Intr-o casa trebuie sa te simti "woombish"
Daca ar fi sa cautam o explicatie malformatiilor locuirii, atunci ele ar trebui cautate in primul rand la nivel mentalitar. Un mental degradat, bolnav si obosit pentru care nu 252o147c exista o recuperare doar la nivel teoretic. Locuirea ca principiul de baza al existentei, e ca loc al formarii. Loc de unde pleci si unde te intorci. "Locuinta, ca si cladire, apartine intr-adevar unei lumi de obiecte. Dar acesta apartenenta nu anuleaza importanta faptului ca orice considerare a obiectelor- fie ele si cladiri - se face dintr-o locuinta" . Casa este un refugiu, o retragere, "o inchidere ce se deschide"; o inchidere in fata spatiului public si o deschidere catre spatiul privat, care spatiul interior.
"Casa este locul prin excelenta in raport cu care sunt decupate apoi toate celelale locuri si lucrurile lor, ea este etalonul stabilitatii si a ordinii, in forma cea mai concentrata si mai intensa" . Casa este punctul de intersectie al pragmaticului cu afectivul, carapacea in care se defineste identitatea si stabilesc raporturile cu exteriorul.
Cuvintele lui Noica despre locuire sunt extrem de simple si de sugestive. Motivele pentru care oamenii isi construiesc case sunt "somnul, frica, foamea, erosul, logosul". "Se poate dormi oriunde, in definitiv, dar nu se poate dormita oriunde. Lumea exterioara este prea stridenta, natura prea neastimparata, cu furnicile, pasarile si fosnetele ei. Iti trebuie o casa pentru lenea ta" . Iti trebuie un refugiu, o retragere din spatiul vizibil al "publicului" in spatiul ca un receptacul al propriei tale intimitati, "in firescul necenzurat al comportamentului casnic" . Poate fi locul in care te retragi din fata spaimelor si fricilor vietii cotidiene, frica de a te simti pierdut, frica de zei, frica de necunoscut.
Casa este locul in care iti astamperi foamea. Foame de identitate, "foamea de afirmare ca om, de lupta si de supravietuire prin fapta sa si prin ctitoriile sale" . E modul in care printr-o reductie simpla casa devine un fel de alter ego, o reprezentare materiala si complexa a propriei existente. Casa este locul "erosului desfasurata", locul de sustras vizilibilatii al intimitatii. E locul logosului. In toate formele lui. Din acest punct casa asa cum este vazuta de Noica, e un construct complex, de loc al refugiului, al intimitatii al zidirii propriei identitatii, al intalnirii cu Dumnezeu si al contemplarii vietii.
Paradigma locuirii conteporane se re-defineste tinand cont de factori diversi. Analiza ei nu poate sa ignore aspectul sociologic, psihologic, mentalitar, etnologic. Un locuitor la bloc vorbea de mitologia urbana. Prin extrapolare exista un imaginar urban, o etnologie a urbanului care inregistreaza mutatiile si evolutiile societatii. Arhitectura e recipientul pentru toate aceste transformari. "Materia consta, dupa Henri Bergson, din "modificari, distorsiuni si schimbari de potential sau de energie, si din nimic altceva". Formele si modalitatile in care viata se manifesta se deosebesc intre ele doar prin diferenta de complexitate a organizarii lor si prin capacitatea lor de adaptare la transformari in timp. Acest mod de perceptie si de observare, bazat pe interactiuni dinamice, pe singularitati si pe transformari calitative in spatiul, uneori multidimensional, mi se pare o posibilitate mult mai fertila de analiza a unui "loc" sau a unui "obiect" in complexitatea sa, decat multe din formularile uzuale de estetica din arhitectura. " .
|
