Catedra de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului
INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA
AN I/sem 1 - 2003-2004
A.
Labirintul: Labirintul este o īncrucisare complicata de drumuri, unele īnfundate, prin care trebuie gasit drumul bun catre centrul acestui "paienjenis". Intrarea si iesirea din labirint se fac totdeauna prin acelasi loc, ceea ce face ca atīt drumul c& 24324e416y #259;tre centru cīt si cel de iesire sa fie la fel de greu de gasit.
Legenda: Labirintul a fost construit pentru regele Minos al Cretei de Dedal (cel mai mare arhitect al Athenei) pentru a-l adaposti pe Minotaur, o fiara monstruoasa. Anual, tineri atenieni erau siliti sa patrunda īn labirint si erau ucisi de Minotaur, de care nu puteau fugi fiindca nu reuseau sa iasa din labirint. Eroul Theseu, fiu al regelui Athenei, se decide sa-i ajute. El reuseste sa omoare Minotaurul si apoi sa iasa din labirint ajutat de firul pe care Ariadna, fiica lui Minos, i-l da pentru a marca drumul.
Simboluri: Fara a intra īn amanunte despre evolutia simbolurilor, labirintului i se asociaza simbolul initierii, al cunoasterii.
Labirinturile gravate pe pardoseala catedralelor sīnt atīt semnatura confreriilor initiatice de constructori cīt si substitutii ale pelerinajului īn tara Sfīnta. De aceea, īn centru acestora se gaseste uneori, fie arhitectul (alesul care a ajuns la Centrul lumii), fie simbolul Centrului. De exemplu, pentru alchimisti, labirintul este imaginea drumului care trebuie urmat pentru a atinge centrul (Opera)... a drumului de la care artistul nu trebuie sa se abata pentru a iesi.
Ca simbol al unui sistem de aparare, labirintul anunta prezenta a ceva pretios sau sacru.
Īn acelasi timp, labirintul pastreaza, īnca din antichitate, o semnificatie solara.
(Dictionnaire des Symboles, J.Chevalier, A. Gheerbrant,
Ed.RobertLafont/Jupiter, 1982)
Morala: Va apartine.
INTRAREA IN LABIRINT
Veti audia, de acum īnainte pret de sase ani, tot felul de cursuri despre arhitectura, unele vi se vor parea prea putin legate de ceea ce credeti acum ca īnseamna proiectul de arhitectura. Veti auzi despre chestiuni stiintifice, aspecte practice si tehnice, chestiuni filozofice, interpretari, sfaturi, convingeri personale si pareri diverse. Unele vor fi chiar contradictorii, altele va vor parea fara legatura directa cu arhitectura...
Va veti uita prin reviste. Veti vedea forme de toate felurile, facute īn diverse parti ale lumii, care - vazute numai ca niste poze - creaza imaginea ca, īn ziua de azi, se poate face orice. Tehnic vorbind, s-ar parea ca se poate construi aproape orice; depinde numai de cīti bani ai. Aceasta nu īnseamna ca asa se face arhitectura de calitate.
Va veti uita īn jurul vostru: ceea ce vedeti ca s-a construit recent si se construieste īnca este si mai deconcertant. Revistele "populare" de arhitectura - cele la care se uita clientii nostri si viitorii vostri clienti - sīnt adesea propagatoarele aceluiasi nivel cultural de proasta calitate ca si majoritatea cotidianelor de pe piata: aceeasi gaina care oua doua oua de odata, aceleasi violuri de batrīne scofīlcite, aceeasi limba romāna simplista si agramata, aceeasi grafica vulgara ... numai ca transpuse īn arhitectura.
Veti face proiecte īn mai mult din jumatatea timpului pe care īl veti petrece īn facultate, proiecte de diverse feluri, īn care veti īncerca sa aplicati cele īnvatate si vazute. Cei mai multi dintre voi vor cauta sa capete o reteta. Acest lucru este imposibil. Altii vor cauta sa imite un model. Nici aceasta nu va duce departe.
Nenumarate fundaturi...
FIRUL ARIADNEI
Pentru a īl gasi, trebuie īnsa sa fiti convinsi dintru īnceput ca:
1. Nu se poate construi orice si oricum si, mai ales, nu trebuie sa se construiasca orice si oricum
Acesta este unul dintre obiectivele acestui curs introductiv, acela de a va transmite īnca de la īnceput ca nu exista orice si oricum īn arhitectura de buna calitate, ca exista o mare plaja de alegeri de forme expresive, dar ca īn spatele oricarei alegeri trebuie sa stea o motivatie.
