ECHIPAMENTE - ALPINISM UTILITAR

echipamente - ALPINISM UTILITAR

generalitati

Īn cap. 2 si 3 s-au prezentat sistemele de lucru la īnaltime, respectiv sistemele pentru alpinism utilitar si echipamentele care le compun.

Īn afara acestora, īn procesul de productie specific alpinismului utilitar se mai utilizeaza si alte echipamente care nu intra īn lantul de asigurare, dar a caror importanta este vitala īn securitatea activitatiilor respective.

De exemplu, degeaba ai coarda, pitoane si carabiniere s.a., daca capului de coarda īi lipseste un ciocan cu care sa bata sau sa verifice un piton, sau chiar doua ciocane, daca secundul trebuie sa le scoata.

O parte din aceste echipamente sunt cuprinse īn actualele norme europene, altele sunt īn pregatire sau numai la nivel de norme nationale.

Īn tabelul urmator se prezinta lista acestor echipamente de protectie sau de lucru.

Tabelul 5

Casca de alpinist

Marele matematician si pasionat alpinist Ciprian Foias, afirma īn gluma, ca toti alpinistii care au ceva de aparat īn cap, poarta casca pe cap. si aceasta cu 35 de ani īn urma, cānd casti de alpinism vedeam numai īn filme si reviste, iar alpinistii romāni se protejau cu "casti minier tip nou" sau de motociclist, nitel adaptate.

La ora actuala exista zeci de tipuri de casti de protectie, pentru fiecare meserie sau pasiune avānd de ales din mai multe modele si variante.

Alpinistul utilitar trebuie sa aleaga

īntre o casca de lucru care īndeplineste

norma SR EN 397, cum ar fi ECRIN ST

(casca alba din fig. 4.1) sau o casca de

alpinism care se īncadreaza īn norma

SR EN 12492 (casca galbena din fig. 4.1).

Atentie ca si castile, ca si centurile,

sunt fabricate īn mai multe marimi, dupa

perimetrul capului:

marimea 1 - pāna la 55 cm;

marimea 2 - īntre 56 - 59 cm; Fig.4.1

marimea 3 - peste 59 cm.

Greutatea castilor este limitata la 800g pentru castile de alpinism si 1000g pentru cele de lucru.

Unele casti de alpinism au prevazute gauri de aerisire cu sectiunea minima de 4 cm².

Castile de protectie pentru industrie (SR EN 397) se supun urmatoarelor īncercari:

- Testul de absorbtie a socului vertical se face prin caderea pe centrul castii a unui mase de 5 kg, de la 1 m īnaltime. Casca este montata pe un cap rigid, care nu trebuie sa resimta o forta dinamica maximala mai mare de 5,2 kN (530 kgf.).

- Testul de penetrare prevede caderea unei mase de 3 kg care cade pe īnaltime de 1 m. Vārful conic de 60˚ al masei nu trebuie sa intre īn casca mai mult de 5 mm, adica nu trebuie sa atinga capul rigid.

Ambele īncercari se fac dupa climatizarea castilor la temperaturile - 10 si +50˚C (facultativ la -20 si -30˚C), dupa imersie īn apa si dupa un proces de īmbatrānire fortata (expunere la radiatii, umiditate si temperatura de 70˚C pe durata de 400h).

Castile de alpinism (SR EN 12492) se supun urmatoarelor īncercari:

Testul de absorbtie a socului vertical se face cu o masa de 5 kg. care cade o īnaltime de de 2 m, forta dinamica maximala nu trebuie sa depaseasca 10 kN.

Testele de absorbtie a socurilor frontale, laterale si dorsale se fac cu o masa de 5 kg. care cade o īnaltime de de 0,5 m, forta dinamica maximala nu trebuie sa depaseasca 10 kN.

Īncercarile se fac dupa conditionare la - 20˚C si la +35˚C si dupa 400h la radiatii UV.

Testul de penetrare se face cu o masa de 3 kg., care cade pe īnaltime de 1 m.

Cureaua de barbie trebuie sa reziste la o sarcina statica de 50 daN si 25 daN la castile industriale.

Igiena castii trebuie sa se faca cu maxima exigenta, īn primul rānd neīmprumutīnd casca personala!

Periodic, casca se curata de impuritati, vopsele, transpiratie si se dezinfecteaza.

4.3 Cordelina

Prin cordelina se īntelege o coarda, mai mult sau putin dinamica, care au diametrul sub 8 mm si care nu se īncadreaza īn cele doua categorii prezentate anterior, semistatica si dinamica.

La ora actuala toate cordelinele folosite īn alpinism sunt confectionate cu manta de protectie si miez de rezistenta. Īn tabelul urmator se prezinta cāteva modele de cordeline.

Tabelul 6

* Nodurile reduc aceasta valoare cu 35 - 50%.

Cordelinele se utilizeaza frecvent īn urmatoarele scopuri:

1. pentru confectionarea scaritelor (Carpati);
2. pentru confectionarea buclelor de urcare pe coarda (Carpati);
3. pentru confectionarea scaunelelor (Himalaya ų 8 mm);
4. pentru ridicarea si transportul echipamentelor si materialelor (toate dimensiunile, īn functie de greutatea si volumul acestora);
5. pentru directionarea crengilor taiate;
6. pentru legarea si asigurarea sculelor si echipamentelor.

