INFRASTRUCTURI

INFRASTRUCTURI

Probleme generale

Conditiile de alcatuire si modelarea lor pentru calcul fac obiectul prescriptiilor specifice acestei componente structurale.

Prevederile date în acest capitol au ca principal obiect evidentierea conceptiei de baza a alcatuirii infrastructurilor cladirilor cu pereti structurali de beton armat.

Aceste prevederi au un caracter limitat, nefiind în masura sa acopere întreaga problematica specifica si/sau toate situatiile posibile.

În ce priveste modelele si procedeele de calcul, precum si solutionarea unor probleme de detaliu, prevederile din prezentul capitol al Ghidului, care se refera la un numar limitat de situatii, au de regula un caracter orientativ.

În absenta unor date certe privind distributia si marimea reactiunilor pe teren, în special în regim seismic de solicitare, se vor adopta ipoteze cu caracter acoperitor pentru dimensionarea capacitatii de rezistenta a elementelor infrastructurii.

Clasificari ale infrastructurilor si a sistemelor de fundatie sub aspectul comportarii la actiuni seismice:

a) Dupa modul în care sunt distribuite presiunile pe talpile fundatiilor se identifica urmatoarele cazuri:

- fundatii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare posibila se dezvolta presiuni pe toata suprafata de rezemare) care prezinta numai deformatii elastice;

- fundatii care în stadiile de solicitare maxima se desprind partial de teren; presiunile pe teren pot depasi sau nu limita comportarii elastice;

- fundatii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin intermediul pilotilor si/sau peretilor mulati.

b) Dupa nivelul solicitarii în elementele infrastructurilor:

- infrastructuri cu comportare elastica;

- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.

Proiectarea seismica a ansamblului suprastructura-infrastructura-teren, în situatiile constructiilor obisnuite în care intervin solicitari în domeniul postelastic, va urmari dirijarea deformatiilor postelastice cu prioritate în elementele suprastructurii.

Se vor lua masuri, prin dimensionarea suprafetelor de rezemare pe teren, pentru încadrarea în limite admisibile a deformatiilor remanente.

De asemenea, cu exceptia unor cazuri speciale, se va urmari, prin proiectare, limitarea, eventual eliminarea deformarii postelastice a elementelor infrastructurii, a caror degradari sunt dificil de depistat si în multe situatii dificil de reparat sau de consolidat.

Prin conceptia proiectarii si prin detaliile adoptate trebuie eliminate solutiile în care pot aparea deformatii plastice si implicit degradari semnificative în elemente ale infrastructurilor inaccesibile pentru examinare dupa un eveniment seismic.

Tipuri de infrastructuri

În prezentul paragraf se prezinta, cu caracter exemplificativ si în mod schematic, câteva tipuri caracteristice de solutii de infrastructura ale cladirilor cu structura din pereti structurali, cu mecanisme diferite de plastificare.

a)  Fundatii izolate pentru pereti individuali sau grupuri de pereti (fig.9.1)

În situatiile unor cladiri în care s unt prevazuti pereti individuali sau nuclee de pereti cu o comportare specifica de consola verticala se poate adopta un sistem de fundare similar celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre. Fundatiile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la teren a solicitarilor de la baza suprastructurii. Fundatia va putea îngloba, când acestia exista, peretii de subsol.

Fig.9.1

b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime

În situatiile în care suprafata de fundare sau capacitatea de rezistenta a terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin piloti sau/si pereti mulati de beton armat, capabili sa se încarce la eforturi de compresiune si de întindere. În vederea sporirii capacitatii de preluare a momentelor de rasturnare la teren si pentru a asigura conditiile necesare pentru dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza peretilor, se poate adopta solutia din fig. 9.2a, cu piloti evazati la baza. În cazul în care pilotii traverseaza structuri moi pâna la stratul de baza se vor lua masuri speciale pentru preluarea fortelor taietoare. Se vor putea alege solutii cu:

-piloti înclinati, capabili sa preia, prin compresiune axiala, fortele orizontale aferente (fig.9.3);

Fig.9.2

Fig.9.3

-pereti mulati (sau barete);

-piloti verticali dimensionati adecvat la fortele taietoare aferente.

c) Fundatii comune pentru mai multi pereti structurali

În fig.9.4a se prezinta cazul unor pereti structurali legati printr-o fundatie comuna, iar în fig.9.4b cazul unor pereti cuplati cu o baza unica. Proportiile fundatiilor sunt corelate cu dimensiunile peretilor.