2. Aceasta motivatie nu este un capriciu ("asa vreau") si nici o chestiune care tine de afecte individuale de moment ("asa simt").
Ea sta īn semnificatiile - functionala, simbolica, sociala, existentiala, etc. - ale obiectului arhitectural, atīt īn sine cīt si pentru mediul īnconjurator (oras, peisaj, ambianta interioara, etc.) si pentru comunitatea umana careia i se adreseaza.
(Asupra acestor termeni si notiuni se va reveni de-a lungul multor cursuri, seminarii si sedinte de atelier. Deocamdata luati-i īn acceptiunea lor cea mai curenta.)
3. Arhitectul delibereaza asupra acestor semnificatii, le interpreteaza rational, le trece prin filtrul culturii si sensibilitatii sale artistice.
Din aceasta deliberare rezulta un CONCEPT AL PROIECTULUI, o idee generatoare, pe care apoi īncearca sa o transpuna īn forme expresive, care sa o exprime cīt mai bine si mai coerent.
Asa cum veti īntīlni scris īn literatura contemporana de arhitectura, īn spatele oricarui proiect sta un discurs; de coerenta lui depinde si calitatea proiectului.
Discursul se exprima si prin cuvinte: Oricare dintre marii arhitecti de astazi īsi exprima si sustine acest discurs.
Extras dintr-un interviu cu unul dintre marii arhitecti contemporani, al carui nume nu are importanta pentru moment pentru ca veti gasi idei asemanatoare la foarte multi dintre alti mari arhitecti contemporani:
Ce credeti despre felul īn care criticii v-au īnteles arhitectura?
Īn general am fost bine tratat de critici. Pe de alta parte, cred ca (...) ei nu au sesizat totdeauna ceea ce reprezinta nucleul lucrului meu, acele subiecte mai profunde pe care īncerc sa le ating īn fiecare proiect. Ca ma ataca pentru forma insolita a unor proiecte sau ca ma lauda pentru detaliile sensibile din altele, mi se pare superficial - indiferent daca īmi place sau nu - pentru ca forma unei cladiri sau felul īn care modelez fiecare detaliu nu este niciodata prima mea preocupare. Ele sīnt mai degraba aspecte incidentale ale unui efort īndreptata catre un scop conceptual - acela pe care criticii par sa-l evite.
Cum abordati un proiect nou; cum īl īnzestrati cu acest scop conceptual?
Depind īn totalitate de diagrame conceptuale, pe care le consider arma mea secreta. Ele īmi permit sa ma misc cu prospetime de la un proiect la altul, de la un sit la altul. Daca as fi abordat proiectele cu un vocabular fix, as fi fost deja epuizat si mi-as fi pierdut de mult si interesul pentru arhitectura. A gasi un concept initial pentru fiecare proiect, un concept capabil sa cuprinda esenta oportunitatilor arhitecturale unice ale proiectului respectiv, este pentru mine singura cale, usa prin care intra noile idei īn arhitectura. Desi majoritatea celor care īmi apreciaza arhitectura se concentreaza asupra calitatilor ei experientiale si fenomenologice - lumina, folosirea materialelor, etc. - pentru mine, cea mai importanta este ideea. Īn fiecare proiect, toate mijloacele experientiale sīnt gīndite ca sa serveasca ideea care le sustine. (...) īn aceste diagrame conceptuale, cu care lucrez īnca de la īnceput, studiez ceea ce numesc "relatiile prepozitionale" esentiale pentru organizarea spatiala urbana. (...) Am considerat de la īnceput aceste calitati ale spatiului ca fundamentale pentru experienta urbana, adesea neglijate de strategiile traditionale, si mi-am perfectionat permanent aceasta tehnica de abordare.
Faceti o distinctie īntre o diagrama si o schita?
