SECŢIA TERMOMECANICĂ

INSTALAŢIA DE ETANsARE sI DE RĂCIRE

CU HIDROGEN A GENERATORULUI

Caracteristicile instalatiei.

Consumuri de gaz.

Umplere cu CO₂ (puritate 70 %) pentru evacuarea aerului

Presiune (bar) Volum CO₂ īn Nm³

0,1 la 0,35 125

Umplere cu CO₂ (puritate 95 %) pentru evacuarea hidrogenului

Presiune (bar) Volum CO₂ īn Nm³

0,1 la 0,35 200

Umplere cu H₂ (puritate 96 %) pentru evacuarea CO₂

Scapari zilnice de hidrogen

Presiune (bar) Consumul zilnic ( Nm³)

3 20

3,5 23

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE.

1.1. Avantajele hidrogenului.

Avantajele hidrogenului ca agent de racire se datoreaza īn principal propietatilor fizice ale sale: densitatea sa este de 14 ori mai mica decāt a aerului si conductibilitatea termica de 7 ori mai mare decāt cea a aerului. Īn plus coeficienti de schimb de caldura sunt cu 50 % mai mari la hidrogen decāt la aer.

Avantajele aduse de hidrogen sunt urmatoarele:

Reducerea pierderilor constante la toate sarcinile, care depasesc 0,45 din

puterea masinii; de unde o crestere sensibila a randamentului mai ales la sarcini mici.

Imposibilitatea formarii de ozon īn vecinatatea īnfasurarilor si īn consecinta,

nu are loc īmbatrinirea prematura a izolatorilor.

Functionarea fara pericol de incendiu, scutita de instalatia de stingere.

Functionarea relativ silentioasa si la adapost de impuritati.

1.2. Propietatile determinate ale hidrogenului.

Hidrogenul pur nu arde dar īn amestec cu aerul īntr-o proportie de 5 la 75 % a volumului total de gaz si supus la o temperatura mai mare decāt 760 ⁰C, amestecul se aprinde si explodeaza.

Amestecul cel mai periculos este cel compus din 35 % hirogen si 65 % aer.

Riscul de creare īn generator a unui amestec detonat este eliminat prin faptul ca hidroge 232w224c nul este mentinut la un grad de puritate mai mare decāt 98 % īn functionare normala.

Pe de alta parte, īnaintede umplerea generatorului cu hidrogen, aerul este īnlocuit de catre dioxidul de carbon (CO₂) care este un gaz inert.

Mai mult, pentru a proteja personalul centralelei contra unei eventuale deformatii, anvelopa generatorului este calculata sa reziste fara oboseala exagerata la presiunea de explozie pe care hidrogenul ar fi suceptibil sa o produca.

Echipamentul de hidrogen este dispus īn asa fel īncāt hidrogenul provenit din scapari sa fie esapat īn atmosfera.

Totusi, se vor lua urmatoarele precautii:

Īmpiedicarea acumularii de hidrogen īn spatii īnchise.

Evitarea apropierii flacarilor sau corpurilor incandescente de īnchidere susceptibile de degajari de hidrogen.

CAPITOLUL II.

DESCRIERE

2.1. Generatorul.

Generatorul este reprezentat īn sectiune īn figura 1.

2.1.A. Statorul. Statorul are forma unei cuve ale carei capace prezinta īn centru un orificiu traversat de capetele arborelui rotorului. Cuva este constituita de catre carcasa, cutia de bare, dom si lagare.

Carcasa din tabla sudata este inelara, este prevazuta pe flancuri cu suporti de fixare (labe) si este īntarita la interior cu discuri, care poarta pe alezajul lor inele rezistente.

La extremitatile carcasei sunt sudate doua placi groase pe care sunt montate lagarele.

Cutia de borne, din tabla sudata, prinsa cu butoane la partea inferioara spre inelele colectoare, este destinata sa contina cele 6 borne.

Domul din tabla sudata este prins cu buloane la partea superioara si este prevazut sa contina cei 4 racitori de hidrogen (fig. 2).

Lagarele cu compozitie moale sunt formate din doua parti (cuzineti). Fiecare jumatate este constituita dintr-o parte centrala din otel turnat sudata pe un semidisc din tabla groasa.

Un anumit numar de nervuri īntaresc legatura dintre aceste piese si fac ansamblul foarte rigid.

Circuitul magnetic este constituit din tole speciale (cu cristale orientate) cu pierderi mici, izolate īntre ele deoarece sunt acoperite cu un strat de email. Īn lungul generatorului circuitul magnetic e divizat īn pachete de tole de grosime 50 mm, separate de canale de ventilatie.

Ansamblul circuitului magnetic este strīns īntre doua tole de capat prevazute cu degete de presare.

Circuitul magnetic este montat īn interiorul carcasei prin intermediul unor vergele elastice īn scopul īmpiedicarii transmiterii la carcasa a vibratiilor tolelor datorate fortelor magnetice.

Īnfasurarea este cu doi conductori (bare) pe crestatura.

Fiecare conductor este constituit din fire continuie de cupru izolate si permutate īn scopul obtinerii unei bune reparatii de curent īn īnaltime.

Un fir din doua este scobit pentru a permite o racire a īnfasurarii statorului prin circulatie de apa.

Conductorii sunt mentinuti īn crestaturi deschise prin pene izolate, iar partile frontale sunt fixate īn sens radial si tangetial si mentinute prin benzi de fretare din fibra de sticla cu inele magnetice fixate pe tolele de capat prin intermediul unor suporti.

Aceste tole capat poarta numele de amortizoare de rezistivitate redusa, destinate sa reduca pierderile datorate scaparilor magnetice la cele doua extremitati ale masinii.

Extremitatile celor 3 faze ale īnfasurarii sunt brosate pe 6 borne situate la partea inferioara a generatorului, īn partea dinspre turbina.

Īn crestaturi, īntre conductori, sunt dispuse termorezistente care permit masurarea temperaturii īnfasurarii.

De asemenea, īn crestaturi sunt dispuse si termocuple care permit verificarea periodica a eventualelor diferente de temperatura īn fiecare bara.

2.1. B. Rotorul

Rotorul este monobloc, din otel special si este gaurit central pe toata lungimea sa īn vederea examenului endoscopic al suprafetei sale interioare.

Īn masa rotorului sunt practicate crestaturi radiale. Īn crestaturi este dispus bobinaj inductor. Crestatura este prelungita radial cu un canal care permite circulatia axiala a hidrogenului si repartitia acestuia īntre diferite orificii practicate radial īn conductoarele bobinelor.

Racirea capetelor bobinelor este realizata prin canale axiale practice chiar īn capetele bobinelor.

Intrarea gazului se face īn vecinatatea planului de simetrie al capetelor bobinelor, iar (iesirea este situata la primele orificii īn vecinatatea celor doua extremitati ale fusului.

Bobinele sunt compuse din spire din aliaj de cupru cu continut mic de argint, izolate īntre ele cu benzi izolante pe baza de micofolit (de argint) si cauciuc, si fata de masa rotorului prin intermediul unui izolator din straturi de sticla īmpregnata cu rasini termorezistente.

