia de diferite materiale si forme; designul lor avea simplitate prin culoari stralucitoare si modele.
"Designul nu mai este perceput ca o unitate, ci ca un sumum de parti. Ne concentram mai mult pe elementele care determina obiectul decat pe obiectul in sine". Sottsass a imprimat designului un nou imbold prin gruparea Memphis, plasand Italia in centrul miscarii postmoderne si atragand designeri din toata lumea. Nefiind o grupare omogena, ci un grup de designeri impartasind aceleasi teluri, Memphis a folosit pop art, clasicism, art deco, si orice putea capta ochiul designerului. Culorile primare erau utilizate la gramada pentru a maximiza contrastul si impactul; patternurile din plastic laminat, dur, cu design derivat din grafica pop au imprimat o estetica ca de jucarie. Sottsass a considerat ca functia si utilitatea unui obiect sunt pe locul doi, deoarece designul era creat pentru a pune in practica concepte abstracte si obiecte ce trebuie intelese ca lucruri ideale. Ettore Sottsass si Michele de Lucchi au folosit in piesele de mobilier materiale combinate (de ex. plastic cu finisaje scumpe de lemn) si s-au jucat cu conventiile (de ex. ca picioarele "trebuie" sa fie identice si ca rafturile "trebuie" sa fie intotdeauna orientate orizontal).
Grupul si-a expus prima oara obiectele in septembrie 1981, in paralel cu Targul de Mobila de la Milano, piesele de mobilier chestionand asertiuni de baza: picioarele unei mese "trebuie"sa fie identice?
Alti reprezentanti: Arata Isozaki, Jasper Morisson.
Masanori Umeda a comentat vizual cultura Japoniei, creand obiecte cu aspect de desene animate (floor lamp cu aspect de animal devine sculptura).
Luigi Colani utilizeaza forme organice pentru aparate de fotografiat, masini si obiecte domestice, precum si stilul streamlining. Isi denumeste stilul hidrodinamic ca o versiune acvatica a designului tip picatura (teadrop) din anii 1930.
Michael Graves este celebru pentru ibricele care au o pasare adosata - gest care deschide istoria narativa a postmodernismului.
Hans Hollein este unul din cei mai talentati arhitecti si designeri postmoderni; a expus mobilier cu Memphis si s-a concentrat asupra puterii de comunicare a designului (a creat sofaua "Marilyn" pentru Poltronova in anul 1985). Este adeptul teoriei "Art Deco meets Pop culture".
Roberto Venturi a vazut Las Vegasul la sfarsitul anilor 1960 ca pe un model pentru noul design, prezentandu-i latura de cultura roadside a semnelor - stralucire, viteza si uratanie - ca pe un vocabular pentru noul stil (scaun "Sheraton"). Este celebru pentru mobilierul exuberant creat pentru Knoll - o gama de scaune postmoderne care evoca stiluri de scaune istorice de la Chippendale la modernitate. Adesea pe suport de matase in culori stralucitoare (serigrafie), culorile reflecta stilul Memphis precum sui printurile serigrafiate ale lui Andy Warhol. Scaunele lui Venturi "citeaza" alte stiluri de design, expunand mobilierul ca suporturi pentru idei si intelesuri mai profunde.
Philippe Starck - celebru in anii 1980 pentru designul camerelor din Elysee Palace, combina sensibilitatea inginereasca cu arta decorativa si tinde sa exprime "nu minimalismul scandinav, seriozitatea german, creativitatea italiana, ci gandirea profunda si echilibrul francez" (lampa de birou, 1980, aluzie la lupte cu tauri, forma de corn de taur).
Ron Arad creeaza mobilier expresiv din metal, sticla si chiar beton; inspirat de miscarea punk din Marea Britanie la sf. anilor 1970 si 1980, si-a fondat compania One Off pentru a crea mobila experimentala folosind materiale industriale si resturi de scaune de masini vechi si echipament medical (scaun "Rover", titlul ironic cu referire la propriul stil englezesc si dragostea britanicilor pentru masini; seria de scaune "Strict Family" portretizeaza diverse personalitati de familie, evitand uniformitatea si aspectul anonim al mobilierului metalic modern).
Teoria haosului isi originile in stiinta, ca mod de a defini dificultatea intelegerii lantului haotic, intamplator, din natura. Designul ca forma vizuala devine tot mai mult design perceput ca idei, idei imprumutate din istoria artei, filmului si culturii, trecuta si prezenta. Varietatea miscarilor in design din anii 1990 reflecta multitudinea gusturilor individuale intr-o lume specializata si bazata pe tehnologie. Postmodernismul ne-a lasat mostenire un consumator mult mai sofisticat.
Total imagini - 42
Imagini scaune - 34
Imagini Denver Art Museum - 8
(expozitie si cu scaune Venturi)
|
