Eclectismul letonian si schimbarile politice (din 1934 pina in 1954) -Janis Lejnieks

Eclectismul letonian si schimbãrile politice (din 1934 pînã în 1954) -Janis Lejnieks

În ordinea evenimentelor care s-au produs, meritã mentionate câteva momente ce au marcat destinul letonian :

15 mai 1934 - rãsturnarea guvernului , Dr.Karlis Ulmoms de formatie agronom, sef al Partidului |ãrãnesc si-a format regimul autoritar.

23 august 1939 - pactul Ribentrop-Molot 333j96d ov a fost semnat si conform acestuia, Letonia urma sã facã parte din zona de influentã a URSS. Armata Rosie a început sã-si stabileascã bazele în Letonia.

28 septembrie 1939- repatrierea germanilor baltici începe, Lituania pierde aproximativ 40000 cetãteni, printre care 40 de arhitecti ceea ce însemna aproape jumãtate din totalul existent.

17 iunie 1940- agresiunea continuã din afarã asupra Lituaniei, fiind exercitatã de Armatele Rosii care în final reusesc sã o alipeascã URSS.

22-29 iunie 1941 - zona de rãzboi include si teritoriul lituanian. Vechea Rigã si Liepaja au fost aproape complet distruse. Letonia a fost incorporatã Reichskommissariat Ostland.

Toamna 1944 - mai 1945- mai mult de 200000 cetãteni au plecat în exil. Elita arhitectilor letonieni a fost dramatic schimbatã, 55 din cei 77 membri ai Uniunii Arhitectilor Letonieni fiind în exil. Arhitectii imigranti din URSS, incluzând pe cei nãscuti în Letonia ocupã locurile cheie în arhitectura letonianã si si în procesul de constructie.

1954- În Moscova, Conferinta Constructorilor Sovitici are loc, bombasticul stil sovietic a fost abandonat, dar a fost nevoie de un an pentru ca documentul final sã fie pregãtit, cel care va face sã cadã principiile estetice ale Arhitecturii sovietice: Decretul Comitetului Central al Partidului Comunist " Despre eliminarea exceselor în design si în procesul de constructie", care a fost semnat în noiembrie 1955. Modernismul international târziu, va apare si în Letonia de asemenea.

Schimbãrile politice au afectat arhitectura. Ulmanis s-a inspirat din actiunile lui Hitler si Stalin, ceea ce s-a relfectat în procesul constructiv în Letonia. Identitatea nationalã a fost oficial proclamatã ca sarcinã pentru arhitecti. Doctrina lui Ulmanis, a fost: "... pentru frumusetea tãrii noastre pusã în valoare, înnobilatã de monumentele de artã si arhitecturã, încurajãm întelegerea si cultivarea frumusetilor patriei noastre. Nu doar în orase, ci si la tarã trebuie sã avem o arhitecturã rationalã, folositoare, profitabilã si frumoasã(...) ridicarea ei trebuie sã consolideze spiritul national letonian". Poate cel mai scurt aforism al lui Ulmanis va fi mai bine explicat în urmãtorul proverb " Nu ne sãturãm niciodatã de prea multã frumusete" (sau "Nu avem niciodatã prea multã frumusete") ( Latvijas arhitektura, 1938)

Constructiile înainte de 1934 au fost pentru afaceri, case personale, organizatii public, municipalitãti si ministere. Procedura de construireera supervizatã de Ministerul de Interne. În ordinea prioritãtii pentru clãdirile politico-guvernamentale si pentru cele municipale, Ulmanis a stabilit Comitetul National pentru Constructie în 1936 si a început sã functioneze din 1938 cu doi ani înainte de sfârsitul regimului. Munca de constructie si arta arhitecturalã au fost împãrtite dupã cum urmeazã: formele simple din panouri prefabricate pot fi folosite pentru clãdiri industriale si pentru locuintele clasei de mijloc. Pentru clãdirile publice rãmânea o sansã foarte micã sã se foloseascã forme arhitecturale moderne si ca design-ul sã nu treacã prin fata Comitetului National pentru Constructie.