Īn crestaturi este dispusa o īnfasurare de amortizoare (colivie) din cupru aliat cu continut redus de argint, deasupra īnfasurarii inductoare. Īnfatisarea rotorica si īnfasurarea amortizoare sunt mentinute īn crestaturi īmpotriva actiunii fortei centrifuge cu ajutorul unor pene din cupru-nichel de mare rezistenta mecanica.

Capetele bobinelor suporta un efort centrifugal si o alungire datorate īncalzirii conductoarelor. Aceste capete de bobine sunt acoperite cu cape elastice īn consola din otel nemagnetic.

Dupa centrarea pe arbore, capa este blocata īn sens axial de catre un inel de zavorāre.

Extremitatile formate de bobine sunt legate prin conexiuni instalate īn canalul central al rotorului la 2 inele colectoare montate pe unul din capetele arborelui.

La periferia acestor inele este practicata o canelura pentru marirea suprafetei de racire si eliminarea prafului de pe suprafata de contact a periilor.

Racirea inelelor colectoare se face cu un ventilator centrifugal calat pe arbore īntre cele doua inele.

Rotorul este montat īn lagare prin intermediul unor cuzineti cu rotula. Cuzinetul din partea dinspre colector este izolat fata (de rotula) lagar pentru suprimarea eventualilor curenti paraziti.

Ungerea este asigurata prin circulatie de ulei sub presiune, comuna la toate lagarele grupului.

Cuzinetii sunt echipati cu un ansamblu alimentat cu ulei de īnalta presiune pentru a asigura la pornire ridicarea rotorului.

Rotorul generatorului este cuplat rigid cu rotorul turbinei.

2.1. C. Ventilatia (racirea cu hidrogen).

Circulatia de hidrogen īn generator se efectueaza īn circuit īnchis. Ea este asigurata de catre doua ventilatoare elicoidale calate pe capetele arborelui.

Īntr-un dom sudat la partea superioara a carcasei sunt dispusi 4 racitori de hidrogen, cāte doi īn fiecare parte a domului, simetric īn raport cu axul generatorului. Ventilatoarele aspira hidrogenul proaspat care iese din racitori si īl refuleaza prin intrare, prin circuitul magnetic, partile frontale ale īnfasurarii statorului si rotor.

Temperatura gezului la intrare si la iesire este masurata de un termometru.

2.1.D. Etansarea.

Etansarea masinii este asigurata de carcasa si lagarele cu compozitie moale ale caror suduri sunt īncercate cu aer comprimat īn cursul fabricatiei.

Etansarile īntre carcasa si lagare ca si cele īntre cei doi cuzineti sunt de tip metal; suprafetele īn contact sunt acoperite cu o compozitie si īn plus cu caneluri īn care se injecteaza sub presiune aceeasi compozitie (fig. 3 bis).

Etansarile garniturilor īntre carcasa si borna pe de o parte si īntre dom si racitori pe de alta parte este obtinuta cu un cauciuc special care le permite acestora din urma sa se dilate liber (fig. 2).

Canalul central al arborelui, īnspre turbina precum si orificii radiale care asigura trecerea conexiunilor īnfasurarii rotorice spre acest canal sunt īnchise ermetic cu garnituri de cauciuc.

Etansarile la iesirile arborelui din generator sunt asigurate prin circulatie de ulei sub presiune.

Dispozitivul de etansare fixat pe fiecare lagar īntre cuzineti si defolectorul dinspre ventilator se compune dintr-un inel care are un locas īn care sunt instalate doua bucse care prezinta un usor joc īntre suprafetele interioare si arbore.

Fiecare bucsa compusa din 4 segmenti si ansamblul celor 8 (opt) segmenti este mentinut īn locas de catre doua resoarte care īi permite sa se deplaseze īn directia radiala īn cazul eventualelor vibratii ale arborelui la trecerea prin turatia critica (fig. 3).

Uleiul adus sub presiune la locas traverseaza jocul dintre bucse si arbore si iese īn doua fluxuri, pe de o parte si de alta a inelului, separānd astfel incinta cu hidrogen de aerul ambiant.

2.1.E. Distribuitori de hidrogen.

Distributia hidrogenului īn generator este asigurata prin doua rampe:

Una la partea superioara a domului;

Alta la partea superioara a carcasei;

Cea treia rampa situata la partea inferioara este destinata introducerii dioxidului de carbin (CO₂) pentru scoaterea aerului sau hidrogenului din masina.

2.1.F. Presiunea hidrogenului īn generator.

Cresterea presiunii hidrogenului duce la cresterea densitatii sale si īn consecinta, la cresterea capacitatii sale de absorbtie a caldurii.

Evident ca pierderile prin ventilatie si frecari cresc, dar acest inconvenient este neglijabil fata de ameliorarea adusa la racirea masinii. Aceasta crestere a presiunii poate fi pentru cresterea puterii masinii cānd apa de alimentare a racitorului ramāne constanta fie pentru a permite functionarea la putere manuala nominala dar cu apa mai calda, temperaturile stinse de partile active ale masinii ramīnānd inferioare limitelor prevazute.

Oricum se recomanda sa se mentina presiunea:

La 3 bar pentru un regim de functionare la 330 MW cu factorul de putere (cos j) egal cu 0,65 adica 388,235 MVA.

Sau la 3,5 bar pentru un regim de suprasarcina continua de 345 MW cu factorul de putere 0,85 adica 405,882 MVA.

2.2. Circuitul de ulei de etansare.

Scopul acestui ansamblu de aparate este sa se degajeze sub vid uleiul care provine de la etansari si sa-l refuleze spre generator pentru a asigura etanseitatea arborelui cu ulei tratat spre deosebire de sistemul de ungere unde uleiul nu este tratat.

Schema de epurare este reprezentata īn fig.4.

2.1.A. Circuitul de retur de la etansarile cu ulei.

Uleiul care iese de la etansari se desparte īn doua fluxuri (vezi 2.1.D.etansare) si fiecare dintre aceste fluxuri absoarbe o anumita cantitate din gazul cu care intra īn contact.

Fluxul de ulei īncarcat cu hidtogen este deversat prin conductele T7 īn colectorul CH unde bulele de gez sunt eliberate si se īntorc la generator prin aceleasi conducte.

Sectiunea conductelor este suficient de mare pentru a permite uleiului si hidrogenului sa circule īn sensuri inverse.

Acest colector (CH) este divizat īn doua compartimente unite printr-un sifon pentru evitarea unei circulatii de gaz datorate unei diferente de presiune, īntre cele doua extremitatii ale masini. Din colectorul CH uleiul se scurge prin T8 si R8 īn compartimentul R a rezervorului de epurare. Aici uleiul elibereaza īnca o mica parte din gazul dizolvat pe care īl contine, gazul trecānd īnapoi prin conducte T27 īn colectorul CH si de acolo īn generator.

Fluxul de ulei īncarcat cu aer se amesteca cu uleiul de ungere de la lagare care se scurge prin conductele T3 īn colectorul CA.

De aici, uleiul se īntoarce īn rezervorul principal de ungere printr-un sifon si conducte T4.

Īn colectorul CA, o serie de sicane obliga uleiul sa-si extinda suprafata libera si sa elibereze bulele de aer sau eventual bulele de hidrogen pe care este succeptibil sa le contina, accidental.

