q În zonele cu umiditate se foloseste gips cartonul verde.
q Profilele se monteaza pe liniile trasate anterior.
q Trasarea se foloseste teul.
q Taierea placilor de gips-carton
se taie in doi timpi, mai întâi se taie cartonul cu cutterul ghid 858c29i at de o rigla, dupa care se pune placa pe o suprafata usor înaltata si se rupe placa cu o miscare rapida, se ridica în picioare si se taie placa si pe partea cealalta.
Decuparea: se realizeaza cu un fierastrau mic de mâna.
q Taierea profilelor metalice
se taie cu clestele pentru tabla marginile, se îndoaie si se taie si partea de jos. Se taie si colturile pentru a evita
zgârierea.
q Montarea profilelor
se fixeaza în perete cu suruburi filetante cu dibluri de 6 X 40 sau 6 X 45.
q slefuirea cantului se slefuieste cu o rindea (vezi foto dreapta).
q Finisarea:
partea metalica
dintre doua placi nu se acopera cu gips-carton ci se aplica glet, apoi banda de
colt din hartie, nu fibra de sticla, iar pe marginile exterioare se aplica
profile de colt din Al punandu-se glet din loc in loc pe margini, se pune
profilul si se finiseaza urmand ca sa se finiseze complet cu glet de finisare.
Zona necesara pentru acces se închide cu o usa de vizitare lipita cu adeziv de montaj.
La colturi se pun coltare de aluminiu iar la cele flexibile se pun coltare flexibile de Al. Au multe taieturi pe muchii.
Cu greu mai poate fi conceput un santier de amenajare/renovare fara ajutorul placilor de gips-carton. S-au impus prin calitatile lor si prin modul facil si rapid de montare. Formate dintr-un miez de ipsos marginit de doua fete laterale din carton special, placile de gips-carton sunt lipsite de miros si nu contin substante daunatoare sanatatii. Datorita continutului mare de macropori din miezul de ipsos, panourile convin mai ales pentru reglarea umiditatii atmosferice a interioarelor (umiditatea se poate acumula temporar si e eliberata atunci când aerul interioarelor se usuca). Lista calitatilor lor este lunga: nu ard (ipsosul contine cea 20% apa încorporata în cristale), sunt ecologice, se dimensioneaza usor, se monteaza repede, suporta obiecte agatate în console, confera o buna izolare termica si fonica.
Tencuirea uscata presupune montarea placilor
de gips-carton pe pereti la interior. Se poate face direct (prin lipire pe
suportul din beton nefmisat sau pe zidaria
cu baza de caramida, BCA etc.) sau pe structuri
metalice (daca zidurile nu au capacitate portanta proprie).
Atentie, suportul trebuie sa fie stabil, plan, protejat de umiditatea
produsa prin capilaritate sau de fenomene meteo! Mai întâi, se
îndeparteaza resturile de beton/mortar, ceara si uleiurile
folosite la decofrare (de regula, se aplica si un grund). La
aplicarea direct pe suport, se lipesc placi de gips-carton de 12,5 cm
grosime cu ajutorul unui adeziv pe baza de ipsos. Pe dosul placii de
montat, se aplica adezivul (în "ploturi" pe margini) si o lipim
apoi pe perete. Vom fixa placile una fata de cealalta
pâna la o îmbinare perfecta cu ajutorul unui ciocan de cauciuc (se
bat panourile usor cu ciocanul si cu un dreptar pentru a le aseza
perfect vertical si în acelasi plan). La pardoseala vom rezerva
un spatiu de 5 mm (distantier), necesar pentru ventilare în timpul
prizei adezivului. Daca suportul are neregularitati, se pot pune
straifuri din placi de rigips sau sipci din lemn (20-30 mm)
prinse în dibluri. La peretii spre exterior se înglobeaza obligatoriu
si un strat de bariera contra vaporilor.
Delimitarea unor spatii interioare (împartirea u-nei camere în doua, amenajarea unei nise etc.) devine foarte simpla cu a-jutorul placilor de gips-carton. Se obtin pereti usori care au spatii libere în interiorul lor, ideale pentru amplasarea discreta a diferitelor tipuri de instalatii. Sistemul cel mai folosit este cel cu montanti si structuri de sustinere din metal (se pot folosi însa si structuri de sustinere din lemn - montanti de 6 x 6 cm). Greutatea finala a peretelui este de numai 25-50 kg/mp; la nevoie, demontarea peretelui se face extrem de simplu, piesele putând fi reutilizate pentru o noua compartimentare. Dupa uscarea straturilor de finisare, suprafetele se pot vopsi, tapeta sau lambrisa. Montarea presupune parcurgerea unor etape principale: trasarea amplasamentului (mai întâi pe pardoseala, apoi pe pereti si pe planseu), montarea profilelor de racordare (de regula, profile UW pe orizontala; CW pe pereti - profilele CW trebuie introduse cel putin 2 cm în profilele UW de racordare cu planseul, iar intervalul de amplasare a profilelor este de 60 cm), panotarea primei fete a peretelui (placi prinse în suruburi dispuse la 20-25 cm), izolarea spatiului liber, panotarea celei de-a doua fete (se decaleaza cu o jumatate de latime de panou pentru ca rosturile celor doua fete ale peretelui sa fie decalate), rostuirea si finisarea. Exista, de asemenea, panouri pentru suprafete curbe, foarte flexibile, care pot fi formate în regim uscat.
