Hiromi Fujii
,,Vreau sa scap de armonia, consistenta si constrângerile arhitecturii clasice.''
H.F.
Reprezentant de marca al arhitecturii japoneze, Hiromi Fujii s-a nascut în 1935, la Tokyo. Este absolvent al Universitatii din Waseda, promotia 1 23123g620x 958, dupa care urmeaza o perioada de studii pe cont propriu, în Europa, la Milano si Londra, pâna în 1968. Devine profesor la Institutul de Tehnologii din Shibaura si îsi deschide propriul studio de proiectare.
Este un bun teoretician, sustinându-si propriile afirmatii prin constructiile pe care le-a realizat. El tinde sa adere la curente de arhitectura din cele mai noi, fiind considerat a fi un raspuns ,,japonez'' la curentul deconstructivist de la New-York, promovat de arhitectul Peter Eisenman.
Cladirile realizate de Hiromi Fujii se caracterizeaza în primul rând prin originalitatea cu care arhitectul reuseste sa alcatuiasca spatiile si volumele, folosind regii de compozitie diferite de ceea ce putem întâlni în arhitectura clasica, nerenuntând, însa, la elementele originale japoneze, cum ar fi:
panourile usoare, glisante, care alcatuiesc peretii exteriori ai casei traditionale;
modularea spatiilor dupa regili foarte bine stabilite de-a lungul secolelor, având la baza, ca element de reper, ,,tatamiul'' japonez;
utilizarea de grile plane si spatiale.
Datorita geniului sau creator deosebit de subtil, Hiromi Fujii reuseste sa transpuna toate aceste elemente cu conotatii traditionale într-o prezenta noua, originala, realizând cladiri compuse preponderent din lumina, contraste de culoare, elemente simple, rectangulare, asamblate dupa reguli noi, care pun la îndoiala formele si interpretarile arhitecturii moderne si post moderne. Toate aceste încercari de reinterpretare a artei si arhitecturii trecutului sunt caracteristice spiritului mereu întrebator al arhitectului, acesta sperând astfel sa ajunga la descoperiri ce deschid noi cai de cunoastere si abordare a problematicii arhitecturale în ansamblul ei.
Arhitectura lui Fujii este un protest împotriva unei societati monotone si materiale, acesta criticând si negând în mod genial, prin arta lui, tot ce tinde sa se aseze dupa un anumit sablon, aplicând astfel jocul deconstructivismului, unde forma, structura si valoarea estetica a unei opere arhitecturale sunt observate si consemnate la început, dupa care se trece la recompunerea lor dupa noi reguli. Creatorul este supus unui profund exercitiu intelectual, realizând o arhitectura cu un substrat spiritual si filosofic bine definit. În acest context si publicul caruia i se adreseaza admira opera arhitecturala si nu poate ramâne indiferent.
Lucrarile care caracterizeaza cel mai bine aceste teorii si concepte arhitecturale ale lui Hiromi Fujii sunt:
Ushimado International Arts Festival Centre (1985)
Gimnaziu (1988), Shibaura Institute of Technology;
Casele Mizoe 1 + 2 (1998)
Europalia (1989), expozitie, Brucselles.
Ushimado International Arts Festival Centre esre o constructie care prezinta transformarea unei cladiri ce apartine unei epoci trecute, într-alta, cu totul noua si mult mai complexa, preluând anumite elemente importante ale vechii cladiri, care sunt transpuse si recompuse dupa reguli cu totul noi.
Arhitectul transforma în mod direct cladirea veche, transformare care implica, pentru început, identificarea tuturor caracteristicilor majore ale acesteia, dupa care trece la rearanjarea lor. Cladirea veche va primi functiunea de ,,sala de expozitie'', fiind legata de restul spatiilor (birou, zona de deservire bar + terasa, grup sanitar) prin intermediul unor terase drepte, care compun spatiul într-un mod cu totul aparte.
Accesul în cladire este evidentiat prin contrastul puternic dat de negrul intens, alaturat corpului vechi, zugravit în alb. Se poate observa ca arhitectul foloseste alternante între plinuri si goluri, grile ortogonale, proportiile fiind date de dimensiunile tatami-ului traditional japonez. Toate aceste elemente sunt îmbinate dupa reguli de compozitie diferite de ceea ce se întâlneste în arhitectura moderna si post moderna.
Despre Gimnaziu se poate spune ca, la prima vedere, acesta apare ca un neobisnuit ,,container functional'', dar care, în realitate, este conceput de catre arhitect, asa cum Chopin compunea un studiu pentru pian.
Elementele arhitecturale de baza, cum sunt: peretii, stâlpii, golurile, deschiderile, spatiile sunt supuse în mod constant unor transformari si metamorfoze. La realizarea volumetriei si spatiilor Gimnaziu-lui, Hiromi Fujii foloseste armonii putin obisnuite, cu ajutorul elementelor familiare, mai sus amintite, obtinând variatii subtile ale formelor simple.
Casele Mizoe 1 si 2, construite în orasul Iizuca, sunt realizate având ca punct de plecare teoriile sale arhitecturale, pe care arhitectul le aplica pentru prima data în conceptia de baza a unei locuinte rezidentiale.
La Casa Mizoe 1 putem observa ca ea se dezvolta printr-o grila rectangulara. Patru pereti în forma de ,,L'' sunt intersectati unul de celalalt, încercând dispersarea senzatiei de austeritate. Vizitatorii, pe drumul lor din exteriorul cladirii si pâna în interiorul acesteia, devin intrigati de rapida transformare a formei, a scarii arhitecturale, astfel încât sunt pusi în situatia de a reflecta asupra imaginilor oferite. Aceasta este, de fapt, intentia majora a arhitectului.
Casa Mizoe 2 are o compozitie planimetrica mult mai progresiva decât cea întâlnita la Casa Mizoe 1, fiind un exemplu al decompozitiei unui model familiar de grile rectangulare. Structura spatiala astfel rezultata este un joc de grile, aranjate dupa reguli care confera un dinamism accentuat unor elemente ce în alte contexte reprezinta un sistem ordonator, rigid si static.
Ceea ce ilustreaza, în modul cel mai elocvent, principiile si teoriile sale în legatura cu spatiul arhitectural, este reprezentat de pavilionul expozitional montat la Bruxelles, cu ocazia expozitiei Europalia. Arhitectul are ocazia de a-si evidentia în mod concret teoriile, fiind lipsit de constrângerile unui context real, prezentând forme si volume care surprind prin modul nonconformist de organizare compozitionala.
Prin arta si arhitectura promovata de Hiromi Fujii, acesta este vconsiderat a fi un deschizator de noi drumuri în domeniu, împingând spre alte limite posibilitatea de compunere si recompunere a spatiului destinat desfasurarii vietii si activitatilor umane.
|
