Designeri contemporani
Karim Rashid
Scolit in Italia, ca (aproape) orice designer de succes, si inca necunoscut cu zece ani in urma, anglo-egipteanul Karim Rashid "dicteaza" acum trendul pe piata mondiala de produs industrial, fiind considerat un fel de wonder child. Stilul original si captivant al acestui adept al designului democratic se bazeaza pe apetenta pentru modul contemporan de trai. Cel care in anii 70 practica cu pasiune meseria de DJ, declara recent cu o ironie macabra ca ar vrea sa moara intr-un sicriu proiectat de el insusi. Astfel, dragostea pentru design se dovedeste o pasiune... letala, autodefinita prin minimalism senzual. Acesta se defineste prin linii simple, clare, forme sinuoase, rotunjite, biomorfism.
Pentru
practicianul profesor de design industrial la Universitatea de Arte din
Karim Rashid crede ca oamenii traiesc prea mult in trecut, ca se fac prea multe referinte la stiluri apuse, comportamente si ritualuri traditionale. Interesat de tot ce inseamna viata actuala, el poarta numai haine din microfibra. Folosind o vestimentatie confectionata dintr-un material reper pentru ritmul contemporan de viata si activitate, Rashid exprima mentalitatea societatii in care traieste, nepretinzand ca apartine altei lumi. Interesat de aspectele tehnologice ale noilor materiale si de metode de productie recente, egipteanul lucreaza foarte mult cu polipropilena pentru care recunoaste ca are o afinitate. "M-am decis sa ma concentrez asupra designului de obiecte pentru care exista o cerere substantiala. Nu am vrut sa lucrez produse elitiste, ci sa imbin principiile productiei de masa cu metode de realizare foarte practice." Pentru designerul Karim Rashid nu exista vreo formula reala sau criterii pentru succesul de piata al produselor. El incearca sa gandeasca obiecte cu un cost decent de care sa se poata bucura cat mai multi oameni. Si crede ca un designer nu poate prevedea cum reactioneaza si interactioneaza oamenii cu obiectele (poate de aceea citeste carti de psihologie cotidiana).
Minimalismul este filosofia dupa care se ghideaza Karim Rashid in toate proiectele sale de design. Nu-l intereseaza incotro se indreapta designul, cat felul in care se petrece acest proces evolutiv. Rashid intelege designul ca un proces simplificat in devenire in cadrul caruia oamenii cumpara mai putine produse, dar de foarte buna calitate. Si considera ca potentialii cumparatori sunt adeptii unei tehnologii foarte inventive, aplicate si practice. In societatea informationala, consumatorul poate opta pentru o achizitie in opozitie cu vremurile in care oamenii erau obligati sa cumpere de nevoie. Actual, designerii imagineaza obiecte minimaliste ce ofera o experienta senzoriala si se afla intr-o relatie placuta si confortabila cu ambientul si spatiul locuit.
Inspirata de stimuli culturali (muzica, literatura, film), imaginatia lui Karim Rashid reproceseaza informatia modeland-o fizic in produse cotidiene. Obiectele de design imbraca haina unui minimalism senzual, definit de autor prin ornamentul redus la necesarul functional si, in acelasi timp, prin latura organica, umana si emotionanta. Stilul minimalist senzual se manifesta prin interesul special acordat temei de design in raport cu forma obiectului. Experienta si forma sunt combinate. Minimalismul senzual comunica si inspira fara excese. Obiectele sunt intelese ca un soi de factori de "de-stresare" ce genereaza confort si placere intr-o lume complicata si dinamica. "Ma gandesc la creatia mea ca la o opera fluida, 727r178h organica, umana. De aceea cred ca practic un stil senzual".