Aceste bule se degaja si gazul este esapat īn atmosfera prin conducta T31.

Totusi, daca hidrogenul scapa īn compartimentul lagarelor ca urmare a lipsei de presiune de ulei la etansari sau daca, dupa mai multi ani de functionare a grupului, ia nastere o scapare prin garniturile de cauciuc (vezi fig. 3) datorita īmbatrānirii acestora sifonul de pe conducta T4 īmpiedica hidrogenul sa patrunda īn rezervorul de ulei.

Hidrogenul este evacuat īn atmosfera prin T31 cu ajutorul unui extractor de gaz (ventilator, vezi fig. 39).

Īn caz de defectare a extractorului, o clapeta R 124, montata īn bz-pass, permite trecerea directa a gazului īn atmosfera prin conducta T31.

2.2.B. Epuratorul de ulei.

Din compartimentul R (ulei din partea īn contact cu hidrogenul) si din contact colectorul CA (ulei din partea īn contact cu aerul),uleiul este aspirat prin robinetul R13 si conducta T10, īn compartimentul V unde exista un vid de cel putin 700 mm col. Mercur (92%).

Deoarece colectorul CA si compartimentul R sunt legate prin T5 si R10, se stabileste un echilibru si cantitatea de ulei aspirata din colectorul CA este īn regim permanent, echivalenta cu cea care provine de la etansari.

Īntreg uleiul care soseste īn compartimentul V este filtrat īn pralabil īn:

Un filtru 41 (fig. 10) asezat pe conducta T5 (aspiratia uleiului din colectorul CA).

Un filtru cilindric 42 (sita fina) asezat pe conducta de iesire din rezervorul R.

Uleiul intra īn compartimentul V prin pulverizatoarele P1 care īl proiecteaza aproape īn īntregime pe pereti si supus actiunii vidului, cedeaza aproape īn īntregime gazul dizolvat.

Pompa MP2 (fig. 7) aspira uleiul tratat din compartimentul sub vid si refuleaza o mica parte īn conducta T18 spre alimentarea etansarilor.

Cea mai mare parte a uleiului se īntoarce īn compartimentul V prin supapa de descarcare 17 (fig. 15) si pulverizatoarele P2 si sufera o a doua tratare. Apoi este preluat iar de pompa.

Rezulta deci ca uleiul este tratat de mai multe ori sub vid īnainte de a fi dirijat spre etansari.

Deschiderile (diuzele) pulverizatorului P2 sunt orientate īnspre suprafata uleiului pentru a combate tendinta de formare a spumei datorita vidului.

Uleiul aspirat de pompa principala MP2 este filtrat īntr-un filtru conic 43 (sita fina) plasat pe conducta T11 la iesirea din compartimentul sub vid (V).

Robinetul cu flotor 9 (fig. 11) din compartimentul R obtureaza iesirea uleiului atunci cānd nivelul scade.

Daca īn generator este o presiune egala cu presiunea atmosferica compartimentul R este plin cu ulei si nivelul se stabileste īn conducta T8 la nivelul colectorului CA. Robinetul ca flotor este īn pozitia "sus" si mentine supapa deschisa. Daca presiunea hidrogenului scade - creste, īntre T8 si colectorul CA se stabileste o diferenta de presiune egala cu suprapresiunea hidrogenului. La o crestere puternica a presiunii hidrogenului, echilibrul nu mai poate fi realizat si nivelul īn compartimentul R este mentinut de catre robinetul cu flotor 9 evitānd esaparea astfel esaparea hidrogenului īn atmosfera prin R 10, T5, T31.

Daca robinetul cu flotor 9 ramāne blocat accidental īn pozitia T24 si prin R5 patrunde īn rezervorul contactorului cu flotor C5 al detectorului de lichid (fig. i3). Atunci cānd flotorul atinge nivelul "īnalt", uleiul se scurge īn rezervorul adiacent de 6 litri.

Dupa umplerea acestuia, flotorul urca din nou si stinge nivelul "maxim".

Ambele pozitii ale lui C5 declanseaza alarme.

Īn compartimentul V nivelul uleiului este reglat de catre robinetul cu flotor 14 (fig.12) care īnchide conducta T10 imediat cum nivelul depaseste o valoare predeterminanta.

2.2.C. Circuitul de vid.

Vidul este creat si īntretinut īn compartimrntul V de catre grupul electropompa MP1. Aceasta pompa aspira gazele degajate din ulei si le refuleaza īn atmosfera prin rezervorul cu sicane S. Aceasta din urma retine picaturile de ulei īn suspensie din amestecul gazos refulat. Uleiul acumulat serveste la ungerea pompei de vid(fig.5 si 6).

Electrovana EV1 deschide automat conducta de ungere a pompei cānd MP1 porneste si o īnchide cānd se opreste.

Un robinet reper V4 pe figura 5 permite evacuarea apei eventual prezenta īn incinta sub vid (exemplu: defectiune a unei etansari cu labirinti a turbinei).

Contactorul cu flotor C3 (fig.14) īntrerupe curentul de alimentare a pompei de vid cānd nivelul de ulei īn compartimentul V este foarte ridicat, pentru a evita aspiratia uleiului sau a spumei din acest compartiment.

Robinetul cu flotor 14 bis asezat īn rezervorul V si la extremitatea conductei T14 de aspiratie a pompei de vid evita aspirarea uleiului din rezervorul V īn caz de functionare defectuoasa a robinetului cu flotor 14.

Oservatie: Valorile vidului indicate īn prezenta instructiune se īnteleg pentru o presiune atmosferica de 760 mm Hg.

De exemplu: daca presiunea atmosferica nu este decāt de 735 mm Hg. Vidul care trebuie atins este de 735 x 0,9 = 676 mm Hg. (īn loc de 700 Hg. Īn text).

2.2.D. Alimentarea etansarilor cu ulei.

a) Alimentarea normala (Pompa MP2)

Pompa MP2 (fig.7) aspira uleiul epurat din compartimentul sub vid si īl refuleaza spre etansari prin circuitul T18 si T6.

b) Alimentarea de siguranta (Pompa MP3).

Īn caz de scadere anormala a presiunii uleiului la refularea pompei MP2 datorata unui defect al pompei, la o pana de curent sau orice alta cauza, contactorul C1 īncheie circuitul de alimentare a motorului grupului MP3 (fig.7bis).

Pompa porneste si aspira prin T15 uleiul partal degajat care provine de la colectorul CA si din rezervorul R si īl refuleaza prin circuitele T16 si T6.

De notat grupurile electropompe principale si de siguranta au surse diferite de energie, atfel īncāt o pana de curent la primul grup īmpiedica functionarea celui de - al doilea.

c) Alimentarea de siguranta de tranzitie.

1) Conditii de functionare.

Īn cazul caderii succesive a celor doua grupuri electropompele MP2 si MP3 etansarea cu ulei este asigurata prin doua dispozitive de siguranta, de tranzatie, unul la presiune normala, iar celalalt la presiune redusa.