Sarcina datã arhitectilor a fost aceea de a fi deschisi influentei germane, ceea ce a fost considerat la acel timp pãcatul înnãscut al Rigãi. Schimbãrile majore în capitatala Letoniei au fost inspirate de Ulmanis însusi. În conformitate cu ordinele sale larga Piatã a Domnului a luat formã demolând douã clãdiri medievale cu 2-3 etaje. În 1937 concursul pentru Palatul Justitiei a fost anuntat si jumãtate din clãdire a fost construitã de arhitectul Fridrich Skujius (Riga 1890 - Berlinul de Est 1957) care acum functioneazã ca o clãdire a guvernului.

Competitia pentru Primãria Orasului Riga a fost anuntatã. Primul premiu a fost câstigat de cãtre Aleksandri Kluiklaos la design, inspirat din Primãria Orasului Stockholm. Turnul dominant a fost dat în folosintã pentru participanti la competitia urmãtoare. Locul ales pentru a fi ridicat a fost exact în inima pãrtii vechi a orasului Riga, în fata pietei orasului (primãriei ?). Clãdirile medievale au fost demolate si fundatia a fost pregãtitã. Caracteristica principalã este enorma înãltime a turnului. Competitia pentru Piata Victoriei a fost deschisã în 1938. Acest enorm complex de clãdiri si locuri pentru ceremonii va fi construit pe malul stâng al râului Dangova, opus Vechii Rigi. Începutul celui de-al doilea rãzboi mondial va înceta lucrãrile.

Monumentalismul a fost cuvântul cheie pentru cele mai multe dintre clãdiri. Se pare cã aceastã laturã a stilului contemporan letonian va fi inventatã si utilizatã în toate constructiile cerute si patronate de stat, municipalitãti sau persoane publice. De fapt campania pentru înfrumusetarea zonei rurale si urbane în 1936, va fi urmatã de douã monumente în sec XX: Monumentul Eroilor si Confratilor sau Cimitirul de rãzboi.

Caracterul complex al arhitecturii letoniene si calea pe care a urmat-o între cele douã rãzboaie este contradictorie. Eforturile variate au dezvoltat noi cercetãri în ceea ce priveste arhitectura. Facultatea de Arhitecturã a Universitãtii din Letonia a fost fondatã în 1918 si si-a avut baza în Institutul Politehnic din Riga. S-a constituit din trei clase de design(idiom neoclectic, principiile romantismului national si miscarea modernistã au fost caracteristicile fiecãrei catedre).

Ulmanis dãdea el însusi ordinele pentru constructii. Profesionistii au fost angajati doar sã stabileascã planurile, formând Camera Profesionistilor.. Analogiile cu Germania sunt evidente: toate trei organizatiile profesionale ale arhitectilor au fost închise în 1939 si liderii acestor organizatii au fost invitati sã devinã membrii Camerei Profesionistilor.

A fost o perioadã când arhitectii au încercat sã schimbe orientarea docilitãtii lor în functie de conjucturã. Liderul oficial al arhitecturii lituaniene a fost prof. Eizens Laube (Riga 1880 - USA 1967). El a detinut pozitia de Decan al Facultãtii de Arhitecturã, }ef al Uniunii Arhitectilor Letonieni, }ef al Departamentului pentru Arhitecturã al Comitetului National pentru Constructie. În munca sa creativã a început cu versiunea Art- Nouveau a Romantismului National, inspirat din clãdirile primei decade a secolului nostru. Laube a demonstrat legãtura sa cu înaintasii sãi prin folosirea ornametelor nationale în decorarea clãdirilor si în detalii. În acelasi timp el va lãsa usa deschisã pentru mai multã rationalitate în cercetãrile arhitecturale " Nu ar fi corect sã tinem doar pentru noi influentele din strãinãtate(...) Avem de învãtat din spirituale ale timpului nostru la fel de bine ca si din soaptele spatiului letonian" ( Magazine Zalktis, 1908).