Karim Rashid se considera mai
degraba un artist decat un designer industrial cu renume care, intrebat cine
si-ar dori sa fie, a raspuns cu simplitate "Un eu mai fericit." Castigator al
Premiului pentru Tanarul Designer al anului 1998, acordat de Muzeul de Arta din
Cariera lui Karim Rashid a beneficiat de atuurile unui parcurs profesional de invidiat: talent, o unda de nebunie (chiar doua, ar spune unii), simt al pietei, ambitie de neclintit si, nu in ultimul rand, apartenenta la cultura egipteana peste care s-a suprapus educatia cosmopolita. I-a
avut ca profesori pe celebrii Ettore Sottsass si Gaetano Pesce si a acumulat o experienta de peste 18 ani in designul de produs industrial, incepandu-si cariera prin colaborarea cu japonezii de la Toshiba si canadienii de la Black and Decker ca simplu angajat si consultant pentru diverse agentii. Si-a fondat propria firma in anul 1985, castigand in timp clienti cu traditie precum Artimede, Cappellini, Guzzini, Umbra, Fabbian, Egizia sau Giorgio Armani (Italia), ClassiCon (Germania), Herman Miller sau Tommy Hilfiger (SUA), Ronson (Marea Britanie), David Design (Suedia), Issey Miyake sau Fujitsu (Japonia) etc. Cu peste 70 de obiecte prezente in colectii permanente, Karim Rashid a expus, printre altele, la Muzeul de Design din Londra, MOMA si Muzeul de Arta Decorativa din Montreal, primind recunoastere internationala prin obtinerea unor premii ravnite de toti designerii consacrati (Good Design Award 2003, Daimler Chrysler 1999, Designer of the Year 1998) si articole in presa de specialitate (Abitare, Domus, Esquire, Graphis, Harper's Bazaar, British Design). Acum, studioul de design Karim Rashid Inc. dezvolta proiecte de piese de mobilier, corpuri de iluminat, decoratiuni pentru casa, servicii domestice si chiar amenajari de restaurante, galerii de arta si muzee. Si nu in ultimul rand, echipa condusa de egiptean a castigat concursul pentru proiectarea unor noi guri de canal pentru sistemul de canalizare din New York.
Tobias Grau
Destul de seci la prima vedere, corpurile de iluminat pentru birou si locuinta semnate de ultrapremiatul Tobias Grau si-au dezvaluit simplitatea rafinata dupa o vreme. La inceput, m-am uitat la imagini dar nu mi-au inspirat vreo stare speciala, asa ca nu am scris mai nimic. Le-am lasat putin, ca nu prea aveau sare si piper. Imaginea lor pe propria-mi retina nu m-a insotit. Am revenit de cateva ori si... am stiut. Habar n-am daca au actionat asupra mea ca vinul - cu cat e mai vechi, cu atat e mai valoros si provoaca senzatii mai placute. Recunosc ca le-am simtit tonusul dinamic si am apreciat mai ales linia organica. Adevarat barometru pentru trendul in designul contemporan de corpuri de iluminat, stilul imprimat de creatorul german se detaseaza elocvent pe fundalul unor amenajari minimaliste.
Tobias si Franziska Grau si-au prezentat prima colectie de corpuri de iluminat si piese de mobilier in 1987 la Targul de Mobila de la Köln. In acelasi timp ei au pus bazele unei retele de distributie de mobilier si corpuri de iluminat sofisticate, dezvoltand gradual si o serie de magazine independente, axate pe principiul unui business de tip shop-to-shop. Cuplul german a cumparat un teren si a hotarat sa-si construiasca propriul sediu. Astfel, agentia fondata in 1984 intr-o mansarda din oraselul german Altona numara acum peste 60 de angajati localizati intr-un centru comercial de design in Rellingen, construit si amenajat in urma unui concurs privat de arhitectura lansat de Tobias Grau.
Castigatorul, biroul de proiectare BRT
Architekten din
Filosofia modului de iluminare a centrului Tobias Grau se regaseste in
stilul creatorului german care nu se limiteaza la simpla modelare formala a
corpurilor de iluminat. El creeaza
sisteme bazate pe volumetria simpla a produselor, uneori cu linie organica si
intimista, grupate in functie de concepte combinate de iluminat - general,
local, neutru, de accent, de fundal, prin spoturi, suspendat. Realizate din
materiale de foarte buna calitate potrivit functiunii dorite - locuire (placaje
din argint, lemn wengé, portelan de
De o eleganta atemporala, modelul Bill poate fi utilizat, in functie de exigentele personale, ca lampa de birou, de perete sau de podea, devenind un produs clasic pentru locuinta sau office.
Premiata cu red dot 2003 la categoria product design, Baden-Würtemberg International Design Award in Gold 2002 si Good Design Award Japan 2001, lampa de birou Soon este unul din cele mai interesante modele create de Grau care a confirmat inventivitatea si imaginatia designerului german. Structurat dintr-un numar de elemente identice ajustabile din plastic translucid, produsul cu forma organica ce aminteste de vertebrele umane poate fi modelat dupa gustul individual. "Spatele osos" al lampii Soon din policarbonat transparent serpuieste de la baza spre varf, permitand utilizatorului sa vizualizeze banda plata din otel incorporata ce conduce curentul electric si asigura o fixare solida. Poate la fel de celebru ca Soon si distins cu iF Design Award 2003, GO reprezinta o unitate versatila de concepte de iluminat prin care lampile fluorescente, spoturile, lampile de fundal si cele suspendate pot fi integrate intr-un singur sistem.