Primul dispozitiv, care utilizeaza uleiul IP de la reglajul turbinei, permite alimentarea normala a etansarilor īn perioada de tranzitie, din stadiul:

generator la 3000 rot/min cuplat la retea, īn stadiul:

generator la 2800 rot/min cuplat la retea si la o presiune de hidrogen redusa.

Cel de al doilea dispozitiv, care utilizeaza ulei JP de la sistemul de ungere a lagarelor TG, permite alimentarea etansarilor din stadiul :

2800 rot/min la stadiul : rotire cu virorul si presiune de hidrogen redusa.

NOTĂ:

Primul dispozitiv de siguranta de tranzitie functioneaza automat imediat cum presiunea dupa pompele MP2 si MP3 scade de la 8 la 7 bar si ramāne īn functiune tot timpul necesar pentru trecerea la a doua siguranta de tranzitie

Al doilea dispozitiv de siguranta de tranzitie functioneaza de asemenea automat imediat cum presiunea uleiului īn conducta T19 este mai mica decāt cea a pompelor de ungere. Se deschid clapetele 39 si 40 si uleiul se scurge prin T19, T13, conductele T18 si T6.

2) Consemne ce trebuie respectate.

Īndata ce operatorul este alertat de catre semnalizarea intrarii automate īn functiune a primului dispozitiv de siguranta de tranzitie, el trebuie sa execute

urmatoarele manevre īntr-un interval de timp normal.

Se reduce progresiv sarcina generatorului si se decupleaza de la retea.

Se opresc pompele de racire cu apa a īnfasurarii statorice.

Se reduce presiunea de hidrogen la valoarea "p" inferioara cu 0,35 bar presiunii uleiului de ungere a lagarelor prelevata la nivelul axului generatorului.

Se īnchide īncet robinetul R28 bis, si al doilea dispozitiv de siguranta de tranzitie va intra īn functiune.

Generatorul poate fi rotit cu virorul sau poate fi oprit (pompele de ungere a lagarelor fiind tot timpul īn functiune).

3) Descrierea dispozitivelor de siguranta de tranzitie.

Primul dispozitiv se compune din (vezi fig.41)

Un reductor de presiune 48

O supapa de descarcare 46

Un manometru M6

Un indicator de debit 47

O clapeta de retinere 45

Reductorul de presiune 48 (fig.42) plasat pe circuitul T 35A si legat la

pompa IP ramāne īnchis atāt timp cāt pompele MP2 si MP3 mentin o presiune de aproximativ 8 bar īn circuitul T35.

Reductorul de presiune 48 este reglat pentru obtinerea unui debit minim de ulei īn conducta T35 īn timpul functionarii normale a pompelor.

Conducta de descarcare T37 este prevazut sa evacueze micile scapari care pot produce īn functionarea atunci cānd presiunea sub membrana depaseste accidental presiunea de reglaj.

Supapa de descarcare 46 (fig.15) protejeaza epuratorul īmpotriva oricarei

suprapresiuni datorate unui defect al reductorului de presiune 48.

Manometrul M6 indica presiunea uleiului īn conducta T35.

Indicatorul de debit 47 (fig.43) provoaca o semnalizare (alarma) atunci cānd

intra īn functiune primul dispozitiv de siguranta de transmisie.

Clapeta de retinere montata īn amonte de reductorul de presiune 48 evita

deversarea uleiului din pompele MP2 si MP3 īn cazul absentei debitului īn conducta T35A.

Nota complementara:

Īn cursul alimentarii normale prin MP2 si MP3 īn caz de eventuale avarii pe

circuitul T18 (racitor 24, regulator de presiune 25, filtru 26) aceasta poate fi izolat prin īnchiderea robinetelor R20, R23, R23 bis si R27.

Ulei pentru alimentarea etansarilor va trece prin T19, R28, T20, R29 si T6. R29 este robinet cu diafragma pentru obtinerea presiunii normale de alimentare a etansarilor cu ulei.

Īn cursul alimentarii cu ulei de ungere si de asemenea, īn eventualele avarii

pe circuitul T18 aceasta poate fi izolata ca mai īnainte. Uleiul va trece prin by-pass-ul T20 si R29. Aceasta ultima alimentare trebuie sa fie de foarte scurta durata.

Se recomanda sa se puna grupul TG īn rotire cu virorul sau sa se opreasca pentru utilizarea acestor doua ultime alimentarii.

2.2. E. Descrierea pompelor.

a) Pompa de vid MP1

Caracteristici:

Pompa de vid este capabila sa aspire un volum de 79,5 Nm³/h o turatie normala de 360 rot/min, absobānd o putere de 2,2 KW.

Ea este cuplata prin intermediul unui reductor cu un motor asincron care se roteste cu 1430 rot/min.

Vidul maxim creat la intrarea īn pompa (valori absolute):

0,01 mm Hg ( fara admisia prin robinetul V4).

0,5 mm Hg ( cu admisia aeruluiu prin robinetul V4).

Capacitatea de eliminare a aburului din apa la temperatura ambianta de 30 ⁰C este de 1,9 kg/h.

Descrierea:

Pompa de vid este compusa dintr-un corp A cu carcasa dubla, o camera de aspiratie B si un racord de refulare a gazului C.

O camera D montata cu ajutorul unei pene pe arborele de antrenare F poarta un piston cilindric G prelungit īn directie radiala cu un piston gol H care culiseaza īntr-un ax de ghidare I paralel cu arborele.

Pistonul culisat H prevazut cu orificii diagonale J, care sunt descoperite si obturate alternativ de catre axul de ghidare I. Orificiile asigura comunicarea sau izolarea īntre camera de aspiratie si pompa īn fundatie de pozitia camerei: jos sau sus.

Supapa de esapare K permite evacuarea īn atmosfera a gazelor aspirate.

Etansarea la iesirea arborelui este realizata de catre o garnitura metalica L īn jurul careia uleiul de ungere asigura o circulatie constanta īn timpul functionarii pompei.

Rezervorul separator de ulei S este .... sub pompa īnspre supapa de esapare pentru a permite circulatia uleiului sub actiunea greutatii.

Plecarea spre canalizarea de ulei se afla sub nivelul fundului rezervorului S pentru a evita golirea īn pompa a impuritatilor acumulate īn partea de jos a separatorului. Canalizarea alimenteaza conductele de ungere a lagarilor cu garnituri mecanice si a pistonului culisant. Debitul de ulei īn aceste conducte este controlat de robinete.

Electrovana EV1 īntrerupe alimentarea cu ulei a lagarelor la oprirea pompei de vid.

La sfārsitul fiecarui ciclu, picaturile de ulei sunt refulate īn separator prin fata de esapare īn acelasi timp cu gazul.

Sticla de nivel N instalata pe separator permite controlul aprovizionarii cu ulei a rezervorului S.

Carcasa dubla a pompei permite o circulatie de apa de racire .debitul necesar este de cātiva litri pe minut.

Observatie: Īn timpul functionarii, diametrul exterior al pistonului G este tangent la peretele corpului A. Etansarea īntre partea de compresie si partea aspiratiei aerului se realizeaza prin filtru de ulei, care elimina frecarea metal pe metal si uzura.

b) Pompa de ulei principala MP2.

