1.1GENERALIT ŢI
Calitatea mediului īn care oamenii īsi desfasoara activitatea are o influenta complexa asupra lor, atāt sub aspect igienico-sanitar cāt si al productivitatii muncii.
Calitatea mediului ambiant se apreciaza prin valoarea parametrilor confortului termic, prin compozitia chimica si puritatea aerului, precum si prin alti factori ca nivelul de iluminare, nivelul de zgomot, gradul de ionizare a aerului, elemente de estetica etc.
Īn anotimpul rece instalatiile de incalzire pot asigura īn īncaperi mentinerea temperaturii aerului la o anumita valoare. Puritatea aerului se 636i82g obtine īn aceste cazuri prin ventilare naturala (infiltratii, deschiderea ferestrelor etc), care are un caracter intermitent, este limitata in timp si ca eficienta, fiind dependenta de actiunea factorilor climatici exteriori. Tendinta de crestere a temperaturii aerului interior vara poate fi combatuta prin ventilare naturala fara a se garanta īn orice conditii, posibilitatea limitarii acesteia la anumite valori.
Pentru multe categorii de incinte, īn care se produc degajari importante de nocivitati (īncaperi de productie, laboratoare, hale pentru cresterea industrializata a animalelor, sali cu aglomeratie mare de oameni etc) calitatea mediului nu se mai poate asigura numai prin instalatia de incalzire. Pentru indepartarea mirosurilor si degajarilor nocive sau chiar toxice, apare necesitatea introducerii "controlate" a unui debit de aer. Natura si cantitatea de degajari nocive, modul lor de propagare, sistemul constructiv al incintelor, valorile la care sunt prescrisi parametrii aerului interior pe considerente de confort sau tehnologice, limitele admisibile la care trebuie reduse concentratiile diverselor substante nocive degajate, la care se adauga de multe ori cu o pondere importanta consideratii economice, au condus la folosirea unei game foarte variate de instalatii de ventilare si climatizare.
Pentru o incapere industriala cu pereti exteriori la care au loc numai degajari de caldura, este suficienta pentru indepartarea acestora o ventilare naturala-organizata, adica sa se practice la partea superioara orificii de evacuare, iar la partea inferioara orificii pentru patrunderea aerului exterior. Īn cazul materiilor aglomerate datorita degajarilor mari de caldura si umiditate, precum si a valorilor la care trebuie mentinuti parametrii de control, este necesara racirea aerului introdus, pentru a i se mari capacitatea de preluare a caldurii, iar pentru a asigura preluarea surplusului de umiditate, este necesara si uscarea lui. Aceasta constituie una din formele clasice sub care se īntālnesc instalatiile de climatizare.
Unele procese tehnologice (industria textila, optica, prelucrari de mare precizie, laboratoare metrologice etc) impun uneori cerinte si mai stricte īn privinta unuia sau mai multora dinte parametrii microclimatului interior, ceea ce influienteaza nu numai complexitatea agregatului de climatizare, ci īnsusi sistemul constructiv al incintei respective.
Preocuparea pentru asigurarea conditiilor de microclimat corespunzatoare specificului muncii desfasurate de oameni sau naturii procesului tehnologic, trebuie sa reprezinte o cerinta primordiala īn dezvoltarea tehnicii ventilarii si climatizarii pe plan mondial.
CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE sI CLIMATIZARE
La orice sistem de ventilare este necesar sa se introduca īn īncaperi aer (aer refulat, aer introdus), care sa preia nocivitatile īn exces (caldura, umiditate, gaze, vapori, praf) dupa care trebuie īndepartat din īncapere (aer viciat, aer evacuat).
Instalatiile de ventilare pot fi diferentiate dupa modul de vehiculare a aerului, dupa spatiul supus ventilarii, dupa gradul de complexitate a tratarii aerului īn functie de cerintele tehnologice sau de confort ale īncaperii respective, dupa diferenta de presiune dintre interiorul si exteriorul īncaperii ventilate etc.
1.2.1 Clasificarea dupa modul de ventilare a aerului (fig.1.1)
Prin ventilare naturala se īntelege schimbul de aer realizat īntr-o īncapere sub actiunea
combinata a doi factori naturali: vāntul si diferenta de temperatura dintre exterior si interior.
Cānd patrunderea aerului exterior are loc prin neetanseitatile si rosturile elementelor de
constructie (usi, ferestre) ventilarea naturala se numeste neorganizata. Daca īn īncapere sunt practicate deschideri speciale cu dimensiuni determinate, amplasate la anumite īnaltimi si care pot fi īnchise si deschise dupa necesitati, se realizeaza o ventilare naturala organizata.
Ventilarea mecanica poate fi simpla, adica sa realizeze fie numai o introducere, fie o
 |
Īn general, prin vehicularea mecanica a unui debit de aer se urmareste limitarea cresterii
temperaturii aerului interior in perioada de vara si mentinerea unei temperaturi aproximativ constante īn perioada de iarna,ceea ce conduce la solutia frecvent utilizata de intercalare īn circuitul aerului introdus, pe lānga ventilator si a unei baterii de īncalzire, care este precedata īntotdeauna de un filtru de praf.
Sunt si cazuri de ventilare mecanica, la care īn circuitul aerului se introduc alte aparate
cu ajutorul carora se pot obtine unele procese simple, ca de exemplu racirea, uscarea sau umidificarea aerului.