Īn nici un caz cordelinele nu se folosesc la urcare īn cap de coarda sau la coborāre īn rapel.

4.4 Scule pentru gheata - pioletul EN 13089 : 1999

Īn alpinism se utilizeaza o gama larga de scule pentru urcare, coborāre si salvare pe pante si pereti acoperiti cu gheata si zapada. Cu cāt nivelul de performanta (gradul de dificultate) este mai ridicat, cu atāt sculele de lucru īn gheata sunt mai sofisticate si mai scumpe.

Pentru alpinismul utilitar desfasurat iarna pe creste si vai montane, forma de piolet tip B, prezentata īn fig. 4.2, corespunde pe deplin tehnicilor de urcare, coborāre si oprire a alunecarii.

Pioletul este format din urmatoarele parti:

Lungimea normala a pioletului este de Cap

70 - 90 cm, functie de talia alpinistului. Cioc Lopatica

Este foarte important ca inelul sa culiseze

pe coada pioletului, īntre cap si opritor. Coada

Greutatea unui piolet modern, tip T, cu

lungime de 80 cm este de 700 - 900g,

cel cu coada din titan fiind si mai usor. Inel culisant

Opritor Curelusa

Vārf

Fig.4.2

4.5 Coltarii

Coltarii de alpinism, definiti de norma EN 893, sunt echipamente la fel de importante īn ascensiunile pe zapada si gheata ca si pioletul, deoarece contribuie direct la diminuarea pericolului caderii/alunecarii pe o panta de zapada sau gheata.

Exista o mare varietate de modele de coltari, cei mai utilizati fiind īn prezent cei cu 12 puncte (colti).

Coltarii CAMP prezentati īn fig.4.3, deveniti

clasici, se fixeaza numai pe bocancii moderni, care  Fig.4.3

prezinta o rama cu santuri adecvate acestui sistem

de fixare. Prinderea se face rapid si sigur, fara a

depune un efort fizic deosebit si fara ca legatura sa

opreasca circulatia sanguina a labei piciorului.

Marimea coltarului trebuie sa corespunda

bocancului, posibilitatile de reglare fiind limitate.

Toti coltarii se fabrica din oteluri īnalt aliate si tratate termic (HRB ≥ 70), ceeace permite obtinerea unor calitati de rezistenta, elasticitate si tenacitate remarcabile. Īnaltimea coltilor este de minimum 20 mm, īn general fiind de cca 40 mm. Greutatea coltarilor actuali este de cca 1000g.

Īn afara faptului ca vārfurile trebuiesc ascutite din cānd īn cānd, coltarii trebuiesc protejati īmpotriva coroziunii prin spalarea si uscarea lor imediat dupa terminarea actiunii.

Ca si alte echipamente, coltarii trebuiesc verificati de catre un specialist autorizat.

Ca si la piolet, trebuie avut īn vedere ca temperaturile foarte scazute, sub - 20˚C, conduc la scaderea brusca a rezilientei otelului si astfel ciocul pioletului sau vārfurile coltarului se pot sparge la socuri sau solicitari reduse.

Performantele mecanice ale coltarilor sunt remarcabile, dar nu trebuie sa le verificam īn timpul ascensiunilor, sarind sau lovind cu ei īn stānca, mai ales la coborāre.

Pentru evitarea pericolului īncarcarii coltarilor cu zapada umeda, la unele tipuri s-a prevazut o placa de plastic care nu permite lipirea zapezii de vārfurile coltarului.

Īn situatiile deplasarii pe pante de zapada īnghetata, coltarii si pioletul sunt extrem de bineveniti, daca se folosesc corect.

Īn cazul unei caderi/alunecari, pioletul devine ultima salvare, dar si el si coltarii pot deveni arme foarte periculoase, atāt pentru alpinistul care cade, cāt si pentru coechipierii lui.

4.6 Frāna dinamica

Īn fig.3.37 se prezinta frāna dinamica Gri Gri, cea mai folosita de alpinistii utilitari din Romānia,

recomandata pentru corzile dinamice cu diametrul īntre 10 si 11 mm.

Montarea frānei se face direct la inelul centurii de sedere sau complexe, ca īn fig. 4.4 sau la un

punct fix situat la baza structurii, ca īn fig. 4.5.

Īn varianta de asigurare dinamica la inelul centurii, secundul trebuie sa fie autoasigurat la un punct fix cu rezistenta minima de 15 kN.

Fig.4.4

Secundul trebuie sa fie plasat īn afara zonei Fig.4.5

periculoase a capului de coarda.

Asigurarea dinamica reduce valoarea maxima a fortei dinamice, de exemplu, de la 8 kN la 5 kN, prin alunecarea prin frāna a 1,8m de coarda.

Īn final asigurarea va fi tot statica, dar la o valoare mult mai suportabila, atāt de cei doi echipieri, cāt si de componentele sistemului de oprire a caderii (coarda, bucle, puncte fixe, frāna, centuri).

