Fenomenul designului italian
Premisele de dezvoltare au radacini futuriste dublate de "Manifesto per la ricostruzione futurista dell'universo" care atrage atentia asupra obiectului utilitar si procesului sau de productie; semnat de Balla si Depero, astrattisti futuristi, la 11 martie 1915, manifestul proclama ca "rupe cu competentele locale ale reinnoirii futuriste cu implicare la nivel de comunicare".
EXCURS FUTURIST: climatul in care se naste futurismul este cel al unei antiteze violente fata de arta oficiala si justitia sociala, la mare moda in Italia vremii. Azi exista doua opinii diferite despre ideologia futurista:
In realitate, futurismul a fost un valmasag de idei si sentimente disparate axate pe vointa de innoire. Au existat mai multe manifeste artistice (1911 - Umberto Boccioni "Manifestul tehnic al sculpturii futuriste) si politice (1913 "Manifestul partidului futurist" - care solicita maxima legala de opt ore de lucru, echivalarea dupa munca a salariilor femeilor cu cele ale barbatilor etc.). Cele politice erau puternic anticlericale, acum intrand in vocabular cuvantul "devaticanizare" - expulzarea papei din Italia. Futurismul are o puternica componenta nationalista. Reprezentantii lui sunt anti burghezie latifundiara din sudul Italiei pe fondul opozitiei acestei clase funciare la intrarea tarii in razboiul cu Libia. Futuristii proclama exaltarea masinii, a modernismului, a vitezei; sfarsesc prin a se identifica cu tezele burgheziei industriale din Nord; nu intamplator capitala futurismului este Milano.
Futuristii condamna la moarte orice veche mitologie in favoarea uneia noi - masina ca idol stralucitor si utilitar! Pentru ei, stilul trebuie sa devina rapid, vertiginos, conectat la viata moderna, in arhitectura sa se accentueze materialul metalic si industrial.
Citat din Manifestul lui Umberto Boccioni, 1909: " (.) Noi afirmam ca maretia lumii s-a
imbogatit cu o frumusete noua: frumusetea vitezei. Un automobil de curse cu
caroseria lui impodobita cu tevi groase, asemanatoare unor serpi cu respiratie
exploziva. un automobil urland, care pare ca goneste pe mitralii e mai frumos
decat
In anul 1919, la Grande Esposizione Futurista - expozitie itineranta de la Milano la Genova si Florenta - accentueaza constientizarea industrializarii la nivel existentei zilnice, precum si principiul fabricarii in serie. Se observa o reiinnoire nu neaparat formala cat structurala a produselor, trecandu-se de la mica serie mecanizata obtinuta artizanal la productia standardizata de serie mare. Practic, radacinile Designului Industrial Italian de azi li se datoreaza futuristilor, concretizate apoi in arhitectura rationalista si abstractionismul din anii '30.
In legendara traditie a Trienalelor milaneze, Trienala VII din 1940 reprezinta, pe un fond de criza morala si politica fascista, "l'esordio della produzione in serie" si impune sloganul "PRODUZIONE A TIPO FISSO - productie dupa o tipologie stas", bazat pe conceptul de STANDARD. Este momentul in care "MECHANIZATION TAKES COMMAND" (1948, Siegfried Gideon), ca parafraza la "MAN TAKES COMMAND" (Louis Mumford).
Nu trebuie eludate influentele politice in arta, ideologia designului impunand o combinatie intre principiile futurismului si cele fasciste (pumnale, fascii romane semnificand curaj, autoritate, putere prin unitate si disciplina, cultul liderului neinfricat=iconografie fascista inglobata in corpuri de iluminat, mobilier, arhitectura). In 1926, fascio littoria a fost adoptata ca emblema oficiala a regimului fascist (reflectata in arhitectura regimului prin stilo littorio, Casa del Fascio/Giuseppe Terragni).
FASCIA= cuvant latin, banda/fasie/fasa/banderola
FASCIO= manunchi/fascicul/legatura
LITTORIO=care tine de lictor/fascist
Relatia dintre rolul social al productiei, creatie si industria italiana devine subiect de interes public in mediatizarea caruia, prin dezbateri, se implica revistele de specialitate, precum si cele cu profil cultural. Subiectul este investit cu valente de civilizatie.
In anul 1952, prestigioasa revista DOMUS publica "Manifesto per il disegno industriale" care recunoaste caracterul specialissim/stranissim/paradossale al profesiei de designer industrial (disegnatore industriale) - "este momentul designului industrial, al esteticii productiei, al culturii si tehnicii care sunt mixate IN SPATIUL ITALIAN CU VOCATIE PENTRU A CREA FRUMOSUL (CREARE IL BELLO)". Manifestul concluzioneaza, anuntand ca la Milano s-au pus bazele ASOCIATIEI DESIGNERILOR INDUSTRIALI =ADI=1956 din care fac parte Gio Ponti, Marco Zanuso, Adriano Olivetti etc.