Ideea unei schite este prea direct legata de ideea de arhitectura ca arta vizuala. Desi sīnt de acord ca, īn arhitectura, componenta vizuala este foarte puternica, cred ca arhitectura este o forma de arta mult mai bogata, odata ce cuprinde nu numai vizualul ci si conceptualul, tactilul, fenomenologicul, socialul si multe altele. (...) Semnele si simbolurile transmit semnificatii unei cladiri, desigur, dar nu īn aceeasi masura ca jocul luminii si al umbrei, ca muzica ecourilor, texturilor si mirosurilor, ca aura pe care o produce prezenta materialelor reale. Pentru mine, diagramele sīnt un instrument care opereaza de la īnceput cu īntregul spectru al paletei arhitecturale. Īn diagrame, eu nu numai vad, ci simt, aud, miros.
4. Elaborarea conceptului si transpunerea lui īn forme este un proces artistic si intelectual, īnca neelucidat total, īnca supus cercetarilor, dar care se bazeaza pe cultura si exercitiu.
Titus Mocanu, filozof si estetician, unul dintre marii profesori ai acestei scoli (si, dupa plecarea din tara, profesor la prestigioase facultati din Germania) a īncercat sa explice mecanismul uman pe care īl antreneaza atīt creatia cīt si receptarea artistica (Morfologia artei moderne, Ed. Meridiane, 1973). Am sa spicuiesc cīteva idei.
Sensibilitatea artistica, ca loc al acestui proces, pune īn functiune, pe līnga alte aspecte/resorturi psihologice, comportamentale si spirituale:
Intuitia: capacitatea de cunoastere imediata, care nu recurge la caile īnlantuite ale rationamentului logic, ci le scurtcircuiteaza; dezvaluire - cu un anume grad de imprecizie - a ceva neverificat pe calea rationala, dar care exista sau poate exista.
Fantezia: imaginatia creatoare, facultatea de a crea liber, de a gasi cai care se departeaza de obisnuit si a caror valoare rezida īn principal īn noutate.
Expresivitatea: capacitatea de modelare expresiva, prin mijloacele specifice a ceea ce fantezia si intuitia au produs.
Aceste capacitati desigur exista īn fiecare student la arhitectura ca predispozitii, aptitudini native, dar aceasta nu este suficient. Ele se educa toate, se potenteaza prin diversele forme de īnvatamīnt:
- Intuitia si fantezia sīnt puternic potentate de cunoasterea si īntelegerea a ceea ce exista si logica a ceea ce exista, de bogatia bagajului formal si cultural acumulat (deci ceea ce faceti la cursuri, prin lectura si prin documentarea inviduala). Dovada ca exista si tehnici specifice de stimulare a fanteziei chiar si īn domenii stiintifice: de exemplu, "brain-storming-ul".
Cazul anecdotic al poetului George Topīrceanu este un exemplu amuzant: se pare ca avea o mare intuitie īn chestiuni de fizica, ceea ce īl facea sa vina adesea la redactie cu "descoperiri" intuitive legate de experienta sa cotidiana. De fapt "redescoperea", fara demonstratie dar cu o intuitie remarcabila, legi deja cunoscute ale fizicii, ceea ce facea deliciul colegilor. Morala acestei anecdote este ca aceste calitati native sīnt inutile daca bagajul de informatii īn materie nu este suficient.
- Capacitatea de modelare/formulare expresiva se dezvolta prin exercitiul direct cu mijloacele, procedeele artistice specifice arhitecturii, cu diferitele limbajele plastice existente. (Ca un pianist care exerseaza Czerni, ca un cīntaret care face vocalize... ca Eminescu care isi īntocmea dictionar de rime etc.)
Ceea ce īnseamna ca pozele din reviste nu sīnt facute pentru a fi copiate (procedeul Copy & Paste!), ci pentru a īmbogati bagajul nostru expresiv, pentru a exersa procedee plastice, dupa ce am īnteles ceea ce se afla mai adīnc īn spatele lor (motivul pentru care sīnt folosite īntr-un anume fel īn proiect).
5. Fiti siguri ca tot ceea ce veti face de acum īnainte īn facultate are o tinta comuna: īntelegerea si conceperea proiectului contemporan de arhitectura, chiar daca acest lucru nu vi se pare totdeauna evident.
Cum nu exista o reteta īn arhitectura, ci numai acumulare culturala si antrenament practic, fiecare dintre diversele discipline pe care le veti parcurge - umaniste, tehnice, stiintifice, proiectarea -, va īncerca sa va sistematizeze, din diferite perspective, problemele mai largi sau mai punctuale legate de aceasta profesiune, precum si sa va sugereze exercitiile necesare pentru educatia de arhitect.