Dar daca exista pericolul lovirii de sol cu cei 1,8 m de cadere suplimentara, atunci nu trebuie sa mai asiguram dinamic si blocam coarda īn momentul caderii.

Exista multe tipuri de frāne dinamice, unele modele fiind montate la centura capului de coarda (de ex. frānele dinamice pentru sistemul "via ferrata").

Scripetii

Scripetii de coarda sunt echipamente ce īndeplinesc conditiile normei SR EN 12278: 2003 care se folosesc īn sistemul de asigurare de sus, la ridicarea sarcinilor si la sistemele de multiplicare a fortei, numite de speologi AM 2 si AM 3.

Scripetii sunt amsambluri de una sau mai multe role, care au rolul functional de a transforma frecarea de alunecare dintre coarda si carabiniera īn frecare de rostogolire si astfel se reduc foarte mult eforturile fizice ale procedeului respectiv.

Se prezinta īn continuare mai multe variante de scripeti fabricati de firma PETZL, foarte utilizate la noi īn tara si peste hotare.

Fig.4.6 Fig.4.7 Fig.4.8

Īn fig.4.6 se prezinta rola ULTRALEGERE de 55g. confectionata din neylon , care se monteaza pe o carabiniera mai mare (tipul H sau K) si permite lucrul cu corzi de pāna la 13 mm.

Īn fig.4.7 se prezinta rola RESCUE de 90g. cu care se poate trage o sarcina de 2,5 kN, cu coarda de max. 13 mm, dar care are o rezistenta de 22 kN.

Scripetele MINI TRAXION din fig.4.8 are montat si o cama de blocator, ceeace permite ca īntr-un sens sa functioneze ca rola, iar īn sens opus ca blocator.

Īn fig. 4.9 si 4.10 se prezinta doua tipuri de

scripeti dubli GEMENI si tandem cable,

foarte convenabile pentru ridicarea materialelor

sau pentru traversarile īn sistem tiroliana.

Scripetele TANDEM functioneaza si pe

cablu din otel cu diametrul de max. 12 mm.

Alegerea modelului optim de scripete are

īn vedere sarcina care trebuieste transportata,

dimensiunea corzii si sistemul de lucru folosit. Fig.4.9 Fig.4.10

Sarcina minima de rupere a unui scripete

impusa de norma SR EN 12278 este de 12 kN.

Īn fig.4.11. si 4.12 se prezinta doua piese de

cuplare modelele SWIVEL si Swivel L care au

rolul de a pozitiona optim un ancoraj sau un sistem

de scripeti. Sarcina de lucru a acestor cuple este de

5 kN (cca 500 kgf.) iar cea de rupere de 36 kN. Fig.4.11 Fig.4.12

Ciocanul de alpinism

De regula, fiecare alpinist trebuie sa aiba īn permanenta pe munte un ciocan pentru baterea, verificarea sau scoaterea unui piton sau ancora, cu atāt mai mult cu cāt traseul propus este o premiera sau nu este frecvent parcurs.

Īn alpinismul utilitar cel putin capul de coarda trebuie sa poarte un ciocan, pentru diverse scopuri.

Forma si dimensiunile ciocanului depind de activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare.

Īn fig.4.13 se prezinta trei tipuri de ciocane

CaSsin, PETZL si RAUMER performante si

foarte utilizate si de alpinistii nostrii utilitari.

Ciocanul CASSIN (a) are un cioc foarte

util īn recuperarea pitoanelor, curatirea traseului

si alte necesitati.

Ciocanul Petzl (b. are īn capatul cozii o

cheie tubulara hexagonala pentru strāngerea piulitelor a.

ancorelor mecanice.  Fig.4.13 b. c.

Ca si toate celelate echipamente si scule, ciocanele trebuiesc sa aiba o bucla de chinga sau cordelina

pentru legarea lor de purtator, scaparea ciocanul punānd īn pericol echipierii de mai jos, dar poate si compromite īntreaga actiune.

Greutatea ciocanelor este situata īntre 550 - 600g, dar uneori sunt necesare ciocane de 1 kg.

4.9 Scarita

Alpinistul utilitar trebuie sa foloseasca toate echipamentele care īi asigura o maxima siguranta si productivitate si un minim efort īn timpul lucrului.

Scarita care este un accesoriu obligatoriu al escaladei artificiale reprezinta un echipamnet foarte util īn multe situatii de lucru, cum ar fi trecerea pe fermele unei constructii metalice.

Scarita are de obicei o lungime de 1,2 - 1,5 m si 3 - 4 trepte, dar nu este exclusa si folosirea unor scarite de 2 - 3 m, si chiar peste 20m, cu ar fi cele "eletron" din speologie.

Ele se confectioneaza din cordelina de 5 - 6 mm (Carpati de ex.), iar treptele pot fi realizate din profile de aluminiu sau simple, din lemn.

Se pot realiza si din chinga īnnodata,

caz īn care se transporta mai usor, fig.4.14.

Scaritele speologice se confectioneaza

din cablu subtire de otel, cu trepte din dural.