Evocand prin aspect prototipul Citroen 2CV din 1939, centrul comercial Tobias Grau din oraselul Rellingen gazduieste una din putinele agentii de creatie in design dublata de atelierul de productie-asamblare-depozitare si aria de distributie spre propriile magazine. Creatorul german interesat de concepte de iluminat dovedeste ca se poate dezvolta in mod inteligent o afacere complexa, solida si de succes in designul contemporan de corpuri de iluminat.
Defne Koz
"Urasc ca obiectele create de mine sa ramana pe raftul unui magazin!"
a Turkish
designer in
De origine turca, Defne Koz s-a familiarizat de mica cu civilizatia si cultura italiana datorita parintilor arhitecti. Desi lucreaza la nivel mondial, ea continua sa se simta ca un "designer turc in Italia", tocmai prin felul in care cele doua culturi i-au marcat si influentat viata. Fascinata de istoria unui spirit oriental complex (vizibil in lucrul cu materiale precum ceramica, sticla si textile), Defne Koz transmite prin creatia sa o sensibilitate aparte, de apreciat mai ales in contextul unor proiecte hi-tech executate industrial.
In paralel cu activitatea de proiectare in propria agentie milaneza pentru clienti renumiti (Cappellini, Pirelli, Vitra, Guzzini, Alessi, Replastic, Vitra etc.), Defne Koz conferentiaza la celebra Academie Domus pe care o considera cea mai buna scoala tocmai pentru ca... nu este o scoala in acceptiune clasica. Studentii "nu invata" si profesorii "nu predau" in sens conventional. Procesul este similar cu experienta oferita de un workshop/atelier, invatarea si asimilarea avand loc nu prin vorbe, ci practic, prin fapte. Este poate cel mai clar exemplu aplicat al modului in care s-a raspandit Designul Italian: prin oameni lucrand impreuna in ateliere, nu prin declararea unor principii teoretice.
Design axat pe nevoile concrete ale omului, design dincolo de conventional, nu creativitate de dragul creativitatii. Studiind si lucrand alaturi de celebrul Ettore Sottsass, Defne a deprins cum sa imbine capacitatea de a vedea dincolo de reguli cu abilitatea de a intelege viata si comportamentul uman. Ea recunoaste ca formarea profesionala si umana le datoreaza lui Sottsass de la care a invatat ca designul nu inseamna o activitate elitista sau, si mai rau, vulgarizarea unui stil elitist. Designul inseamna sa adaugi calitate, confort si frumusete vietii cotidiene, obiectul "ideal" fiind acel produs pe care omul sa-l "adopte" si sa-l foloseasca zilnic cu placere. Sursa de inspiratie pentru Defne Koz este felul in care simte designul ca parte a vietii. Cealalta personalitate care i-a influentat perceptia despre design este Charles Eames de la care "a invatat" sa proiecteze intens si cu pasiune dar, in acelasi timp, relaxat si amuzant.
Dimensiunea artizanala a obiectelor concepute de Defne Koz este de necontestat in toata creatia ei (inscrisa stilistic in fenomenul cunoscut drept Design Italian), dar latura mestesugareasca din modul in care isi concepe si dezvolta proiectele este eliminata gradual, obiectul devenind un adevarat produs industrial. De exemplu, modalitatea de executie a cosului de fructe "Ray", creat pentru Alessi in anul 2001, a pornit de la un brief primit de la client, Defne experimentand ideea de a conferi "volum" firelor de sarma din otel, subtiri, greu de modelat si aproape invizibile. Cand cei de la Alessi au inceput productia, au intervenit schimbari de proiect in functie de procesul de productie industriala. Conceperea si realizarea acestui obiect domestic, de la primele schite in creion la detalii de executie, a durat mai mult de un an.
Cel mai important lucru pe care l-a invatat in perioada studiilor la Academia Domus este termenul "Design Italian", un adevarat fenomen generat de o traditie culturala si industriala, un sistem care functioneza pe baza unei conlucrari intrinseci intre producatori, designeri, reviste, expozitii si magazine mixate intr-un oras special - Milano. Traditia in design se gaseste la ingemanarea intre calitatea mestesugareasca (craftmanship) si industria moderna originala.