Portiunile de perete situate sub cota teoretica de încastrare sunt solicitate la eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi dimensionate în consecinta.

a

b

Fig.9.4

Dupa scopul propus, se vor lua masuri pentru evitarea aparitiei deformatiilor plastice în grinda de legatura a bazelor peretilor sau, dimpotriva, aceste elemente vor fi proiectate ca disipatori de energie, cu masurile de ductilizare asociate (fig.9.5).

d) Infrastructuri care realizeaza un efect de încastrare (efect de "menghina") al peretilor prin intermediul planseului peste subsol (fig.9.6)

Acest tip de infrastructura poate fi aplicat, de exemplu, în situatiile în care functiunea subsolului nu permite dispunerea unor pereti interiori, dar sunt prevazuti pereti perimetrali. Mobilizarea unui asemenea mecanism este conditionata de capacitatea planseului de a îndeplini rolul de diafragma de transfer a eforturilor de la baza suprastructurii la peretii de contur. "Descarcarea" de momente a peretilor pe înaltimea subsolului este însotita de dezvoltare a unor forte taietoare înalte, a caror valori depind de rotirea bazei peretelui în teren (fig. 9.6c).

e) Infrastructura alcatuita sub forma de retele de grinzi. În conditiile în care cladirea are subsol cu pereti exteriori si interiori, infrastructura se poate realiza ca o retea de grinzi de fundare constituite de peretii subsolului si evazarile lor la partea inferioara sub forma de talpi (9.7). Dupa caz, reteaua de grinzi se poate dezvolta si sub cota pardoselii subsolului. f)  Infrastructura alcatuita ca o cutie închisa. În cazul unor structuri cu solicitari importante (cladiri înalte cu pereti structurali rari) infrastructura se poate realiza ca o cutie practic infinit rigida si înzestrata cu capacitatea necesara de rezistenta, prin închiderea retelei de grinzi de fundare la partea superioara prin planseul de peste subsol, iar la partea inferioara printr-un radier sau o placa de beton armat.

Fig.9.5

Fig.9.6

 

g) Fundatii pentru pereti care se pot roti liber la baza (fig. 9.8)

Aceasta solutie este indicata în situatiile în care nu sunt necesare armaturi verticale la baza peretilor pentru preluarea momentelor de rasturnare, ca de exemplu, în cazul cladirilor cu pereti desi cu putine niveluri.

În acest caz, la fel ca la peretii de zidarie simpla, momentul de rasturnare este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv, al presiunilor pe blocul de fundatie) în raport cu planul în care se aplica încarcarea verticala.

Fig.9.8

Fig.9.7

Raspunsul seismic al ansamblului structural nu implica deformatii plastice semnificative, astfel încât la calculul eforturilor se vor considera forte seismice sporite corespunzator.

Indicatii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii

Modul de calcul al eforturilor sectionale.

Un model de calcul riguros, la actiunea seismica, implica considerarea ansamblului spatial suprastructura-infrastructura-teren de fundare, cu proprietati definite prin legi constitutive fidele comportarii reale a elementelor care alcatuiesc fiecare din cele trei componente. Dupa caz, actiunile sunt modelate fie prin intermediul fortelor orizontale de calcul, fie prin intermediul accelerogramelor.

Daca nu exista conditii pentru abordarea calculului în întreaga sa complexitate se admite sa se determine eforturile sectionale în elementele infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate, solicitate la fortele de legatura cu suprastructura si la presiunile reciproce dintre talpile fundatiilor si terenul de fundare.

În situatiile obisnuite, când se urmareste ca mecanismul de plastificare al ansamblului sa aiba zonele plastice localizate în suprastructura, fortele de legatura dintre supra si infrastructura vor fi asociate mecanismului de plastificare al suprastructurii. Proprietatile terenului se vor exprima prin legi de deformare elastica sau prin legi constitutive mai riguroase. Se va tine seama de posibilitatea ridicarii partiale a fundatiei de pe teren.

În fig. 9.9 se prezinta, cu caracter exemplificativ, schema de principiu a echilibrului unei zone de infrastructura, care include un perete si zonele aferente ale radierului si planseului peste subsol.

Se recomanda utilizarea unor programe de calcul care sa permita luarea în considerare a cât mai multor componente ale mecanismului de rezistenta al infrastructurii si a efectelor de comportare structurala spatiala, cum sunt capacitatea de rezistenta la torsiune a ansamblului infrastructurii în cazul realizarii acesteia ca o cutie închisa, redistributia fortelor orizontale între peretii subsolului sub cota teoretica de încastrare a suprastructurii.

În cazul în care peretii reazema pe teren prin intermediul unor fundatii izolate (a), unor fundatii continue sau al unor retele de grinzi (e), calculul fundatiilor se efectueaza în mod similar cu cel al fundatiilor stâlpilor structurilor în cadre.