Scaunelul de lucru, fig.4.15, poate fi

considerat o scarita cu o singura treapta.  Fig.4.16

Rezistenta la rupere a scaritelor si a

scaunelului trebuie sa fie de cca 5 kN pentru

a rezista la uzura o perioada de 1 - 2 ani,

īn functie de tipul lucrarii.  Fig.4.14 Fig.4.15

Cārligul Fifi, fig.4.16, montat la inelul

de sus al scaritei, ne poate ajuta foarte mult īn traseele de alpinism artificiale si cu pitoane rare, dar si īn alte situatii dificile.

4.10 Protectii de coarda

Īn fig.4.17 se prezinta trei tipuri de protectii de a.

coarda ale firmei PETZL.

a.       Protectia PROTEC nu trebuie sa lipseasca din

rucksacul fiecarui alpinist utilitar, fiind foarte usoara, 95g,

si usor de utilizat.  b.

b.      Protectia ROLL MODULE este mai specializata

si mai scumpa, putānd fi folosita pe module.

c.       Protectia SET CATERPILLAR este o solutie

intermediara, avānd greutatea de 1 kg.  c.

Īn caz de forta majora este bun si un furtun de pompieri. Fig.4.17

4.11 Īncaltamintea

Īncaltamintea este cel mai important echipament de lucru

al alpinistului deoarece calitatea si starea ei influenteaza direct

siguranta deplasarii si pozitionarii, avānd uneori un rol mai

important decāt componentele sistemului de oprire a caderii.

Un exemplu sugestiv este ilustrat pe coperta catalogului

"Sports de montagne 2002", fig.4.18, parca ar fi realizata īn

Ţancul Mic, lānga refugiul Costila.

Cataratorul, foarte bine pregatit fizic, tehnic si psihic, este

īntr-o stare de siguranta buna, datorita ghetelor de escalada cu

calitati corespunzatoare gradului de dificultatea al peretelui.

Este remarcabila pozitia si echilibrul perfect īn care se

catara acest alpinist, tehnica sa de a folosii optim prizele

atingānd un nivel de arta.

si īn domeniile alpinismului utilitar, īncaltamintea are

un rol extrem de important, asigurānd:

o aderenta cāt mai buna pe structura respectiva, uscata,

umeda, cu gheata sau zapada;

o impermeabilitate cāt mai buna, la apa si alte lichide; Fig.4.18

o izolatie termica superioara;

comoditate la mers si evacuarea transpiratiei;

rezistenta la uzura, taiere, īntepare si lovituri mecanice.

Este imposibil ca o īncaltaminte sa īmbine optim si eficient toate aceste cerinte, astfel ca toti alpinistii, inclusiv utilitarii, trebuie sa posede mai multe īncaltari si sa le foloseasca īn functie de tipul si conditiile de lucru.

Īn lucrari foarte murdare, ca de exemplu protectiile

anticorozive ale stālpilor metalici, care distrug dupa o

luna de lucru orice īncaltaminte, vom folosii bocanci de

piele de calitate inferioara.

La lucrarile care se desfasoara vara pe munte vom

utiliza ghete usoare de ex. SALOMON, fig.4.19, cu aderenta Fig.4.19

foarte buna, dar nu rezista la apa, caderi de pietre sau frig.

Daca īn timpul lucrarilor exista pericolul caderii de

pietre sau alte obiecte grele, cum este cazul pe santierele Fig.4.20

de constructii, vom utiliza bocanci cu bombeul metalic. 

Pentru un geolog sau salvamontist care lucreaza pe

munte īn conditii foarte grele si variate, bocancul de vara

trebuie sa aiba o aderenta foarte buna si totodata o rezistenta

buna la apa si la frig, de ex. modelul DAVOS CRISPI, fig.4.20

Pentru lucrari desfasurate īn conditii de iarna, bocancul

din fig.4.20 este satisfacator doar daca se lucreaza īn orase, Fig.4.21

fara zapada mare, temperaturi foarte scazute si vānt puternic. 

Pentru conditii grele de iarna trebuie folosit un bocanc

performant, cum ar fi modelul KAILASH TREZETA, fig.4.21.

Dar iarna nici acest bocanc, relativ scump pentru buzunare

noastre, nu este suficient, daca nu folosim si aparatori de zapada

(numite de alpinisti jambiere), fig.4.22.

Aceste jambiere trebuie sa fie realizate din materiale

rezistente la uzura, sa fie impermeabile si sa se dezbrace usor

īn momentul īn care sunt īnghetate, dar sa acopere sigur si   Fig.4.22

complet bocancul si gamba.

Jambierele de vara trebuie sa fie mai scurte si mai usoare.

Īncaltamintea trebuie cumparata cu foarte mare grija

deoarece marimea si forma ei trebuie sa corespunda perfect

cu laba piciorul alpinistului si cu conditiile reale de lucru.

Īncaltamintea de vara trebuie purtata cu o singura pereche de ciorapi, din bumbac.

La īncaltamintea de iarna trebuie sa folosim cel putin doua perechi de ciorapi, una subtire si una mai groasa, de lāna, lungimea lor putānd ajunge pāna sub genunchi.

Folosirea si īntretinerea īncaltamintei trebuie sa se faca cu deosebita atentie si grija pentruca sa prelungim cāt mai mult durata de viata a lor si totodata sa ne protejam piciorul cāt mai bine.