Pompa principala este capabila sa debiteze 280 l/min la 940 rot/min la o presiune, de refulare de 8 bar si absorbānd o putere de aproximativ 11 KW.

Amorsarea este automata, grupul electropompa MP2 fiind aszat sub epuratirul de ulei si rezervorul principal de ulei.

MP2 este o pompa cu angrenare, de joasa presiune, si este conceputa sa vehiculeze ulei filtrat. Pompa se compune din :

corpul A;

rotile dinainte transformatoare B;

capacul din partea dinspre rotor si capacul de īnchidere din partea opusa D.

Corpul cuprinde conductele de aspirare si de refulare. Rotile dinainte sunt ghidate de catre cuzineti.

Carcasa este executata din forma cenusie, rotile dinainte si arborii din otel tratat.

Fusurile sunt calite si rectificate.

Angrenajul cu roti dintate cu dantura elicoidala corijata asigura o functionare cu un nivel de zgomot redus.

Montajul mobil al cuzinetilor asigura insensibilitatea pompei la variatiile de temperatura a fluidului vehiculat.

Etanseitatea pompei la arbore este asigurata cu o presetupa E. presetupa este lubrefianta cu ulei sub presiune din refularea pompei prin intermediul unei bucse de reparatie a uleiului. Strāngerea presetupei este asigurata cu o piulita crenelata. O contra piulita asigura blocarea sistemului dupa reglare.

c) Pompa de siguranta MP3.

Aceasta pompa debiteaza 100 litri/min la 950 rot/min, la o presiune de refulare de aproximativ 8 bar. Pompa absoarbe o putere de 5 KW. Conceptia sa este la fel cu MP2.

2.2.F. Circuitul de ulei spre etansari.

La refularea pompelor uleiul traverseaza circuitul T18 dupa care alimenteaza etansarile prin T6.

Acest circuit cuprinde:

un racitor 24

un filtru 26

un regulator de presiune 25

un termostat q

Racitorul 24 (fig.8) este destinat sa scada temperatura īn scopul reducerii debitului care trece prin etansari si īn consecinta, volumul de hidrogen absorbit de ulei.

Filtrul 26 (fig.10) protejeaza etansarile īmpotriva eventualelor particule solide.

Regulatorul de presiune 25 (fig.9) este destinat sa mentina o suprapresinue constanta a uleiului īn raport cu hidrogenul din masina.

Termostatul q 1 este destinat sa semnalizeze depasirea temperaturii admise a uleiului.

Dimpotriva, debitul de ulei pe partea aerului creste cu presiunea hidrogenului, din moment ce suprapresiunea uleiului īn raport cu aerul ambiant creste.

2.2.G. Aparate de control, de semnalizare si alarma pentru circuitele de ulei.

a)    Pe generator.

Termometrul q

Doua termostate q 3 si q

Termometrul q 2 este de tip cu tensiune de abur gradat de la O ⁰C la 70 ⁰C si legat

la o priza fixata īntr-unul din compartimentele externe ale generatorului. Acest aparat indica temperatura hidrogenului care iese din racitor.

Cele doua termostate q 3 si q 4 plasate la fiecare extremitate a generatorului controleaza temperatura hirogenului care iese din racitori si actioneaza o alarma īndata ce s-a atins temperatura maxima admisibila.

b)    Pe epurator.

Aparate care controleaza functionarea epuratorului sunt pe:

Tabloul epuratorului:

Un manometru M3 - indica presiunea pompelor

Un indicator de vid M4 - indica vidul īn rezervorul V

Un manometru M5

Un manostat C1

Un manostat C2

Un manostat C4

Manometru M5 cu 2 ace indica presiunea uleiului la etansari presiunea hidrogenului si diferenta lor.

Manostatul C1 provoaca:

prin īnchiderea contactului C1a pornirea pompei de siguranta MP3 pentru presiune insuficienta a pompei MP.

prin īnchiderea contactului C1b (īn serie cu alte contacte) pornirea pompei de vid pentru presiune normala a pomei MP2

Contactorul diferential C2 actioneaza o alarma cānd suprapresiunea uleiului īn raport cu hidrogenul este prea scazuta.

Contactorul manometric C4 declanseaza alarma cīnd vidul īn compartimentul V al epuratorului este prea scazut.

Pe batiul epuratorului:

un termostat q

un termostat q

un control de nivel C3

o electrovana EV1.

Termostatul q 1 a carui sonda se afla īn conducta T6 actioneaza o semnalizare cānd temperatura uleiului la intrare īn etansari devine prea mare.

Termostatul q5 autorizeaza punerea īn functionare a pompei de vid pentru o temperatura a uleiului (īn rezervorul V) necesara functionarii silentioase a acestei pompe.

Controlul de nivel C3 provoaca:

o alarma atunci cānd uleiului īn compartimentul sub vid V a crescut anormal (contact C3a).

oprirea pompei de vid atunci cānd nivelul continua sa creasca (contact C3b).

Electrovana EV1 deschide circuitul de ungere a pompei de vid la punerea īn functiune a acestuia. Electrovana este pusa sub tensiune prin īnchiderea contactelor manostatului C1 (contact C1b), termostatului q5 si contactului de nivel C3 (contactul C3b). contactul de sfārsit de cursa al electrovanei provoaca prin īnchiderea sa punerea īn functiune a pompei de vid.

c)     Pe rezervorul de ulei de ungere.

Contactul indicatorului de debit 47 (fig.43) provoaca o semnalizare la punerea

īn functiune a circuitului de a doua siguranta.

d)    Pe detectorul de lichid - preaplin colector CH 8fig.13).

Contactul de nivel C5 cu doua pozitii provoaca doua alarme:

Prin contactul C5a atunci cānd colectorul CH deverseaza uleiul īn conducta T24 (pozitia "nivel ridicat");

Prin contactul C5b (pozitia "nivel maxim") atunci cānd rezervorul adiacent de 6 litri s-a umplut la rāndul lui si deverseaza.

2.3. Circuitele de H₂, CO2 (schema fig.16).

A.   Sursa de hidrogen si prima detindere H₂ (grupajul II).b

Ansamblul instalatiei de alimentare cu hidrogen cuprinde:

O sursa de hidrogen de īnalta presiune;

Dulapul de prima destindere a hidrogenului.

Acest post este plasat īn afara īncaperii instalatiei de epurare a uleiului de etansare.

B. Sursa de CO2 si destinderea CO2 (grupajul II).

Instalatia de CO2 cuprinde:

O sursa de CO2 lichid;

Un grup anticongelator;

Un dulap de destindere CO2.

Amplasamentul acestui ansamblu este īn acelasi loc cu prima destindere a hidrogenului.

C. A doua destindere a hidrogenului si distributia gazului (gradul IIg).

Aceste aparate sunt asezate īntr-un dulap. Postul este plasat īn aceeasi īncapere īn care se afla si postul de epurare a uleiului.

D. Dulapul de control H2 (grupajul Iif).

Acest dulap este plasat īn īncaperea epurarii uleiului.

E. Uscator de hidrogen (grupajul Iid).

Acest aparat este īn īncaperea epurarii uleiului.