Emblematica pentru realitatea anilor 1950 este amploarea incisiva pe care o cunoaste industria transporturilor caracterizata de linia italiana fluida, faruri plate, gratar orizontal al radiatorului, care atrage atentia Lumii Noi. Calul troian pentru diseminarea designului de masini italiene in strainatate si SUA este, probabil CISITALIA care, in 1947, sintetizeaza cercetarile lui Pinin Farina. Arhetip expus la MOMA in 1951 ca sculptura in miscare, obiectul-masina Pinin Farina "avevo imparato che, nel lavoro conta molto piu togliere che non aggiungere/am invatat ca, in timp ce muncesti, conteaza mult mai putin sa imiti decat sa nu obtii un rezultat".
Alte marci si designeri care se afirma - Fiat, Flaminio Bertone, Vespa, Piaggio, Lambretta, Aprilia, Ducati.
Initiativa privata este decisiva pentru stimularea concurentei in creatia si productia de obiecte de design; astfel, in 1954, revista milaneza "La Rinascente - Renasterea" inaugureaza premiul Compasso d'Oro cu accent nu pe promovarea si vanzarea de produse, ci pe practica si cultura designului industrial, fiind adresat tandemului producator-designer.
In anii 1950, trienalele milaneze - organizate tematic (Europa, scoala, loisir etc.) - au devenit principalul showplace pentru designul italian modern, dupa ce primul eveniment a avut loc in anul 1923 la Monza; in timp vor fi inlocuite de Salonul milanez de Mobila.
Dublu Premiat cu Compasso d'Oro (1987, 1998) pentru promovarea designului si a propriei imagini, Cosmit - Comiteto Organizzatore del Salone del Mobile Italiano - a dat viata în urma cu peste patruzeci de ani celui mai apreciat si asteptat eveniment european de mobilier pe care ne-am obisnuit sa-l numim cu familiaritate Salonul (International) de Mobila de la Milano. Desfasurat prin traditie în luna aprilie, superstarul tirgurilor de gen ofera placerea mai multor sectiuni (i saloni) reunite sub semnul designului: expozitia de baza - Salone Internazionale de Mobile, mobilier de bucatarie - Eurocucina, mobilier de birou - Eimu, finisaje si accesorii - Salone del Complemento d'Arredo (Salonul de decoratiuni pentru amenajari), corpuri de iluminat - Euroluce si sectiunea dedicata tinerilor designeri - SaloneSatellite. Cele mai noi tendinte din lumea designului se regasesc în sectiunea denumita Fuori Salone, o platforma suplimentara pentru prezentarea creatiilor renumitilor designeri într-un context personalizat. Dar lucrurile nu au stat mereu asa. Recunoasterea valorii designului italian si amploarea de eveniment monden (in sensul bun) pe care le-a primit Tirgul de Mobila au pornit din concurenta cu designerii nordici. Popolo del design si grande pubblico navalesc acum in fiecare primavara la Milano - dar nu in capitala modei si a designului vestimentar, ci la Milano - capitala neincoronata, dar cu atit mai influenta, a designului de mobilier. Acum, caracterul unic al targului-expozitie reiese din îmbinarea dintre design si proces de fabricatie, dintre arhitecti si producatori. Oportunitatile create pentru colaborarea dintre designeri, arhitecti si producatori transforma Salonul într-o exemplificare sugestiva a fenomenului cunoscut drept design italian.
Gio Ponti sublinia ca numai prin colaborarea dintre arhitecti, designeri si producatori pot rezulta obiecte originale cu o linie moderna proprie si un stil inconfundabil care sa concureze creativ designul nordic. Renasterea productiei de mobilier italian s-a facut prin design. In timp, valoarea si influenta Salonului au determinat si participarea internationala.
Spatiul italian este locuit de un spirit national cu vocatie, talent nativ si apetenta pentru designul de produs, asa cum rezulta din istoria unora din cele mai cunoscute agentii de design din lume. Totul combinat cu dezvoltarea si consolidarea unei colaborari oneste si reciproce intre producator si designer.
Agentiile de design respecta traditia, majoritatea avand sediul la Milano. Lucreaza cu designeri din toata lumea.
- Alessi, Fabrica (caz special), Kartell, Artemide, Foscarini, FontanArte, Moroso, Frighetto, Poliform, Cappellini, Zanotta, B&B, Frighetto, Giorgetti, Flos.
- Gio Ponti, Ettore Sottsass, Achille Castiglioni, Antonio Citterio, Alessandro Mendini, Andrea Branzi, Stefano Giovannoni, Mario Bellini, Micchele de Lucchi
|