Cel mai adesea, se executa plafoane suspendate (cu structura de sustinere din lemn sau metal), dar se pot monta placile de gips-carton si pe o structura de sustinere fixata la rosu direct pe planseu (sistem folosit mai ales la renovarea planseelor cu greseli de executie), în primul caz, se obtine o reducere a înaltimii încaperilor si un loc discret pentru instalatii, în ultima vreme, exista numeroase variante de casete cu a-jutorul carora se pot realiza diferite efecte optice, în cazul utilizarii structurii metalice pentru suspendare, se folosesc de regula profile (interax de 100 cm la cele longitudinale, si de 50 cm la cele transversale), bride de sustinere în tavan (la intervale de 90 cm). Se poate compune si o structura de sustinere din lemn: rigle portante 40/60 cm si rigle 48/24 cm (dispuse la intervale de 70-85 cm, în functie de masa plafonului suspendat). Structura din lemn se prinde în grinzi sau de plafon cu tije de suspendare.
Panourile se depoziteaza pe orizontala, pe suport plan si se protejeaza de umiditate. Panourile mari se transporta doar în plan vertical. Taieturile simple se fac cu ajutorul cutterului (se taie mai întâi cartonul fetei vizibile, apoi se "rupe" miezul de ipsos). Taieturile de mare precizie se executa cu fierastraul coada de vulpe. Golurile pentru instalatii se realizeaza cu freza pentru doze, cu dornul si cu fierastraul.
Sunt importante pentru calitatea estetica a suprafetei finale. Rosturile se umplu cu pasta (dupa a-plicarea eventuala a benzilor de protectie din fibra de sticla sau a hârtiei de protectie - benzile se îngroapa foarte bine în masa de chit) si se finiseaza în mai multe reprize, înainte de decorare (vopsire, tapetare etc.), se slefuiesc suprafetele, se îndeparteaza stropii de mortar (se slefuieste atent mai ales în zonele prelucrate cu spaclul). Se poate face si o grunduire (se compenseaza astfel diferentele dintre capacitatea de absorbtie a suprafetelor de carton cu cele prelucrate cu spaclul). înaintea placarilor ceramice, se recomanda aplicarea unui grund de profunzime.
Bride reglabile 9-12, 6-9.3-6: accesorii aferente realizarii structurii de sustinere a placilor de gips-carton la placarile de pereti.
Ghidaje G50, G75, G100: pentru pereti si placari (grosime 0,6 mm-în conformitate cu standardul DIN 18182).
3. Profile S6027, 84927,54915: profile metalice pentru plafoane si placari (grosime 0,6 mm -în conform standardului DIN 18182).
4. Montanti M49, M74, M99: pentru pereti si placari (grosime 0,6 mm -în conformitate cu standardul DIN 18182).
5. Dibluri cu surub: cu inel, fluture (pentru plafoane suspendate), DN6 sau Driva (pentru suspendarea de greutati pe suprafate de gips-carton).
6. suruburi autofiletante (pentru fixarea placilor) si autoperforante (pentru fixarea structurilor metalice).
7. Profile de colt si banda armata cu aluminiu: coltar din metal perforat pentru protectia colturilor, respectiv banda din carton cu întariri din aluminiu sau otel.
8. Pregycolle P120: ipsos adeziv pentru placari cu gips-carton.
9. Pregylys P15: ipsos adeziv pentru îmbinari cu timp de priza scurt (60 de minute).
10. Pregylys P35: ipsos adeziv pentru îmbinari cu timp de priza lung (160 de minute).
11. Benzi de îmbinari: confectionate din hârtie, fibra de sticla sau autoadezive, sub forma de role cu lungimea între 23 si 150 m, au rolul de a rigidiza îmbinarea dintre placi.
12. Pregydro: placa rezistenta la umiditate, muchie subtiata, grosime 13 mm (latime 1.200 mm, lungime între 2.000 si 3.600 mm).
13. Pregyflam: placa rezistenta la foc, muchie subtiata, grosimi de 13 si 15 mm (latime 1.200 mm, lungime între 2.000 si 3.600 mm).
Produse LAFARGE
|