Fig.9.9

Se vor determina, pe baza unor scheme de calcul în concordanta cu rolul conferit prin proiectare planseului peste subsol, eforturile sectionale din acest element structural, de regula, substantial mai mari decât în cazul planseelor curente ale constructiei.

Schemele de calcul adoptate pentru plansee trebuie sa furnizeze si valorile eforturilor pentru dimensionarea "colectorilor" (armaturi care "aduna" încarcarile orizontale din planseu si le transmit peretilor) si "suspensorilor", armaturi prin care se ancoreaza în masa planseului încarcarile care produc întinderi în planseu.

Probleme de dimensionare specifice.

Elementele infrastructurilor (pereti structurali, grinzi de fundare) prezinta de multe ori, ca urmare a proportiilor si a modului de solicitare, comportare de elemente scurte de beton armat si vor fi dimensionate potrivit procedeelor specifice acestora:

Armatura longitudinala (orizontala) rezulta din calculul de dimensionare la încovoiere, potrivit prevederilor STAS 10107-0-90. În functie de proportiile peretilor si de distantele dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii, în calculul la forte taietoare, armaturile verticale sau cele orizontale sunt, dupa caz, cele mai eficiente. În cazul unor proportii de grinzi scurte se vor aplica metodele de calcul specifice grinzilor pereti sau metode bazate pe mecanismul de grinda cu zabrele.

Armaturile verticale care traverseaza rosturile de lucru dintre talpa (cuzinetul) fundatiei si perete, precum si rostul de lucru de sub planseu vor fi dimensionate pentru rolul de conectare a zonelor de betoane cu vârste diferite.

Alcatuirea infrastructurii si modul specific de solicitare a elementelor acesteia implica de multe ori, rezemari indirecte, care impune prevederea unor armaturi de suspendare la intersectia fundatiilor dimensionate adecvat.

La dimensionarea armaturii planseului peste subsol, precum si a radierului se va tine seama de faptul ca solicitarile de încovoiere rezultate din actiunea încarcarilor normale pe planul lor sunt însotite de eforturi de întindere sau compresiune din încovoiere generala a infrastructurii rezultata din transmiterea încarcarilor orizontale si verticale la terenul de fundare.

Probleme specifice de alcatuire a elementelor infrastructurilor

Prezentele prevederi se refera la situatiile curente în care prin proiectare se dirijeaza aparitia deformatiilor postelastice la actiuni seismice de mare intensitate în suprastructura, infrastructura ramânând solicitata în domeniul elastic.

Infrastructura poate fi constituita din peretii unui nivel sau peretii mai multor niveluri de la partea inferioara a cladirii cu fundatiile lor (nivelurile subsolului plus, eventual, primul sau primele niveluri supraterane).

Peretii infrastructurii vor avea, de regula, o grosime superioara grosimii adoptate în suprastructura.

Peretii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel putin 250 mm, iar cei interiori cel putin 200 mm.

Se va adopta o înaltime a infrastructurii (incluzând, în functie de situatie, înaltimea peretilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în masura sa asigure optim functiile structurale pe care le are acest subansamblu.

Golurile pentru instalatii vor avea dimensiuni minime si vor fi dispuse în afara zonelor celor mai solicitate. Astfel, în cazul peretilor de subsol, cu proportii de pereti scurti, golurile se vor plasa de preferinta în afara traseelor diagonalelor comprimate corespunzatoare mecanismului de grinda cu zabrele (fig.9.10).

Se va evita dispunerea golurilor în pozitii care sa creeze riscul unor ruperi la forta taietoare în sectiuni înclinate (fig.9.11).

Fig.9.11

Fig.9.10

În cazul golurilor de dimensiuni mari se vor prefera golurile rotunde sau cu colturi tesite, în locul golurilor dreptunghiulare.

În jurul golurilor se va prevedea o armatura de bordaj reprezentând cel putin sectiunea barelor întrerupte prin prezenta golurilor.

La alegerea deschiderilor si traveelor se va urmari ca distantele dintre punctele de încarcare verticala a infrastructurii sa nu depaseasca, de regula, 6m.

Procentele de armare orizontala si verticala în inima peretilor considerând ambele plase vor fi cel putin 0,30%.

Planseul peste subsol, la structurile cu pereti rari, va avea cel putin o grosime de 150 mm. Armarea minima în ambele directii va reprezenta, pe fiecare fata, un procent de minim 0,25 % si cel putin 6 bare f 8 mm/m.

Planseul trebuie sa contina, pe lânga armaturile necesare pentru preluarea încarcarilor normale pe planul sau si armaturile rezultate din încovoierea de ansamblu a infrastructuri, precum si armaturile rezultate pentru fortele din planul plaseului inclusiv armaturile cu rol de colectori si suspensori.