F. Aparate de control, semnalizare si alarma pentru circuitele de gaz H2 - CO2.

DESCRIERE

2.3.A. Sursa de hidrogen si prima destindere H₂.

Sursa H₂ de īnalta presiune.

Este constituita din cadre de 28 butelii dispuse vertical īn 4 rānduri de 7 butelii grupate sodidar.

Caracteristicile buteliilor:

Diametrul ...................... 242 mm.

Īnaltimea aproximativa (fara robinet) ...........1350 mm.

Capacitatea (apa) ................... 50 litri.

Volumul de gaz la presiune atmosferica........... 7,5 Nm³.

Presiunea gazului īn butelie plina la 15 ⁰C.......... 150 bar.

Greutatea unui cadru plin ................2100 kg.

Aceste butelii sunt racordate la un colector dispus pe cadru īn circuit īnchis. Acest tub colector asigura legatura cu vana de iesire a cadrului. Cele doua surse A si A" dotate cu vana de izolare R 101 sunt racordate la tabloul de prima destindere prin racorduri flexibile T70.

Un inel de prindere permite manipularea cadrului cu pod rulant sau orice alta instalatie de ridicat cu o forta de cel putin 2,5 T.

Dulapul de prim[ destindere H₂ (fig.17).

Acest dulap cuprinde:

Doua manometre (IP) M17 si M18

Doua reductoare de presiune 102 si 102 bis

Un manomtru (MP) M16

O supapa de siguranta 103.

Un manostat C12

Un bloc de robineti de distributie

Un bloc de robineti de izolare

Descriere.

Manometrele IP (M17 si M18) gradate de la 0 bar indica presiunea surselor.

Reductoarele de presiune 102 sunt reglati o data pentru totdeauna la o presiune de destindere de 7 bar ceea ce permite fiecarui reductor sa asigure un debit de minim 60 m³/h.

Manometrul MP (M16) gradat de la 0 la 16 kgf/cm² indica presiunea dupa destindere.

Supapa de siguranta 103 protejeaza manometrul M16 īn caz de deteriorare a reductorului de presiune īn functiune manostatul C12 semnalizeaza prin aprinderea unui bec rosu ca trebuie sa se treca de pe o rampa pe cealalalta atunci cānd hidrogenul din cadrul de butelii īn functiune s-a epuizat. Acest manostat este prevazut cu un robinet de izolare R102.

Blocul de robineti de distributie: R106 - R107 - R108 - R109 - R110.

Robinetii de izolare: R105 izoleaza grupurile de prima si de a doua destindere, iar R104 izoleaza alimentarea eventuala a unui alt grup TG. Cei doi robineti R101 izoleaza cele doua surse de hidrogen.

2.3.B. Sursa CO₂ si destinderea CO₂.

Pentru evitarea crearii unui amstec hidrogen - aer, umplerea generatorului cu hidrogen se efectueaza dupa īnlocuirea aerului cu CO₂.

Īn mod similar, īn caz de golire a generatorului, hidrogenul este mai īntāi evacuat prin īnlocuirea cu CO₂, care se īnlocuieste apoi cu aer.

Statia cu alimentare cu CO₂ cuprinde (reper IIb - schema din fig.16):

Sursa de CO₂ lichid (fig.16).

Aceasta sursa este constituita din cadre de 12 butelii dispuse vertical īn trei rānduri de cāte 4 butelii, grupate solidar. Buteliile sunt prevazute cu tuburi plonjoare pentru extragerea CO₂ īn stare lichida.

Caracteristicile

Diametru ........................ 229 mm.

Īnaltimea aproximativa fara robinet ............1270 mm.

Capacitatea medie ...................40,2 litri.

Cantitatea de CO₂(lichid) ...............cca 30 kg.

Volum (la 1 bar la 0⁰C) .................. 15 m³.

Presiunea de utilizare .................. 60 bar.

Greutatea unui cadru plin (12 butelii) ............1260 kg.

Grup anticongelator (IIb - fig.21).

Aceasta aparatura este destinata sa transforme CO₂ lichid īn CO₂ gazos si sa aduca acest gaz la o temperatura care sa permita evitarea formarii de bruma īn cursul destinderii.

Grupul anticongelator se compune din:

O vana R121

Un uscator 113

Un preīncalzitor 114

O supapa de siguranta 116

O butelie tampon 115

Un termostat - S.

Vana de sectionare R121 este fixata pe grupul anticongelator.

Uscatorul 113 este captusit la interior cu alimina activata īn scopul retinerii apei care se gaseste īn CO₂ lichid.

Preīncalzitorul 114 este cu lichid īncalzitor (Gilotherm) care poate fi adus usor la o temperatura de 120 ⁰C. CO₂ traverseaza acest lichid printr-o serpentina din cupru rosu, iar īncalzirea este reglata prin termostatul q 8 si asigurata de 3 termoplonjoane.

Supapa de siguranta 116 protejeaza ansamblu anticongelatorului īmpotriva orcarei suprapresiuni care depaseste 85 bar.

Butelia tampon 115 permite o distributie regulata a gazului.

Termostatul q 8 comanda, prin intermediul unui releu, punerea īn functiune si oprirea preīncalzitorului de CO₂.

Dulap de destindere CO₂ (fig.22).

Acest dulap este destinat sa coboare presiunea dioxidului de carbon de la 60 bar la presiunea de distributie vizata. Cuprinde urmatoarele:

Doua manometre IP M20 si M21.

Doua reductoare de presiune 118 si 119.

Doua manometre JP M22 si M23.

O supapa de siguranta 120.

Un bloc de robinetii.

Cele doua manometre IP M20 si M23 sunt gradate de la 0 la 60 bar.

Supapa de siguranta 120 este reglata la 2,5 bar.

O serie de vane permit functionarea cu unul sau celalalt reductor de presiune.

2.3.C. A doua destindere H2 si distributia gazului (fig.18).

Acest dulap cuprinde:

1. - Īn partea din fata:

un tablou sinoptic;

doua reductoare de presiune manuale 104 si 105;

un manostat C16;

un manometru M 19;

un reductor de presiune 107;

un robinet cu 3 cai R88;

12 robinete R83, R83 bis, R84, R84 bis, R87, R89, R90, R92, R93, R94, R111, R113.

Tabloul sinoptic prevazut cu trasee colorate indica robinetele care trebuiesc

deschise sau īnchise pentru operatiile de : umplere, functionare si golire a gazului (H2, CO2) din generator.

Cele doua reductoare de presiune manuale 104 si 105 (fig.20bis) permit alimentarea cu hidrogen a generatorului la o presiune fixa.

Manostatul C16 comanda īnchiderea electrovanelor 108 si 109 īn caz de suprapresiune.

Manometrele C16 comanda īnchiderea electrovanelor 108 si 109 īn caz de suprapresiune.

Manometrul M19, gradat de la 0 la 6 bar, indica presiunea īn generator īn cursul exploatarii.

Reductorul de presiune 107 limiteaza presiunea la 3 bar pentru etalonarea analizoarelor.

Robinetul cu 3 cai R88 evita trecerea directa a gazului īn timpul unei deschideri accidentale a aerului īn timpul umplerii sau golirii gazului.