Curatarea talpii ghetei sau bocancului īnainte de urcare, mai ales īn punctele maxime de dificultate si periculozitate, este o alta obligatie a alpinistului, fiind clar ca noroiul, vopseaua, uleiul sau gheata ce pot exista la locul de munca reduce radical aderenta pe prizele pe care ne deplasam.

Dupa utilizare, īncaltamintea se curata sau se spala corespunzator si se usuca nu prea aproape de sursele de caldura. Dupa uscare, īncaltamintea se unge cu creme speciale, care se gasesc din abundenta.

Īncaltamintea se trateaza si cu alte diverse solutii antitranspiratie si nu se īmprumuta, deoarece se pot colectiona de la prieteni ciuperci foarte periculoase si persistente.

4.12 Manusile

Īn industrie si constructii exista multe situatii care impun folosirea manusilor de protectie, ceeace a impus si o multitudine de norme, ce corespund riscurilor existente īn aceste domenii.

Manusile rezistente la frig trebuie sa īndeplineasca cerintele normei SR EN 511:1999 si īn primul rānd, o buna buna izolatie termica si la umiditate.

Dar īn acelasi timp, manusile trebuie sa asigura o buna aderenta īn timpul ascensiunii, sa permita manevrarea comoda a echipamentelor (montarea asigurarii si autoasigurarii īn mod special) si efectuarea operatiilor de baza la locul de munca.

Ca si īn cazul īncaltamintei, situatiile de lucru ne obliga sa detinem un arsenal īntreg de manusi, utilizabile īn diferite conditii.

Īn fig.4.23 se prezinita o manusa foarte

usoara, 39g., model POLAR WINDBLOC,

care se poate folosii īn conditii medii de frig

si vānt, dar fara solicitari mecanice.

Pentru conditii grele de iarna se impun Fig.4.23

manusile duble, interiorul fiind din polartec si 

exteriorul din Cordura, fig. 4.24.

Pentru conditii grele de munca, atunci Fig.4.24

cānd exista riscul taierii, īnteparii sau uzuri

mecanice importante se pot folosii manusi din

piele, unele īn care este imposibila patrunderea   Fig.4.25

unui cui, fig.4.25.

Exista manusi de toate calitatile si pentru toate necesitatile posibile, problema este ca alegerea, utilizarea si īntretinerea lor trebuie sa se faca corespunzator situatiilor reale de lucru si a prevederilor de protectie muncii specifice acestor activitati.

4.13 Īmbracamintea

Īmbracamintea alpinistilor utilitari trebuie sa prevada conditiile de lucru īn care se vor desfasura lucrarile societatii respective.

Exista deja o specializare clara īn domeniul alpinismului utilitar si alegerea īmbracamintei trebuie sa tina cont de aceasta specializare.

Fara discutie, īmbracamintea de vara se deosebeste esential de cea de iarna, dar si cea de munte poate diferii mult de cea de oras.

Pentru lucrarile cu grad mare de murdarie, cum ar fi vopsiri, zugravire, tencuiala s.a., un costum de protectie poate rezista 1 - 2 luni, cel mult. Uneori sunt necesare doua costume suprapuse pentruca vopseaua sa nu patrunda prin ele.

Unele vopsele sunt usor imflamabile sau explozive si impun folosirea costumelor de protectie naturale, din lāna sau bumbac 100%, corespunzator normelor PSI.

Īn alte situatii se lucreaza cu acizi sau baze concentrate, care impun costume de protectie adecvate.

Conditiile de mediu obliga la folosirea unei game extrem de largi de īmbracaminte, adaptata la temperaturi īntre + 35˚C vara si 0˚C, sau mai putin, iarna.

Lengeria trebuie sa fie din bumbac pentru a retine īn bune conditii transpiratia.

Camasa, de grosime variabila, trebuie sa fie din bumbac vara si din lāna, iarna.

Pulovarele trebuie sa fie si ele din lāna sau polartec, astfel ca si īn stare uda sa asigure o izolatie termica satisfacatoare.

salopeta poate sa fie din bumbac sau dinfire sintetice, dintr-o bucata sau din doua parti.

Este bine uneori ca costumul de iarna sa fie gen combinezon, inclusiv cu gluga, pentru a exclude pericolul dezgolirii spatelui īn zona lombara, cea mai expusa parte a corpului.

Fiecare alpinist trebuie sa-si cunoasca partile sensibile ale corpului si īn functie de calirea organismului sau, sa se echipeze corespunzator conditiilor climatice si de lucru.

Īn afara īmbracamintei de lucru, o regula simpla de siguranta obliga ca fiecare alpinist sa posede īn rucsac, īn regrupare sau īn imediate apropiere un minim de haine de schimb, pentru situatii extreme, dar posibile pentru anotimpul respectiv.

De exemplu, un hanorac este absolut necesar īn

perioadele de vara, cānd pe munte pot izbucni brusc averse

de ploaie, īnsotite de vānt puternic si descarcari electrice.

Ciorapii de schimb, caciulita sau capisonul nu trebuie

sa lipseasca nici ele din rucsac.

Īn conditii de iarna pufoaica si pantalonii dublati

sunt absolut necesari.