Intrebata ce si-ar dori sa proiecteze in mod special, Defne Koz a marturisit: o masina!! "Nu-mi prea <<plac>> automobilele, nefiind o persoana pasionata de viteza, sport sau tehnologie. Dar sunt fascinata de posbilitatea de a gandi o masina ca spatiu placut de locuit, ca cel mai bun mediu penru o calatorie frumoasa sau ca cel mai bun complement pentru a modela orasele. Cred ca prea adesea masinile sunt proiectate ca simple obiecte si nu ca spatii. Si prea adesea sunt gandite de iubitori de masini care, involuntar, le imagineaza pe potriva lor."
Castingand un loc aparte pe piata desigului european, Defne Koz s-a impus prin creativitate, originalitatea cu radacini orientale si modul in care "a adoptat" cultura occidentala.
Patricia Urquiola
La Salonul de Mobila 2003, there was a new wonder kid - Patricia Urquiola. Datorita întalnirii cu Achille Castiglioni, arhitecta spaniola cu studii la Madrid îsi dezvolta talentul pentru designul de mobilier si se muta la. Milano. Creatiile ei sunt reprezentative pentru noua tendinta stilistica pe care pare s-o imprime: soft design. Minimalismul spartan al ultimei decade - linii drepte, forme geometrice simple, detalii reduse la esenta, abia desenate - e pe cale sa-si piarda stralucirea. "Minimalismul în mobilier a dus la interioare usor de întretinut", spune Patricia Urquiola, "dar acum oamenii au nevoie de altceva". De linii curbe, detalii proiectate vizibil, mobilier cu forme rotunjite, aproape organice, finisaje închise la culoare, pete mari de culoare, materiale care imita blana, utilizarea negrului chiar la mobilierul din plastic sau sticla. Prin creatiile sale, Urquiola aduce o nota de prospetime în designul de mobilier contemporan. Nu structurile modulare si repetitive, ci aranjarea flexibila a elementelor interschimbabile - scaune, fotolii, canapele - creeza un ambient intim si confortabil.
Adepta a filosofiei lui Castiglione, Patricia Urquiola considera ca obiectul creat de ea trebuie sa incite curiozitatea si sa-l inspire pe cel care-l foloseste. Proiectate pentru Moroso, scaunele "Fjord" sau "Malmö", precum si sofaua "Lowseat", lansate in 2003 la Milano, exemplifica principiile unuia dintre cei mai tineri designeri care au început sa influenteze piata si sa sugereze tendinte.
Philippe Starck
Pentru Starck important este nu succesul efemer, ci un produs durabil creat cu sinceritate.
Parizian prin nastere cel care avea sa devina idol al designului de produs, a fost atras in copilarie de activitatea si desenele tatalui sau, inginer proiectant. Inca de mic, Starck a dovedit entuziasm pentru design, fiind preocupat sa taie, lipeasca, demonteze biciclete, motoare si alte obiecte. Orele petrecute cu dezmembrarea si remontarea unor parti/piese si-au pus amprenta asupra preocuparii de mai tarziu. Studii de specialitate la scoala Camondo, el lucreaza o buna perioada cu Pierre Cardin, devenind independent in anul 1975.
Creator contemporan en vogue nu numai datorita multitudinii de produse ci si extraordinarului simt al spectacolului care a castigat un nou segment de public pentru design, Philippe Starck devine in anii 1980 o veritabila stea. Dupa ce in deceniul sapte lucreaza ca freelancer, el fondeaza propria agentie de creatie si distributie - Starck Products - prin care finalizeaza proiectele anterioare: scaunul "Franc Spanish" (1979-1980), canapeaua "Dr. Vogelsang" (1978). Extrem de prolific, Starck si-a pus amprenta creatoare asupra recuzitei cotidiene, oricat de variate: piese de mobilier, lampi, manere si obiecte sanitare (baterii monocomada pentru Hansgrohe), periuta de dinti (pentru Fluocaril), obiecte si accesorii de bucatarie (pentru Alessi), carcase televizor (pentru Saba, Telefunken), rame de ochelari, bagaje (pentru Vuitton). Gama produselor extinse chiar la scutere (prototipuri pentru Aprilia), barci (pentru Beneteau), mobilier de birou (pentru Vitra).