Robinetele R83, R83 bis, R84, R84 bis, R87, R89, R90, R92, R93, R94, R111 permit umplerea, functionarea si golirea gazului (H2,CO2) generatorului (vezi cap.IV).

Robinetul R94 permite izolarea dispozitivului de a doua destindere a circuitului de alimentare cu hidrogen a generatorului (vezi cap.IV).

Robinetul R113 permite izolarea tabloului de distributie a gazului (alimentare cu CO2).

Robinetul R111 montat īn paralel cu cele doua reductoare de presiune 104 si 105 permite accelerarea umplerii cu H2 a generatorului.

2. - Īn interiorul dulapului

un manostat C16;

o supapa de siguranta 106;

doua electrovane 108 si 109;

Manostatul C16 comanda īnchiderea electrovanelor 108 si 109 īn caz de

suprapresiune la alimentarea cu hidrogen.

Supapa de siguranta 106 protejeaza aparatele de control M19 si C16 īn caz de

defectare a electrovanelor.

Cele doua electrovane 108 si 109 ptotejeaza instalatia pentru a doua destindere

īmpotriva oricarei suprapresiuni īn timpul functionarii generatorului la presiune de hidrogen maxima.

2.3.D. Dulapul de control H2 (reper IIf).

Acest dulap este destinat sa controleze puritatea si presiunea hidrogenului din generator.

Cuprinde :

doua manometre (gaz) M10 si M11;

doua manometre (ulei) M12 si M13;

doua manostate (gaz) C10 si C11;

un reductor de presiune H2 - 97;

doua analizatoare de puritate a hidrogenului An1 si An2.

Cele doua manometre M10 si M11, dintre care primul este gradat de la 0 la 0,5

bar si celalalt de la 0 la 6 bar, sunt legate la unul din compartimentele externe ale generatorului īn care ventilatorul aspira gazul care iese din racitor. Presiunea foloseste unul sau altul dintre manometre daca presiunea gazului īn generator este mai mica sau mai mare decāt 0,5 bar. Manometrul de joasa presiune este prevazut cu un dispozitiv (fig.38) limitator de presiune astfel īncāt aparatul sa nu se deterioreze atunci cānd presiunea īn generator este mai mare decāt 0,3 bar (97,reper Iif).

Cele doua manometre M12 si M13 gradate de la 0 la 6 bar, sunt legate la fiecare

dintre etansarile cu ulei ale generatorului ele indica presiunea uleiului de etansare.

Cele doua manostate C10 si C11 sunt destinate sa semnalizeze presiunile foarte scazute si foarte ridicate ale hidrogenului īn generator.

Cele doua analizatoare de gaz :  Functionare(fig.25).

Aparatele se bazeaza pe masura conductibilitatii termice a gazului. O cantitatea mica de gaz circula īntr-un "bloc de masurare" (catarometru) (fig.18 reper 95) ce contine 4 filamente de platina.

Doua dintre acestea sunt asezate īn cāte o fiola de sticla īnchisa ermetic si care contine un gaz etalon (martor).

Celelalte doua filamente sunt asezate tot īn fiole de sticla dar acestea sunt deschise si accesibile prin difuzie gazului de analizat.

Cele 4 filamente de platina, absolut identice, sunt montate īn punte Wheatstone. Atunci cānd prin punte circula un curent elastic, filamentele se īncalzesc si transmit caldura peretilor fiolelor īn care se afla.

Temperatura si īn consecinta rezistenta chimica a filamentelor este functia de conductibilitatea termica a gazului īn care sunt cufundate. Īn timp ce filamentele plasate īn fiolele cu gaz etalon ramān īntotdeauna la aceeasi temperatura, celelalte doua filamente, care constituie bratele opuse ale puntii Wheastone au o temperatura variabila īn functie de compozitia gazului īn care sunt expuse.

Aceasta diferenta de temperatura īntre cele doua perechi de filamente provoaca un dezechilibru al puntii si prin urmare, deviatia acului galvanometrului a carui amplitudine indica proportia gazului urmarit īn amestecul gazos. Galvanometrul este gradat īn procente de puritate a gazului.

Curentul electric necesar alimentarii puntii Wheastone este furnizat prin intermediul unui transformator si al unui redresor iar intensitatea curentului este mentinuta constanta.

Componenta echipamentelor:

Componentelor analizatorului 98 (An 1) de umplere si golire a gazului H2-CO2.

Un bloc de alimentare sector (fig.30)

Un bloc de masurare (fig.32)

Un indicator de debit (fig.31)

O cutie de control (fig.33)

Un indicator avertizor (fig.29) gradat 80-100% H2 īn aer.

DESCRIEREA.

Blocul de alimentare (fig.30). Curentul alternativ al retelei este transformator īn curent continu de joasa tensiune si de intensitate constanta pentru alimentarea filamentelor puntii Wheastone. Blocul de alimentare cuprinde un transformator stabilizator de tensiune, un redresor si rezistente.

Blocul de masurare si indicatorul de debit (fig.32 si 31). Gazul care vine de la masina trece mai īntāi prin filtrul uscator īn care sunt retinute impuritatile si umiditatea, apoi traverseaza fiolele care contin filamentele, trece prin indicatorul de debit (fig.31) si se īntoarce īn generator. Indicatorul de debit este destinat sa asigure un debit constant īn fiole (aproximativ 20 ⁰ cm³/min) cu ajutorul unui robinet de reglaj.

Indicatoare de puritate.

Indicatoare simple (fig.28).

Acest aparat determina īn timpul golirii si umplerii generatorului continutul de hidrogen si de aer īn amestecul gazos respectiv (H₂ - CO₂ si aer - CO₂). El contine un galvanometru al carui ac indicator se deplaseaza pe doua scale gradate 0 - 100 %, corespunzatoare amestecurilor respective. Indicatorul este prevazut cu un comutator cu 4 pozitii marcate : oprit, control % aer si % H₂.

Pozitia "control" permite verificarea intensitatii curentului care alimenteaza detectorul. Pozitia " % aer" si " % H₂" corespunde amestecurilor aer CO₂ si H₂ - CO₂ din generator.

Indicatorul avertizor (fig.29).

Este destinat masurarii puritatii hidrogenului īn generator si este utilizat permanent. Aparatul cuprinde īn partea superioara un galvanometru cu cadru mobil, de tip "profil" al carui ac indicator se deplaseaza pe o scala gradata 80 - 100% H₂ īn aer si un indicator rosu "avertizor".

Īn partea inferioara a aparatului se gaseste un mecanism comandat de catre un motor sincron care basculeaza un īntrerupator cu tub de mercur īn cazul īn care continutul de hidrogen, devine inferior celui indicat de catre indicatorul rosu. Īnchiderea īntreruptorului actioneaza semnalizarea circuitului de alarma.

Cutia de contol (fig.33).

Pentru reglajul intensitatii sunt utilizate un miliampermetru 0 - 350 mA si un resort asezat īn cutia de control.

Nota 1: Indicatorul simplu nu are cutie de control, reglajul curentului se face utilizānd galvanometrul ca miliampermetru.

Nota 2: Un indicator simplu repetitor (fig.34) retransmite puritatea hidrogenului pe pupitrul din camera de comanda. Acest indicator este legat la bornele blocului de masurare (vezi schema fig.27).