Exemple ilustrate se gasesc īn fotografiile

prezentate īn acest curs (fig. 2.2; 2.3; 2.32), dupa cum

exista si exemple, des īntālnite īn practica, de cum nu

este corect sa ne echipam la locul de munca, fig.4.5.

Utilizarea optima si īntretinerea īmbracamintei

este o datorie a fiecarui alpinist utilitar, iar daca o cumpara

din propria sudoare, atunci va fi si aplicata eficient.

Īn fig. 4.26 se prezinta aspectul echipamentul unui Fig.4.26

alpinist utilitar care iese dintr-un cos de fum de 280 m.

4.14 Pitoane de gheata

Asigurarile intermediare si autoasigurarile realizate īn peretii de gheata se fac la pitoane de o forma speciala, realizate conform normei EN 568.

Pitoanele tubulare sunt confectionate din otel

īnalt aliat, inox sau din titan, au lungimi īntre 9 si 23

cm si o greutate de 130 si 190 g.

Īn fig. 4.27 se prezinta un piton Charlet Moser Fig.4.27

care prezinta o rezistenta de peste 10 kN si lungime de 18 cm.

Pitoanele cu lungime pāna la 13 cm nu trebuiesc utilizate la asigurari intermediare.

Dupa cum se observa, pitoanele de ghaeta au o rezistenta mult mai mica decāt cele de stānca, de aici

concluzia ca īn traseele mixte (de stānca si gheata) este mai bine sa batem pitoane īn stānca.

Pitoanele de gheata se bat cu ciocanul pe adāncime de cātiva cm, apoi se rotesc cu māna, īn sensul acelor de ceas si se apasa concomitent pentru a intra īn gheata. Scoaterea lor se face prin rasucire īn sens opus si usoara tragere.

4.15 Dornuri

Īn alpinism, multe situatii ne obliga sa montam manual ancore, mai exact sa foram cu scule manuale

gaurile pentru aceste ancore. Aceasta īn cazul īn care nu dispunem de masini de gaurit rotopercutante cu acumulatori, cu motor termic sau cu alimentare de la retea sau de la un generator.

Exista multe tipuri de dornuri, corespunzator tipurilor

de ancore. Īn fig.4.28 se prezinta dornul PETZL de 8mm,

conceput pentru ancora autoforanta ų 10mm. Fig.4.28

Īn fig.4.29 se prezinta un dorn PETZL cu

posibilitati de montare directa a burghiului cu prindere

Fig. 4.29  SDS cu diametrul necesar.

Dornurile sunt dotate si cu diverse reductii pentru a sustine si alte capete de forare.

Dupa forare gaurile trebuiesc curatate cu perii speciale de praful rezultat, astfel ca ancora sa se fixeze

corect īn stānca sau beton.

4.16 Puncte fixe demontabile

Acest tip de asigurari se utilizeaza atāt ca asigurari intermediare, cāt si ca autoasigurari īn regrupare, iar īn situatii limita folosesc si pentru rapel si pentru trecere.

Exista o gama extrem de larga de forme si dimensiuni de pene, nuci, frenduri, tendoare si alte denumiri de asemenea scule care se monteaza sau se bat usor īn perete, īn ideea ca vor asigura rezistenta necesara, dar si ca vor putea fi recuperate de secunzi.

Īn trecutul nu prea īndepartat, aceste pene se confectionau artizanal din lemn tare sau aluminiu, acum se fabrica la scara industriala, din aliaje de aluminiu sau masa plastica si otel.

Alaturat, fig.4.30, se arata o pana OFFSET HB de

marimea 2-a, pentru fisuri de 5,5 - 7,5 mm, dintr-un set

de 10 bucati. Este confectionata din dural, iar cablul este

din otel, prezentānd o rezistenta de 6 kN.  Fig.4.30

Frendul BLACK DIAMOND nr.1 din fig.4.31

se desface īn fisura de 30 - 51mm si daca este bine

pozitionat va rezista la o forta de 16 kN.

Fig.4.31 Se poate constata din aceste informatii de catalog ca aceste asigurari demontabile nu prezinta rezistenta impusa de normele de securitate (25 kN, respectiv 15 kN), deci folosirea lor presupune un factor suplimentar de risc, chiar daca sunt montate corect si stānca are si ea rezistenta corespunzatoare.

Montarea acestor puncte fixe trebuie facuta dupa o scurta specializare si are īn vedere forma si structura peretelui si a fisurii īn care sunt fixate.

4.17 Schiuri si bete

Mersul pe munte si salvarile īn conditii de iarna nu se pot concepe fara a stapānii īn conditii foarte bune tehnica de schiat īn diverse tipuri de zapada.

Schiurile, betele si pieile de foca (din materiale sintetice la ora actuala) sunt echipamente indispensabile alpinistului utilitar care īsi desfasoara activitatea pe munte, īn conditii de iarna.

Īn primul rānd este nevoie de cunoscut schiurile moderne de pārtie si de ture alpine (randonne), care se fabrica īn multe variante si sunt utilizate īn conditii diverse.

Modelul si lungimea schiurilor si a betelor are īn vedere atāt īnaltimea alpinistului, cāt si genul de schi pe care trebuie sa-l practice.