Climatizarea este din punctul de vedere al modului de clasificare tot o ventilare mecanica
īnsa se deosebeste de aceasta prin faptul ca asigura si perioada de vara nu limitarea cresterii temperaturii aerului interior, ci o anumita valoare a acesteia si regleaza simultan cel putin doi parametrii. Evident, alcatuirea instalatiei este mai complexa, atāt ca numar de elemente componente, cāt si din punctul de vedere al aparaturii de reglare si automatizare.
Dupa criteriile care stabilesc valoarea si limitele de variatie ale parametrilor aerului
interior, aceste instalatii pot fi destinate confortului persoanelor sau unor scopuri tehnologice. Limitele de variatie a diversilor parametrii reglati (temperatura, umiditate relativa sau viteza de miscare a aerului interior) sunt īn unele situatii mult mai stricte decāt īn cazul instalatiilor necesare īn scopuri de confort.
Ventilarea mixta se poate realiza fie prin introducere mecanica si evacuare naturala, fie
prin evacuare mecanica si introducere (compensare) naturala a aerului. Fiind o combinatie īntre ventilarea mecanica si cea naturala ea a aparut ca o posibilitate de suplimentare a debitului de aer necesar pentru situatia de vara, limitarea interioara a acestuia la cota parte asigurata de ventilarea mecanica si atenuarea dependentei schimbului de aer realizat de actiunea factorilor naturali constituind o posibilitate de exploatare economica a acestor instalatii.
1.2.2 Clasificarea dupa extinderea zonei ventilate (fig. 1.2)
Ventilarea generala sau de schimb general este caracterizata īncaperilor social-culturale
sau celor industriale fara degajari importante de nocivitati, sursele de degajare fiind relativ uniform repartizate īn plan si avānd o intensitate practic constanta.
Fig.1.2. Clasificarea dupa extinderea zonei ventilate
Aceasta atrage dupa sine amplasarea uniforma a orificiilor pentru introducerea aerului
prospat sau tratat, respectiv a celor pentru evacuarea aerului viciat din īncaperi.
Ventilarea locala apare ca necesara īn cazurile cānd exista surse concentrate de nocivitati
dispuse īn anumite zone ale incintei sau cānd intensitatea de degajare a nocivitatilor poate fi temporar sau accidental foarte mare. Īn aceste situatii chiar prin marirea exagerata a debitului de aer prin ventilarea de schimb general nu se pot asigura conditiile necesare de mediu, īn fiecare loc sau zona a īncaperii respective.
Īn alte situatii, ventilarea de schimb general poate ramāne ineficienta sub aspectul refularii
īn sensul ca nu se pot asigura conditiile minime de microclimat īn toate zonele incintei destinate activitatii oamenilor. Apare necesara īn acest caz folosirea unor instalatii de ventilare locala prin refulare. De exemplu, pentru locurile de munca din apropierea unor suprafete foarte calde, oricāt s-ar mari debitul de aer nu pot fi asigurate conditii pentru mentinerea bilantului termic al omului din cauza cantitatii mari de caldura primita prin radiatie de la aceste suprafete. Pentru a ajuta organismul sa elimine surplusul de caldura, se poate interveni prin creearea locala, pentru fiecare muncitor īn parte, a unor jeturi de aer, numite dusuri de aer. De asemenea, pentru a īmpiedica patrunderea a aerului rece īn īncaperi la deschiderea frecventa a usilor spre exterior sau prin golurile tehnologice de acces se folosesc perdele de aer.
Sunt si situatii cānd pentru īmpiedicarea raspāndirii nocivitatilor īn toata īncaperea, īn
special cānd exista degajari toxice, se folosesc simultan un sistem de refulare, īn general de tip perdea de aer si un sistem de absorbtie pentru fiecare utilaj in parte (de exemplu la cabine de vopsire, de uscare, de electroliza etc), cazul ventilarii locale prin refulare si aspiratie. Existenta unui sistem de ventilare locala nu exclude prezenta unei instalatii de ventilare de schimb general, careia īi revine rolul de a dilua nocivitatile scapate de la dispozitivele de absorbtie locala la valori sub limitele admisibile si a asigura aerul de compensatie corespunzator debitelor evacuate sau refulate local. Se ajunge astfel la sistemul de ventilare combinata.
Clasificarea dupa diferenta de presiune dintre interiorul si exteriorul īncaperii ventilate (fig.1.3)
Ventilarea echilibrata se obtine cānd debitele de aer de introducere si evacuare sunt egale. La ventilarea in supretensiune, debitul de aer introdus este mai mare decāt cel evacuat,
astfel ca īn interior apare o suprapresiune, debitul in exces evacuāndu-se pe cale naturala. La ventilarea īn subpresiune (depresiune) fenomenele se produc invers.
Aceste sisteme se folosesc pentru a impune un anumit sens al trecerii aerului dintr-o
īncapere īn alta. Astfel, realizānd subpresiune īntr-o īncapere cu degajari importante de nocivitati si suprapresiune īn īncaperea vecina "curata" prin sensul de circulatie a aerului obtinut īntre cele doua īncaperi se īmpiedica raspāndirea nocivitatilor īn īntreg spatiul.
Fig.1.3. Clasificarea dupa diferenta de presiune interior-exterior.
|
