Eclectismul letonian si schimbarile politice (din 1934 pina in 1954) -Janis Lejnieks

Eclectismul letonian si schimbările politice (din 1934 pînă în 1954) -Janis Lejnieks

În ordinea evenimentelor care s-au produs, merită mentionate câteva momente ce au marcat destinul letonian :

15 mai 1934 - răsturnarea guvernului , Dr.Karlis Ulmoms de formatie agronom, sef al Partidului |ărănesc si-a format regimul autoritar.

23 august 1939 - pactul Ribentrop-Molot 333j96d ov a fost semnat si conform acestuia, Letonia urma să facă parte din zona de influentă a URSS. Armata Rosie a început să-si stabilească bazele în Letonia.

28 septembrie 1939- repatrierea germanilor baltici începe, Lituania pierde aproximativ 40000 cetăteni, printre care 40 de arhitecti ceea ce însemna aproape jumătate din totalul existent.

17 iunie 1940- agresiunea continuă din afară asupra Lituaniei, fiind exercitată de Armatele Rosii care în final reusesc să o alipească URSS.

22-29 iunie 1941 - zona de război include si teritoriul lituanian. Vechea Rigă si Liepaja au fost aproape complet distruse. Letonia a fost incorporată Reichskommissariat Ostland.

Toamna 1944 - mai 1945- mai mult de 200000 cetăteni au plecat în exil. Elita arhitectilor letonieni a fost dramatic schimbată, 55 din cei 77 membri ai Uniunii Arhitectilor Letonieni fiind în exil. Arhitectii imigranti din URSS, incluzând pe cei născuti în Letonia ocupă locurile cheie în arhitectura letoniană si si în procesul de constructie.

1954- În Moscova, Conferinta Constructorilor Sovitici are loc, bombasticul stil sovietic a fost abandonat, dar a fost nevoie de un an pentru ca documentul final să fie pregătit, cel care va face să cadă principiile estetice ale Arhitecturii sovietice: Decretul Comitetului Central al Partidului Comunist " Despre eliminarea exceselor în design si în procesul de constructie", care a fost semnat în noiembrie 1955. Modernismul international târziu, va apare si în Letonia de asemenea.

Schimbările politice au afectat arhitectura. Ulmanis s-a inspirat din actiunile lui Hitler si Stalin, ceea ce s-a relfectat în procesul constructiv în Letonia. Identitatea natională a fost oficial proclamată ca sarcină pentru arhitecti. Doctrina lui Ulmanis, a fost: "... pentru frumusetea tării noastre pusă în valoare, înnobilată de monumentele de artă si arhitectură, încurajăm întelegerea si cultivarea frumusetilor patriei noastre. Nu doar în orase, ci si la tară trebuie să avem o arhitectură ratională, folositoare, profitabilă si frumoasă(...) ridicarea ei trebuie să consolideze spiritul national letonian". Poate cel mai scurt aforism al lui Ulmanis va fi mai bine explicat în următorul proverb " Nu ne săturăm niciodată de prea multă frumusete" (sau "Nu avem niciodată prea multă frumusete") ( Latvijas arhitektura, 1938)

Constructiile înainte de 1934 au fost pentru afaceri, case personale, organizatii public, municipalităti si ministere. Procedura de construireera supervizată de Ministerul de Interne. În ordinea prioritătii pentru clădirile politico-guvernamentale si pentru cele municipale, Ulmanis a stabilit Comitetul National pentru Constructie în 1936 si a început să functioneze din 1938 cu doi ani înainte de sfârsitul regimului. Munca de constructie si arta arhitecturală au fost împărtite după cum urmează: formele simple din panouri prefabricate pot fi folosite pentru clădiri industriale si pentru locuintele clasei de mijloc. Pentru clădirile publice rămânea o sansă foarte mică să se folosească forme arhitecturale moderne si ca design-ul să nu treacă prin fata Comitetului National pentru Constructie.

Sarcina dată arhitectilor a fost aceea de a fi deschisi influentei germane, ceea ce a fost considerat la acel timp păcatul înnăscut al Rigăi. Schimbările majore în capitatala Letoniei au fost inspirate de Ulmanis însusi. În conformitate cu ordinele sale larga Piată a Domnului a luat formă demolând două clădiri medievale cu 2-3 etaje. În 1937 concursul pentru Palatul Justitiei a fost anuntat si jumătate din clădire a fost construită de arhitectul Fridrich Skujius (Riga 1890 - Berlinul de Est 1957) care acum functionează ca o clădire a guvernului.

Competitia pentru Primăria Orasului Riga a fost anuntată. Primul premiu a fost câstigat de către Aleksandri Kluiklaos la design, inspirat din Primăria Orasului Stockholm. Turnul dominant a fost dat în folosintă pentru participanti la competitia următoare. Locul ales pentru a fi ridicat a fost exact în inima părtii vechi a orasului Riga, în fata pietei orasului (primăriei ?). Clădirile medievale au fost demolate si fundatia a fost pregătită. Caracteristica principală este enorma înăltime a turnului. Competitia pentru Piata Victoriei a fost deschisă în 1938. Acest enorm complex de clădiri si locuri pentru ceremonii va fi construit pe malul stâng al râului Dangova, opus Vechii Rigi. Începutul celui de-al doilea război mondial va înceta lucrările.

Monumentalismul a fost cuvântul cheie pentru cele mai multe dintre clădiri. Se pare că această latură a stilului contemporan letonian va fi inventată si utilizată în toate constructiile cerute si patronate de stat, municipalităti sau persoane publice. De fapt campania pentru înfrumusetarea zonei rurale si urbane în 1936, va fi urmată de două monumente în sec XX: Monumentul Eroilor si Confratilor sau Cimitirul de război.