2.3.E. Uscatorul de hidrogen (II d. fig.23).

Īn scopul ventilarii masinii cu hidrogen uscat, instalatia este dotata cu un uscator bransat la doua compartimente ale carcasei situate de o parte si de alta a unui ventilator (fig.23). Acesta din urma creaza o diferenta de presiune īntre intrarea si iesirea din uscator si realizeaza un debit de hidrogen de 104 la 6 m³/h.

Īn conditiile normale de functionare, uscarea gazului este inutil deoarece hidrogenul furnizat de butelii este uscat si uleiul de etansare tratat prin vid nu mai contine aer sau vapori de apa, dar exista totusi cazuri īn care gazul nu este uscat.

Acestea sunt:

Īn perioada de dupa punerea īn functiune a generatorului cānd gazul

absoarbe umiditatea īnfasurarilor.

Īn perioada cu umiditate atmosferica mare sau ca urmare a unor scapari la

labirintii turbinei (umiditatea patrunde īn rezervorul de ungere si de acolo īn compartimentul sub vid al rezervorului de epurare).

Pompa de vid este atunci supraīncarcata si tratarea uleiului este imperfecta.

Umiditatea continuta īn uleiul de etansare trece īn gazul din generator.

Cānd alimentarea etansarilor este asigurata de catre rezervorul de ungere

(sistemul de a doua siguranta) care contine ulei umed.

Datorita usoarelor scapari de apa ale racitoarelor de hidrogen. Īn aceste

conditii este necesara uscarea gazului īn scopul protejarii īnfasurarilor. Uscatorul contine 12 kg de alumina activata capabila sa absoarba 1200 g de umiditate. Alumina uscata are culoarea albastra, dar devine de un roz pal cānd este umeda. Volumul total de gaz continut īn masina va traversa uscatorul de 1 - 2 ori pe zi.

Uscatorul este prevazut cu o rezistenta de īncalzire destinata regenerarii aluminei. Termostatul 7 limiteaza īncalzire la o temperatura de 120⁰C. Aceasta regenerare se efectueaza prin aspirarea vaporilor de apa din uscator cu ajutorul pompei de vid. Pentru aceasta se īnchid cele doua robinete R81 si R81 bis si se deschide R85. Vaporii de apa vor fi aspirati de NP1 prin R85., T64 si T14.

2.3.F. Aparate de control, semnalizare si alarma pentru circuitele de hidrogen.

Amplasare.

a)    - pe dulapul de prima destindere H2 (reper II a).

- manostatul C12 - semnalizeaza epuizarea sursei īn functionare.

b)    - pe instalatia de a doua destindere H2 (reper II g).

- manostatul C16 - comanda īnchiderea celor doua electrovane etanse 108 si 109 si izoleaza tabloul de a doua destindere īn caz de suprapunere.

c)     - pe dulapul de control H2 (reper II f).

- manostatul C10 - actioneaza alarma cānd presiunea hidrogenului īn generator devine prea mica.

- manostatul C11 - actioneaza alarma cānd presiunea hidrogenului īn generator devine prea ridicata.

- contacul īncorporat īn indicatorul de puritate - semnalizeaza ca procentajul de aer īn hidrogen a crescut prea mult.

d)    - pe detectorul de lichid prea-plin colector CH (reper II c).

controlul de nivel C17 (identic cu C5) provoaca o alarma (contact C17 a)

atunci cānd lichidul acumulat īn partea inferioara a carcasei debordeaza īn conducta T68 (pozitia "nivel ridicat" si o a doua alarma (contact C17 b) atunci cānd rezervorul adiacent de 6 litri debordeaza la rāndul lui (pozitia "nivel maxim").

Īn scopul determinari originii scapaturilor, īn punctele cele mai joase ale racitorilor de hidrogen sunt legate conducte prevazute cu robinete (fig. 2 bis). Deschiderea succesiva a acestor robinete permite selectionarea racitorului sau racitoarelor defecte

2.4. Aparate de transmisie a unor presiuni.

Amplasare: pe perete īn localul auxiliar generatorului

- traductor de presiune ulei etansare īn partea dinspre turbina (gama de masurare 0-6 bar).

- traductor de presiune diferentiala ulei - H2 (gama de masurare 0-1 bar).

Nota: Receptoarele sunt plasate īn camera de comanda.

2.5. Puritatea hidrogenului īn generator.

Desi hidrogenul fuzionat de butelii are o puritate de 99,6% el atinge rareori aceasta valoare īn generator datorita faptului ca īn masina patrunde aer dizolvat īn ulei de etansare. Astfel ca gradul de puritate a gazului īn generator depinde de eficienta degajarii īn instalatia de epurare a uleiului.

La presiunii mai mari decāt 2 bar, compensarea scaparilor de hidrogen asigura o īmprospatare partiala cu gaz de puritate īnalta din butelii. Din aceasta cauza mentinerea unui vid ridicat nu mai este foarte importanta.

Diagrama nr. 5 (fig.49) reprezinta scaderea puritatii īn functie de valoarea vidului mentinut īn instalatia de epurare pentru diferite valori ale presiunii absolute īn generator.

Īn cazul functionarii cu ulei netratat (sistemele de siguranta) puritatea hidrogenului scade progresiv.

Pentru determinarea cantitatilor de hidrogen necesare pentru marirea puritatii gazului īn generator se vor consulta diagramele nr.4 si 6 (fig. 48 si 50).

Pentru determinarea, pornind de la īncercari cu aer comprimat, a cantitatilor de hidrogen proaspat necesare pentru compensarea scaparilor generatorului se vor folosi formule din capitolul 8 precum si diagramele nr. 1, 2 , 3 (fig.45, 46 si 47).

Observatie: Generatorul avānd īnfasurari racite cu apa, nu este recomandata scaderea presiunii gazului, sub presiunea apei.

Īn cazul īn care nu este circulatie de apa (generator neexcitat) operatia se poate efectua la o presiune oarecare.

CAPITOLUL III.

Īncercarea de etanseitate.

Īnainte de a reliza īncercarea de etanseitate a instalatiei trebuie executate

īncercarile la aer comprimat a tuturor circuitelor de ulei, H2, CO2 (generatorul fiind scos din circuit).

umplerea cu ulei a circuitelor de ulei de etansare conform indicatiilor din capitolul V "Control si reglaj".

3.1.B. Masurarea si calculul scaparilor.

Dupa eliminarea defectelor se va īnchide alimentarea cu aer (robinetul R80) si se va nota presiunea īn interiorul generatorului, temperatura ambianta si presiunea barometrica.

Dupa cāteva ore, se vor lua valori ale presiunilor si temperaturilor care comparate cu cele vechi permit determinarea cantitati scaparilor (vezi formulele īn capitolul VIII).

Pentru o temperatura si o presiune barometrica constante, scaparile echivalente de hidrogen nu trebuie sa depaseasca valorile garantate scazānd cantitatea de hidrogen absorbita de ulei la etansari īn functionare normala.

De notat ca īn cursul acestei ultime īncercari etansarile vor trebui alimentate cu ulei tratat (pompa MP2).

sef sectie,

Ing.