Comentariile de specialitate despre produsele semnate Philippe Starck sunt variate si extinse, introducand utilizatorul in crezul si opiniile designer despre opera sa. Privind inapoi cu nostalgie la anii 1990, Philippe Starck isi defineste creatia ca un fel de "over design" narcisistic ce-i reflecta atractia pentru nou si moda perioadei respective. Preocupat acum de conceptul de durabilitate, el crede ca morala, sinceritatea si integritatea sunt inima procesului de creatie. Perceptia asupra designului se schimba. Produsele n-ar trebui gândite ca "throw away artifacts" - artefacte cu un ciclu de viata, obiecte dispensabile la un moment anume pentru ca supravietuiesc/sunt "pastrate" atâta timp cat raman la moda -, ci ca artefacte longevive, cu o durabilitate ideala. "Designerul poate si trebuie sa participe la cautarea sensului în lumea civilizata", spune Starck. Mai mult, el crede ca "secolul XXI este imaterial si uman".
Alaturi de nume mari din domeniu - arhitectii Michael Graves, Frank O. Gehry, Roberto Venturi sau designeri mai tineri precum Karim Rashid -, Starck imagineaza obiecte produse în serie cu preturi relativ mici si destinate consumului de masa, unul din clientii principalii fiind reteaua americana de magazine cu discount Target Stores. Francezul practica ceea ce se numeste "democratic design", un design de calitate, cu semnatura de autor, pentru mase: de la periuta de dinti la scaunul de living. Astfel, în ultima vreme, spre deosebire de majoritatea artistilor din miscarea "New Design", produsele lui Philippe Starck nu se concentreaza pe crearea unor piese unicat, scumpe si provocatoare. In locul lor, Starck proiecteaza obiecte de uz casnic destinate comercializarii în masa.
Produsele marca Starck sunt deseori stilizate, cu aspect futurist, forme organice rotunjite si, mai ales, realizate din combinatii neobisnuite de materiale - sticla si piatra, plastic si aluminiu, tesatura de plus si crom etc. Lucrul cu materialele a dovedit o predilectie pentru plastic, manifestata înca din 1968 când a pus bazele unei firme de produse gonflabile. Nici în anul 2003 designerul nu s-a dezis. La Târgul de Mobila de la Milano 2003, legatura dintre Philippe Starck si clientul producator Kartell s-a finalizat cu o provocare culturala si estetica. Cooperarea designer-producator a scos la iveala, înca o data, ceea ce se numeste "a cult product" - un scaun stil Louis XV din plastic policarbonat transparent si colorat, denumit cum altfel decât "Louis Ghost". Un stil baroc revizitat într-o maniera surprinzatoare si captivanta. Produsele semnate Starck fac parte acum din colectiile unor prestigioase muzee europene sau americane printre care Muzeul Brooklyn din New York, Muzeul de Arte Decorative din Paris, Muzeul de Design din Londra. Copilul teribil de acum douazeci de ani, Philippe Starck este interesat în prezent de crearea unor obiecte utile chiar înainte de a fi frumoase. Totul înfaptuit cu o unda de nebunie dublata paradoxal de luciditate si onestitate ce confera chiar si celor mai banale obiecte casnice o valoare emotionala de neignorat.
Konstantin Grcic
"Intotdeauna ascult muzica, în special surf-punk si chitara electrica. Mi-ar placea sa fiu pilot de formula 1, iar tara în care as vrea sa locuiesc este orasul". Nu sunt afirmatii întâmplatoare, ci o serie de gânduri cât se poate de reale, marturisite de un designer german la moda, care s-a hotarât sa se amuze folosind chestionarul de "confesiuni" publicat de Marcel Proust în 1892 (folosit frecvent ca joc de societate în saloanele literare din secolul al XIX-lea).
Cele exprimate mai sus reflecta creatia lui Konstantin Grcic, definita prin utilizarea de materiale actuale (polipropilena, poliuretan, otel inoxidabil, aluminiu, sticla), cod cromatic urban, prin realizarea unui prototip de "casa ideala" pentru tipul de locuire specifica omului contemporan. Designerul pasionat de muzica celor de la Beasty Boys transpune în produsele de uz cotidian caracteristicile unui mod de viata, adaptându-le unor nevoi si aspiratii clar exprimate, fara "a încarca" obiectul de design cu valente estetice doar de dragul artei sau al unui gust trecator.
Potrivit filosofiei lui Konstantin Grcic, designul nu poate fi definit ca o forma/categorie de "arta" în sensul comun, ci ca o disciplina autonoma strâns legata de comunicare, manifestata prin diverse expresii culturale pentru care arta este sursa de inspiratie. El îsi defineste propriul stil ca realist si foarte potrivit pentru conceperea/realizarea obiectelor obisnuite.
