Estetica Stilului International : principii formale.
Bine si rau la aceasta estetica.
Arhitectii nu mai vroiau sa urmareasca drept obiectiv principal realizarea unor forme frumoase in sens clasic, ci, i 151v2110b n primul rand utilitatea constructiilor trebuia sa corespunda necesitatilor vietii din acel moment. Templul grec, de pilda - de veacuri model universal de frumusete - a corespuns unor realitati si idealuri ale Greciei Antice, dar destinatia sa nu mai avea nimic in comun cu existenta moderna si ca atare nici forma sa.
Aceasta conceptie a fost extrem de bine venita atunci, dar limita ei a constat in aceea ca prin functii ale unei cladiri s-au inteles numai determinantii obiectivi, entitatile masurabile, ignorandu-se functiile subiective, cum ar fi de exemplu cea psihologica. Aceasta eroare nu a aparut la arhitectii de prim rang, pe care i-a salvat talentul, dar a fost evidenta la creatia moderna majoritara, in cadrul carei miile de arhitecti mediocri n-au facut decat sa asambleze in mod mecanic studiile de funcionalitate. Rezultatul a constat in case fara nici o expresie, numite « constructii », si nu « arhitectura ».
Se dorea sinceritatea formelor. Daca nu se mai construiesc temple si biserici ci birouri, banci, fabrici si supermagazine, acestea nu trebuie sa arate ca templele si bisericile, ci forma lor sa exprime sincer destinatia pe care o au. Pe de alta parte, daca forma este realizata dintr-o structura din beton sau metal, aceasta structura nu trebuie escamodata prin ornamente, ci prezentata sincer, ea avand o frumusete proprie.
Sistemele constructive pe schelet, care au inlocuit zidurile portante masive, au permis :
proiectarea de planuri libere, cu spatii fluide despartite de panouri amovibile si o legatura optica mai permisiva cu exteriorul ;
parterul liber, volumul cladirii rezemand pe piloti ;
peretele exterior cortina, vitrat pe suprafete mari, chiar pe toata suprafata sau
lungi benzi orizontale de ferestre, eventual imbracand muchia cladirii
terase si etaje iesite in consola, etc..
Abolirea strazii traditionale, cu cladirile aliniate de-a lungul ei si inlocuirea acestei tesaturi cu terenuri libere plantate, a creat posibilitatea de a reliza pe aceste spatii cladiri cu patru fatade la fel de importante, ce puteau fi lecturate ca niste sculpturi.
Acest limbaj initial just si inspirat, admirabil la marile capodopere, dupa ce a devenit repede universal, a inceput sa fie obositor prin monotonie. In final, asociat cu abuzul de prefabricare standardizata, a dus la crearea decorului de cosmar al modernismului tarziu. Au ramas insa perfect valabile astazi principiile simplitatii si geometriei, refuzul decorativismului.
Principiul zonificarii functionale, aplicat in urbanism, desi a rezolvat prompt unele probleme acute ale momentului, s-a dovedit o solutie nociva pe termen lung.
|