Mijloacele/procedeele de expresie specifice arhitecturii sīnt foarte variate si complexe, iar "vocalizele" pentru stapīnirea lor deasemeni (printre acestea si desenul, pictura, modelajul, etc.) Acesta este scopul orelor de "Studiul formei" si de atelier.
Familiarizarea cu discursul arhitectural si cu diversele limbaje plastice folosite si folosibile īn arhitectura (morfologie si sintaxa specifica) este si scopul cursurilor de istoria si teoria arhitecturii.
6. Cursul de INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA nu va īncerca sa rezolve problemele generale ale arhitecturii contemporane, sa transforme o realitate complexa si labirintica a ideilor si limbajelor arhitecturale īntr-un drum fara surprize.
Īsi propune sa va ofere cīteva repere de orientare, īncercīnd:
sa va introduca īn problematica contemporana,
sa va descrie, desigur īnca schematic, cum s-a creat acest peisaj arhitectural contemporan, ceea ce īnseamna ca īl motiveaza īntr-o oarecare masura.
Nici nu ar putea mai mult. Daca ar fi posibil ca problemele arhitecturii contemporane sa fie rezolvate atīt de simplu, īntr-un curs de un semestru, atunci ar īnsemna ca arhitectura ar fi o activitate prea simpla si cultural moarta.
Cum ar fi, sa zicem, fabricarea conservelor de peste: un flux tehnologic pe unde, la un capat intra pestele, niste cutiute de tabla/plastic si niste hīrtii autocolante, iar la altul iese conserva.
Nici macar productia de īmbracaminte, o necesitate vitala - protectia de frig si respectul unei anumite pudori -, nu se mai pune īn acesti termeni. Cīti dintre voi ar accepta azi sa discute problema īmbracamintii īnafara "modei". Moda vestimentara este īnsa ceea ce s-ar putea numi un epifenomen (un fenomen de suprafata), schimbator prin definitie, al unui fenomen cultural mai profund, care face obiectul unor comentarii, unor discursuri, unor interpretari. Ea prezinta un potential teoretic mult mai mare decīt al conservelor de peste (pe care poate ca le-am nedreptatit astfel).
Cu atīt mai mult arhitectura, care nu prezinta nici futilitatea modei vestimentare si nici nu poate fi īnlocuita cu aceeasi usurinta, este produsul unor controversate si serioase deliberari.
Arhitectura este (cel putin pīna acum) foarte durabila (constructiile ramīn īn picioare multa vreme), constituie un cadru de viata inevitabil si, prin aceasta, proiectarea si productia ei are o dimensiune de mare responsabilitate.
DE ACEEA, VA RUGAM SA INCERCATI
Sa aveti o pozitie prudenta, selectiva fata de ceea ce vedeti si cititi, fata de retete, modele si staruri. Trebuie sa va construiti, īn timp, propriul punct de vedere si sa fiti capabili sa-l argumentati.
Sa aveti aceeasi pozitie critica fata de ceea ce se face, mai ales fata de productia de arhitectura de consum, desi aceasta este adesea cea mai cautata de clienti. Aceasta este ceea ce va deosebi un bun arhitect de un arhitect de duzina/promotor/etc.
Sa nu priviti arhitectura ca pe un simplu obiect (chiar si frumos īn sine), izolat de mediul care o creaza si pentru care este creata. Obiectul de arhitectura nu este niciodata complet independent; el sta īntr-un loc anume si este produsul unei culturi, al unor deliberari intelectuale, care dau seama si iau īn seama nenumarate aspecte legate de natura si peisaj, de ceea ce este deja construit, de viata oamenilor, a societatii, de structurile economice si comerciale, etc.
Aceasta este o atitudine etica si culturala pentru care se lupta universitatile de vīrf si asociatiile profesionale din lume, si singura cale de a promova meseria de arhitect. Aceasta este si atitudinea pe care scola noastra o promoveaza.
Alfel, exista riscul (mare la ora actuala!) ca arhitectura sa fie considerata un simplu serviciu tehnic, iar arhitectul un simplu prestator de servicii (pentru care nici nu ar fi nevoie de atīta scoala!).
Dovada stau nenumarate dezbateri contemporane, cum ar fi: Temele Congresului de la Berlin/2002, UIA/Carta alba a arhitecturii, Declaratia de la Chania/AEEA, Legea arhitectului, cercetarile multor echipe de avangarda etc.
|