Laube a evoluat de la Romantismul National cãtre mostre clasiciste în ã20 , în perioada puternicilor schimbãri în arhitecturã. Experientã pe care a aplicat-o mai ales în reconstructia interioarelor.

În clãdirile lui Laube din ã30 se poate gãsi un cod dublu. Laube ca unul dintre cei mai promitãtori design-eri ca si teoretician sef în Letonia înaite de al doilea rãzboi mondial, proclama: " Fiecare întelege sã dea un rãspuns diferit la întrebarea "Ce este arhitectura ?" Printre altele, o gresealã este fãcutã dacã se crede cã toate problemele arhitecturii pot fi rezolvate doar de una dintre teorii. Fiecare definitie ori teorie a arhitecturii reprezintã o anumitã pãrere despre arhitecturã si fiecare manifestare a arhitecturii corespunde unei anumite întelegeri a arhitecturii. În ordinea rezolvãrii problemei mai direct si din diferite puncte de vedere în acelasi timp, pot fi folosite diferite teorii." ( Understan)

Schimbãri radicale au început dupã al doilea rãzboi mondial. Munca de constructie a fost limitatã de lipsa de material. În timpul primului an sovietic procesul nationalizãrii proprietãtilor particulare si alegerea noilor corpuri administrative a început. În anii ocupatiei germane munca de constructie a fost întreruptã dar procesul de proiectare nu a fost total oprit. Primele schite pentru reconstructia Rigãi Vechi au fost concepute în 1942, similare acelora dinainte de rãzboi.

Dupã sfîrsitul rãzboiului, neoeclectismul, în forma asa numitului " Realism Socialist" tinde sã conducã în Letonia. Folosirea modelului modern a fost interzisã si cel clasic a fost stimulat de Comitetul Pentru Arhitecturã si Constructie- oficial stabilitã în Republica Sovieticã Socialistã Letonia o datã cu preluarea controlului total de cãtre Uniunea Sovieticã.

Sistemul modelului stabilit sau "proiectele tipice" au fost stabilite. Strategia a fost dictatã din Moscova si modalitãtile de cãtre guvernul letonian. Controlul aplicãrii a fost împãrtit de ambele institutii. Miscarea modernistã a arhitectilor care supravietuise a fost tãiatã. Liderul functionalismului dinainte de rãzboi( Prof. E. Stalbergs) a fost demis de la Facultatea de Arhitecturã. Ultimul sãu proiect a fost prima versiune a Hotelului Riga în Riga Veche. El a sugerat sã se construiascã o clãdire cu 9 etaje, compozitia a fost clar si bine definitã. Printre altele, un bloc greu în structura istoricã a bulevardului, era inacceptabilã. Proiectul a fost încredintat Prof. Antonovs, asistentul Prof. Laube dinainte de rãzboi, care a lucrat mult în constructii, combinând elemente de diferite ordine. Pentru a asigura executarea design-ului, arhitectul J. Archipov a sosit din Moscova. Contributia sa a fost largã la valoarea decorurilor fatadei.

Conceptia nationalã neoelectistã a coexistat cu metoda realist socialistã , conform principiului "continutul clãdirii trebuie sã fie socialist iar forma nationalã". Termenul de "retrospectivism" a fost inventat mai târziu pentru a acoperi istoria arhitecturii din perioada epocii lui Stalin. Zgârie-norii din Moscova au fost modele pentru noul tip de clãdire. Unul dintre acestia a fost desenat pentru Riga de cãtre arhitectul lituanian Osvalds Tilmonis(1900-1980). Silueta a fost dictatã din Moscova, dar detaliile diferã de modelul rus, diferente vizibile în tipul sculpturii. Versiunea letonianã a "tortului de nuntã" arhitectural al stalinismului este mai modestã si mai calmã. Cele mai bune clãdiri în perioada de dupã rãzboi în Letonia sunt valoroasele exemple pentru un studiu în contextul urban al fabricii.