Nascut la Munchen în anul 1965, tânarul german si-a format o solida educatie în proiectarea de obiecte de uz practic, studiind designul de mobilier la John Makepeace School for Craftsmen in Wood (Dorset) si la celebra scoala londoneza Royal College of Art (1988-1990). Creatia sa a primit o puternica influenta britanica, accentuata si de perioada în care a lucrat în studioul din Londra al lui Jasper Morrison - unul dintre designerii-model pe care îi admira si care si-au pus amprenta asupra conceptiei sale despre design, alaturi de Philippe Starck, Alberto Meda si Sebastian Bergne.
El datoreaza perioadei londoneze si colaborarii cu Morrison primul contract cu un mare producator de design, SCP, care i-a acordat încredere, lansând pe piata piese de mobilier semnate de Konstantin Grcic. De atunci, cariera lui a cunoscut o directie ascensionala, fondand în 1991 la Munchen propria agentie - Konstantin Grcic Industrial Design - ce creeaza mobilier, corpuri de iluminat si obiecte domestice pentru companii faimoase de design; Authentics, Cappellini, ClassiCon, Flos, littala, Whirlpool etc.
Distins cu premii importante de design (iF Design Award 2002 si red dotaward 2001 pentru scaunul C creat pentru ClassicCon, Des'ign Plus Award 2000 pentru caruciorul Go comandat de Authentics, European Design Award 1996 etc.) si nominalizat cu Guestof Honour la Bienala de Design de Interior (Belgia, 2000), designerul german a câstigat si concursuri publice (amenajare a pietei Nash Court din fata dadirii Canary Wharf, Londra, 1999).
Grcic este mândru de lampa portabila Mayday semnata în 1998 pentru producatorul Flos. Obiectul premiat cu Compasso d'Oro 2001 a primit recunoastere internationala facând parte acum din colectia permanenta a MOMA din New York. Realizat din polipropilena alba, produsul, usor de transportat, este multifunctional datorita lungimii firului (5 metri), putând fi utilizat ca lampa de podea, de tavan sau pentru iluminat local ambiental, si datorita mânerului disponibil în mai multe variante de culori (albastru, negru, portocaliu, verde). Ce l-a determinat pe Konstantin Grcic sa imagineze acest corp de iluminat? "Intotdeauna m-am lovit de lampi asezate prin diverse locuri din birou si casa, dar n-am putut niciodata sa le fixez de tavan", spune el. Corp de iluminat nepretentios si inteligent proiectat, lampa Mayday este un produs util pentru locuinta si spatiul de lucru, foarte potrivit pentru stilul nomad de viata occidentala.
Din aceeasi categorie conceptuala face parte si proiectul Casa ideala, prezentat la Koln in anul 2003. La prima vedere, ideea, materializata într-un prototip, pare contradictorie: un spatiu gol, o camera fara trimiteri clare la locuirea domestica. Totusi, la o analiza atenta, creatia lui Konstantin Grcic este justificata din perspectiva traditionala: camera este mobilata în întregime, peretii incorporând rafturi si dulapuri. Cu alte cuvinte, Grcic propune o arhitectura bazata pe spatii de depozitare. "Iubesc lucrurile, iubesc toate obiectele utile si inutile care-mi umplu viata. Dar, în acelasi timp, resimt spatiul golit de obiecte ca pe un lux enorm." Pentru Konstantin Grcic, relatia spatiu-obiect se poate traduce si prin arhitectura ca spatiu de depozitare: o arhitectura extrem de flexibila, scenografica, asemeni unei cutii cu obiecte pe care locuitorul le structureaza pentru a schimba spatiul, asa cum se modifica o scena de teatru. O astfel de casa functioneaza atât ca o biblioteca, cât si ca o baza de date pentru ca omul o poate amenaja în functie de starea de spirit si nevoile de moment. Casa ideala cu rafturi si dulapuri ofera un lux dublu, desi aparent paradoxal - luxul diversitatii si luxul spatiului gol, neamenajat.