Caracterul complex al arhitecturii letoniene si calea pe care a urmat-o între cele două războaie este contradictorie. Eforturile variate au dezvoltat noi cercetări în ceea ce priveste arhitectura. Facultatea de Arhitectură a Universitătii din Letonia a fost fondată în 1918 si si-a avut baza în Institutul Politehnic din Riga. S-a constituit din trei clase de design(idiom neoclectic, principiile romantismului national si miscarea modernistă au fost caracteristicile fiecărei catedre).

Ulmanis dădea el însusi ordinele pentru constructii. Profesionistii au fost angajati doar să stabilească planurile, formând Camera Profesionistilor.. Analogiile cu Germania sunt evidente: toate trei organizatiile profesionale ale arhitectilor au fost închise în 1939 si liderii acestor organizatii au fost invitati să devină membrii Camerei Profesionistilor.

A fost o perioadă când arhitectii au încercat să schimbe orientarea docilitătii lor în functie de conjuctură. Liderul oficial al arhitecturii lituaniene a fost prof. Eizens Laube (Riga 1880 - USA 1967). El a detinut pozitia de Decan al Facultătii de Arhitectură, }ef al Uniunii Arhitectilor Letonieni, }ef al Departamentului pentru Arhitectură al Comitetului National pentru Constructie. În munca sa creativă a început cu versiunea Art- Nouveau a Romantismului National, inspirat din clădirile primei decade a secolului nostru. Laube a demonstrat legătura sa cu înaintasii săi prin folosirea ornametelor nationale în decorarea clădirilor si în detalii. În acelasi timp el va lăsa usa deschisă pentru mai multă rationalitate în cercetările arhitecturale " Nu ar fi corect să tinem doar pentru noi influentele din străinătate(...) Avem de învătat din spirituale ale timpului nostru la fel de bine ca si din soaptele spatiului letonian" ( Magazine Zalktis, 1908).

Laube a evoluat de la Romantismul National către mostre clasiciste în ă20 , în perioada puternicilor schimbări în arhitectură. Experientă pe care a aplicat-o mai ales în reconstructia interioarelor.

În clădirile lui Laube din ă30 se poate găsi un cod dublu. Laube ca unul dintre cei mai promitători design-eri ca si teoretician sef în Letonia înaite de al doilea război mondial, proclama: " Fiecare întelege să dea un răspuns diferit la întrebarea "Ce este arhitectura ?" Printre altele, o greseală este făcută dacă se crede că toate problemele arhitecturii pot fi rezolvate doar de una dintre teorii. Fiecare definitie ori teorie a arhitecturii reprezintă o anumită părere despre arhitectură si fiecare manifestare a arhitecturii corespunde unei anumite întelegeri a arhitecturii. În ordinea rezolvării problemei mai direct si din diferite puncte de vedere în acelasi timp, pot fi folosite diferite teorii." ( Understan)

Schimbări radicale au început după al doilea război mondial. Munca de constructie a fost limitată de lipsa de material. În timpul primului an sovietic procesul nationalizării proprietătilor particulare si alegerea noilor corpuri administrative a început. În anii ocupatiei germane munca de constructie a fost întreruptă dar procesul de proiectare nu a fost total oprit. Primele schite pentru reconstructia Rigăi Vechi au fost concepute în 1942, similare acelora dinainte de război.

După sfîrsitul războiului, neoeclectismul, în forma asa numitului " Realism Socialist" tinde să conducă în Letonia. Folosirea modelului modern a fost interzisă si cel clasic a fost stimulat de Comitetul Pentru Arhitectură si Constructie- oficial stabilită în Republica Sovietică Socialistă Letonia o dată cu preluarea controlului total de către Uniunea Sovietică.

Sistemul modelului stabilit sau "proiectele tipice" au fost stabilite. Strategia a fost dictată din Moscova si modalitătile de către guvernul letonian. Controlul aplicării a fost împărtit de ambele institutii. Miscarea modernistă a arhitectilor care supravietuise a fost tăiată. Liderul functionalismului dinainte de război( Prof. E. Stalbergs) a fost demis de la Facultatea de Arhitectură. Ultimul său proiect a fost prima versiune a Hotelului Riga în Riga Veche. El a sugerat să se construiască o clădire cu 9 etaje, compozitia a fost clar si bine definită. Printre altele, un bloc greu în structura istorică a bulevardului, era inacceptabilă. Proiectul a fost încredintat Prof. Antonovs, asistentul Prof. Laube dinainte de război, care a lucrat mult în constructii, combinând elemente de diferite ordine. Pentru a asigura executarea design-ului, arhitectul J. Archipov a sosit din Moscova. Contributia sa a fost largă la valoarea decorurilor fatadei.

Conceptia natională neoelectistă a coexistat cu metoda realist socialistă , conform principiului "continutul clădirii trebuie să fie socialist iar forma natională". Termenul de "retrospectivism" a fost inventat mai târziu pentru a acoperi istoria arhitecturii din perioada epocii lui Stalin. Zgârie-norii din Moscova au fost modele pentru noul tip de clădire. Unul dintre acestia a fost desenat pentru Riga de către arhitectul lituanian Osvalds Tilmonis(1900-1980). Silueta a fost dictată din Moscova, dar detaliile diferă de modelul rus, diferente vizibile în tipul sculpturii. Versiunea letoniană a "tortului de nuntă" arhitectural al stalinismului este mai modestă si mai calmă. Cele mai bune clădiri în perioada de după război în Letonia sunt valoroasele exemple pentru un studiu în contextul urban al fabricii.