4.18 Ochelarii de protectie

Ochelarii de soare protejeaza ochii īmpotriva radiatiilor luminoase daunatoare, dar si de vānt, zapada si corpuri straine. Ochelarii de protectie trebuie sa respecte normele EN 172:1974, īncadrāndu-se, conform tab. 4.1 īn grupa Europa Centrala, vara si īn zonele tropicale si pe zapada, iarna.

Ochelarii "de ghetar" sunt adecvati turelor de altitudine si sunt obligatorii oricarui alpinist (turist, schior) care merge iarna pe zapada sau gheata.

Cel mai important lucru pentru ochelarii de ghetar

este ca ei sa fie īntradevar purtati, nu doar luati īn rucsac.

Īn fig.4.32 se prezinta modelul CECCHINEL 4000

CEBE, categoria 4-a de protectie, adica pentru conditii

extreme. Protectia UV este de 100% si īn spectrul vizibil Fig.4.32

de 95% (infrarosii 97%), .

Un studiu al DAV "Ochelarii de ghetar" prezentat īn raportul de activitate pe anii 1980 - 1983 arata ca cea mai mare parte a ochelarilor de ghetar prezenti pe rafturile magazinelor nu corespundeau cerintelor de protectie.

Īntre timp probabil ca lucrurile s-au īmbunatatit, dar alegerea modelului de ochelari adecvat unei anumite ture ramāne o problema dificila.

Domeniul ultraviolet (UV) este de departe cel mai periculos pentru ochi, deoarece o supradoza de radiatii UV conduce rapid la efecte foarte dureroase: iritatii si imflamari ale conjunctivitei, oftalmie si cataracta UV, functie de lungimea de unda, care īn final conduc la orbire.

Domeniul infrarosu (IR) este foarte cunoscut din metalurgie si sticlarie, domenii īn care expunerile la radiatii de peste 1000 W/m² sunt frecvente. Conditiile alpine sunt departe de asemnea valori, deci efectul lor este nesemnificativ pentru alpinistii si schiorii din zonele temperate ale terei.

Domeniul vizibil O supradoza din acest domeniu de radiatie nu duce la īmbolnaviri de durata īn conditiile alpine, absorbtia din acest domeniu se recomanda a fi īntre 40 - 90%.

Ochelarii prea īntunecati determina o deschidere prea mare a pupilei, astfel ca permit patrunderea unei cantitati mai mari de radiatii UV īn ochi si rezultatul este negativ.

Ochelarii "fototropi", care īsi schimba gradul de umbrire functie de lumina incidenta īn limitele 15 - 80%, sunt foarte buni numai daca sunt din sticla adevarata, cei din plastic īsi pierd īn timp aceasta calitate.

Culoarea ochelarilor este si ea foarte importanta, astfel:

verdele si albastrul reduc contrastul si conduc la defecte de apreciere a culorii;

galbenul mareste contrastul;

rosul poate conduce la defecte de vedere;

nuantele neutre (gri, eventual gri-maro sau gri-verde) sunt recomandate.

La altitudini de peste 5000 m efectele nocive ale radiatiilor UV ajung de 100 de ori mai mari, cu atāt mai mult cu cāt muntii respectivi se afla īn zone tropicale (Anzi, Kenia).

Īn conditiile muntilor nostrii, ceata reprezinta un real pericol pentru ochi, aproape toti alpinistii de performanta avānd probleme din aceasta cauza, dar mai ales cei cu ochii albastrii.

Din cauza vizibilitatii foarte reduse, alpinistii nu mai purtau ochelarii (sau purtau ochelari de schi total inutili) si dupa o tura de cāteva ore se alegeau cu o oftalmie serioasa, care conducea la orbire pe o perioada de cāteva zile.

Alaturat se prezinta diagrama 4 de transmisie-

absorbtie UV ideala pentru ochelarii de ghetar.

Hasurile din ce īn ce mai dese sunt din ce īn ce

mai defavorabile ca valori.

Ochelarii buni ar trebuii sa aiba curba de

absorbtie situata īn zona alba a diagramei, cel mult

īn zona cu hasuri putine.

1 - reprezinta curba ochelarilor ideali

2 - curba ochelarilor UVEX GAMMA 73

3 - curba ochelarilor ALPINA PROFI GS Diagrama 4

Īn lucrarea de referinta de mai sus se prezinta si alte 14 curbe de ochelari, foarte multe modele

fiind total deficitare, efectul purtarii lor fiind negativ.

4.19. Rucsacii

Echipamentele de alpinism utilitar sunt prea scumpe si prea vulnerabile pentru a fi transportante si depozitatea oricum, deavalma cu alte materiale, combustibili sau piese de masina.

Ca sa nu mai vorbim de deplasarea pe munte,

īn pesteri si avene, unde trebuie sa avem māinile

libere pentru a ne catara.

Transportul echipamentelor īn rucsaci sau īn

saci impermeabili este o investitie eficienta si

asigura siguranta si durata de utilizare a unui

echipament.

Sacul (banana) din fig.4.33 reprezinta un

model AVENTURE VERTICALE cu capacitate   Fig.4.33 Fig,4.34

(volum) de 35 l. (45 l.) cu greutate de 1 kg, foarte mult folosit īn speologie.