Linia stricta si simplitatea minimalista a colectiilor semnate de Konstatin Grcic pentru mari producatori europeni reflecta conceptia unui designer contemporan pentru care obiectul ce "mobileaza" si "modeleaza" un spatiu trebuie sa fie, în primul rând, util, adaptându-se nevoilor diverse si starilor sufletesti ale celui care-1 foloseste. Decoratia nejustificata functional este inutila, iar arhitectura scenografica ofera o mare libertate de exprimare.
fratii Ronan&Erwan Bouroullec
"Avem nevoie de forme cu personalitate care sa emotioneze subconstientul si sa transforme obiectul de design intr-un produs potrivit fiecarei persoane. Creatiile noastre sunt asemenea unui haiku, comunicand profunzime, poezie si emotii limpezi". Posesorul privitor este cel care se familiarizeazä cu obiectul, apropiindu-se de acesta prin valorile pe care singur i le confera. Utilizatorul obiectului de design "incarca" emotional produsul, pe potriva dorintei gustului personal.
O echipa formata din doi frati incearca sa readuca "emotia/trairea" (feelingul!) in raportul creat intre fiinta umana si realitatea fiziaá, experimentänd materiale vechi sau noi si combinand tehnica industriala cu mestesugul dincolo de functia estetica, fratii Bouroullec incarca designul cu o valoare emotionala poetica, mizand pe relatia om-obiect. Cel din urma nu mai este un "slujitor" functional si estetic in acceptiune clasica, el comunica si provoaca sentimente, devenind un "partener" care "umanizeaza" spatiul. Triunghiul spatiu-obiect-fiinta umana (sedentarä sau nomada) defineste noul tip de comunicare emotionala pe care mizeaza fratii Bouroullec.
Nascuti in Bretagna provinciala si ruralä, tinerii Ronan si Erwan Bouroullec (cel mai in värstä are 30 de ani) lucreazä acum intr-o suburbie din Saint Denis, fiind considerati noua revelatie a designului european de produs, mergand pe directia ascensionalá deschisá de Philippe Starck in anii '80.
Onorati cu premiul "Creatorul Anului 2003" la Salonul de Mobila de la Paris, "les Bouroullecs" nu numai ca au un stil distinct, dar ei reinterpreteazä mobilierul si obiectele potrivit nevoilor actualei generatii. Elegantä si insufletita de umor, creatia fratilor Bouroullec este unitarä, versatilä si, deseori, mobilä, foarte modernä prin aspect si functionalitate.
Chiar daca la prima vedere piesele de mobilier sau obiectele par suspicios de ciudate si, in acelasi timp, familiare, la o inspectie mai amanuntita devine limpede ce reprezintä si incepi sa vezi relatia cu spatiul, element esential pentru rezolvarile gasite de fratii Bouroullec. Combinatia de usor romantism cu functionalitate traverseaza opera celor doi francezi care nu si-au inchipuit vreodata ca vor deveni designeri (provin dintr-o familie de agricultori si doctori fara cunostinte de design...). Ca toti artistii talentati, fratii Bouroullec au un stil vizual imediat identificabil, fiind ceea ce Jasper Morrison (unul dintre designeri care-i admira cel mai mult) descria ca "plin de idei si disciplinat, cu spirit si poezie".
Cei doi poseda o extraordinarä abilitate de a reinventa categorii traditionale de mobilier, prin recrearea, intr-un mod special, specific generatiei de 20 de ani, a unui stil nomad de viatá. Le place ideea de a oferi un obiect cuiva si de a-l lasa sa decida cum sa-l foloseasca.
De aceea, in 1998, ei gandesc un modul de bucatarie, proiectat astfel incat sa poata fi "completat" de utilizator cu sertare, blaturi, rafturi etc. In general, cand cineva calatoreste lasa bucataria in urma, dar "les Bouroullecs" au vrut sa creeze un modul-cadru care sa poata fi dezmembrat si purtat peste tot.
Afirmarea acestui duo complice (profesional si de familie) s-a petrecut intr-un moment de
"renastere" a arhitecturii, modei si designului francez, dupá perioada terna ce a urmat succesului cunoscut de Ph. Starck. Din noul val de creatori cu idei proaspete fac parte Christophe Pillet, RADI si Matali Crasset. Giulio Cappellini a fost atras de ideile fratilor, care au inceput sa lucreze corpuri de iluminat si ceramica pentru Cappellini, precum si vase pentru Authentics (Germania), bijuterii pentru colectia SMAK, mobilier pentru Vitra. Ei impartasesc aceleasi principii de design ca Morisson, Konstantin Grcic, Andrea Branzi si Gaetano Pesce.
Mai mult, fratii au un stil similar descris de Erwan ca fiind "foarte simplu in mod voit si cu nuante de umor".