Rucsacul TRAIL KARRIMOR, prezentat īn fig. 4.34 are o capacitate de 35 - 45 l si se preteaza foarte bine la ascensiuni si escalade de o zi.

Pentru ture mai mari, de cāteva zile, īn care trebuie sa transportam echipamente de protectie si de lucru, māncare, materiale si multe altele, echipa trebuie sa ia cu ea rucsaci adevarati de 80 - 1oo l. , care rezista la greutati de peste 25 - 35 kg.

Vara sau iarna, alpinistul utilitar este obligat sa care cel putin doi rucsaci cu el, cel mic pentru acte, aparate si documente si cel mare (sau foarte mare) pentru echipamente si materiale.

Rucsacii apara echipamentele de poluare, uzura mecanica, umiditate, furt, pierdere, lovituri si alte pericole care pot afecta siguranta si eficienta actiunii.

Harta, busola si altimetru

Atāt pe munte, īn pesteri, pe coclauri, dar si īn orase, harta sau schita traseului este vitala, iar lipsa ei poate pune echipa īntr-o situatie dramatica. Daca este mai veche, harta sau schita traseului trebuie reactualizata si completata din surse recente si sigure.

Busola este o anexa indispensabila a hartii, dar ambele trebuie sa fie citite si folosite dupa o instruire temeinica īn domeniul orientarii pe teren variat.

Īn muntii īnalti, altimetrul este si el absolut necesar, pentru a urmarii corect evolutia ascensiunii si detaliile peretilor care ne sunt puncte de referinta.

O regula de baza a orientarii este de a cunoaste, īn fiecare moment, locul īn care ne aflam, cu o buna precizie. Numai asa vom putea sa ne hotarām īn ce directie sa ne īndreptam si ce viteza de īnaintare ne propunem, binenteles ca si ceasul este important.

A doua regula spune ca īn cazul ratacirii traseului, trebuie sa ne īntoarcem īn ultimul punct sigur, īn care am fost siguri ca suntem pe traseu.

Īn cazul unei rataciri totale, trebuie urmat un curs de apa, care sigur ne va scoate la un drum, dar prin ce cascade, vālcele, rāpe si bārloguri de urs vom coborī, asta este alta poveste.

Īn ascensiunile de iarna este foarte important ca traseul sa fie cunoscut din vara, desi anumite obstacole trebuiesc evitate īn mod diferit.

Durata estimativa prevazuta īn programul initial trebuie tot timpul comparata cu timpii reali, pe lungimi de coarda sau etape, consultānd reperele de pe harta sau din schita.

Desi este foarte greu, uneori suntem obligati sa ne retragem din fata unor obstacole sau pericole īntālnite pe traseu, sau din cauza propriilor noastre greseli. Totul este sa ne retragem la timp.

Sacul de dormit

Ca si alte echipamente, sacul de dormit trebuie sa corespunda anotimpului si conditiilor de lucru.

Exista saci de dormit de vara, alte tipuri sunt de iarna, dar pentru diferite temperaturi ambiante.

Fiecare alpinist va trebui sa foloseasca un sac de dormit de vara, pentru temperaturi minime de 5 - 10˚C, bun si la munte si la mare.

Dar multi dintre ei trebuie sa mearga

pe munte si iarna si atunci īsi vor cumpara

si un sac superscump, dar care rezista la -35˚C,

cum este modelul CARINTHIA din fig.4.35, dar īn care nu putem sa dormim si vara. Fig.4.35

Cortul

Geologii, alpinistii si speologii sunt obligati de sarcinile de serviciu sa doarma si īn corturi, altfel īi suprasolicita drumurile de acces si de retragere.

Pentru o echipa de trei persoane, un cort

JAMET MAKALU 4000, fig.4.36, este ideal,

deoarece le ofera trei locuri lejere de dormit,

un spatiu de depozitat materiale si alt spatiu

central pentru masa sau adapostire īn caz de

vreme nefavorabila. Fig.4.36

Greutatea unui asemenea cort este de 3,5 kg si poate fi utilizat si vara si iarna, fiind dublu.

Dormitul īn cort nu este prea sanatos daca nu sunt folosite si saltelutele cu grosimi de 10 - 28 mm si cu dimensiuni corespunzatoare cu talia persoanei respective, īn medie 180 x 55 cm.

Lanterna

Lanterna, si īn mod special, lampa frontala, este

foarte importanta īn siguranta echipei de alpinisti, īn cele

mai diverse ocazii.

Īn fig.4.37 se prezinta una din cele mai formidabile Fig.4.37

evolutii ale lanternei frontale PETZL, modelul TIKKA PLUS, cu patru leduri, care foloseste 3 baterii AAA-LR03. Lampa cīntareste 78g, bateriile au o durata de 150 ore si o bataie de cca 15m.

Lampa PETZL model DUO ATEX LED 5, fig.4.38, este

mai grea, 325g. si are 5 leduri si un bec halogen. Functioneaza

cu 4 baterii sau cu acumulatoare, pe durata de 3,5 ore standard

si 160 ore pe leduri. Bataia lampii cu halogen este de 80m si

cu leduri de17 m.  Fig.4.38