" Ne-am dat seama ca e irelevant sä semnam un obiect cu numele meu sau al fratelui pentru ca amandoi contribuim la tot (...) si e imposibil sa identificäm exact ce face fiecare. S-ar putea spune cä eu sunt mai bun la partea tehnica si Erwan pe latura esteticä, dar ar fi o super-simplificare. Nu suntem mereu de acord, dar avem aceeasi sensibilitate", recunoaste Ronan.
Cei doi frati au lucrat intotdeauna ca o echipa, beneficiind de avantajele acestui tip de activitate - ei dezbat amanuntit fiecare proiect si analizeazä riguros detaliile inainte de a discuta cu producatorul. Potrivit lor, proiectele de succes sunt cele mai controversate. "In general, ceea ce cream este durabil si cu impact puternic atunci cánd nu suntem de acord, pentru ca ne depasim limitele creative. Daca avem aceeasi parere din start, obiectul de design este mediocru." Surprinzatoare prin impactul vizual si prin functionalitate, structurate dm piese simple si inteligent concepute, obiectele semnate Ronan si Erwan Bouroullec pastreaza caracterul inedit, propunand abordari estetice mai ciudate care, uneori, sfideaza logica. Aceste obiecte de tipul "open-ended design" pot fi integrate aproape oriunde, in orice tip de spatiu, oferind o mare libertate de amenajare.
Fantana creata pentru producatorul italian Teracrea in anul 2003, disponibila in doua variante de dimensiuni, este realizata din teracota si tuburi de cauciuc. "Vasele pentru flori incearca sa propuna solutii pentru vietuirea plantelor intr-un habitat modern. Fantana ofera umiditate constanta vaselor pe care le aprovizioneaza cu apa. "Hanging Trellis (Spaliere suspendate)" sugereaza un perete cu plante. Cilindrii de teracota sunt suspendati de curele, iar traverse de metal servesc ca suporti", declara fratii in cartea " Ronan and Erwan Bouroullec", Phaidon 2003.
Gama "Vase combinatorii", confectionata din poliuretan se bazeaza pe un dublu joc: producerea unui set de obiecte turnate care nu pot functiona izolat si combinarea acestora astfel incat sa rezulte un vas asamblat, numarul de configuratii fiind practic infinit. Este o modalitate de a incerca sa creezi o anume diversitate in cadrul seriilor de obiecte, de a incerca sa evadezi din standard.
Colectia Torique 1999 a fost realizata in colaborare cu ceramistul italian Claude Aďello. Pentru fratii Bouroullec este foarte importanta colaborarea cu producatorul deoarece considera designul a two-handed business.
Vas luminos gen natura moarta. "Suntem interesati de frumusete. Este vorba despre un subiect complex: sa uiti de functionalitate si sa produci un obiect destinat doar placerii vizuale. O natura moarta construita in doua dimensiuni. In primul rand se bazeaza pe calitati formale legate de proportii si culori. In al doilea rand, obiectul "lucreaza" cu referinte simbolice, culturale.
Scaunul "Hole" din 2000 pentru Cappellini, realizat din aluminiu pictat, face parte dintr-o gama speciala. Tehnologia de taiere cu laser (taiere, matritare, indoire) a determinat obtinerea de versiuni plate de foi de aluminiu pentru picioare, blat si spatar. Operatiunea de matritare/stantare creeaza un usor halou in zona blatului pentru sezut si a marginii iesite in afara peste rama spatarului. Fiecare foaie de aluminiu si stantare este structurala, intarind ideea de simplitate. In final, scaunul este sudat si pictat.
Cabana 2001 reprezinta o structura din metal si plastic care poate fi acoperita cu o patura din lana. Verde la interior si kaki la exterior, structura defineste un perimetru interior-exterior care evadeaza din tipologiile clasice, sugerand o utilitate particulara care se intoarce la ideea primara de granita. "In acest tip de conceptie despre design, noi am transferat un tip de abilitate legata de modelarea pieselor de mobilier, in care folosim tehnici <<light>>. (...) Usurinta asamblarii este fundamentala pentru ca ofera utilizatorului o anume autonomie."
Total imagini - cca 140
Imagini Karim Rashid - 25
Imagini Tobias Grau - 24
Imagini Defne Koz - 35
Imagine Patricia Urquiola - 2
Imagini Philippe Starck - 10
Imagini Konstantin Grcic - 42
Imagini fratii Bouroullec - 12
Imagini Thomas Heaterwick - 7 de la Design Museum
|
