LIMBAJ ARHITECTURAL

Catedra de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului

LIMBAJ ARHITECTURAL

Anul 1 - semestrul 2 - an univ. 2006-2007

Tema 2

Scopul acestei lucrari este întelegerea raporturilor complexe (formale sau non-formale) dintre componentele fondului construit. Pentru aceasta se propune studentilor analizarea unor fragmente limitate de tesut urban din Bucuresti, punînd în evidenta cele doua criterii : al formei si al semnificatiei.

Caracteristicile esentiale ale relatiei figura-fond se pot asocia întelegerii orasului si a cadrului sau construit. Astfel, anumite cladiri pot fi percepute drept cladiri-obiect, desprinse de fondul general al cadrului construit. O cladire-obiect concentreaza atentia vizuala, fiind perceputa ca entitate, în vreme ce întreg cadrul construit al orasului reprezinta expresia continuitatii fondului ce sustine singularitatea cladirii-obiect. Un anumit spatiu urban poate fi în mod analog perceput drept spatiu-figura. (În discutia de la aceasta tema, vom echivala termenul de figura cu cel de obiect.) Perceperea raporturilor între figura si fond depinde de sistemul de referinta, de exemplu de largimea cîmpului vizual al observatorului.

În orasul pre-modern, continuitatea discontinuitatea cadrului construit, datorata tensiunilor existente între cladirea-obiect si masa construita, era sustinuta de semnificatii valabile la nivelul întregii comunitati. Transformarea suferita de orasul modern consta în "emanciparea" obiectului de arhitectura, tot mai multe constructii asumîndu-si rolul de figura, detasîndu-se astfel de fond. Pe de alta parte, semnificatiile (lizibile pentru întreaga comunitate) ale figurilor (putine la numar) din orasul pre-modern evolueaza catre un sistem complex si eterogen de valori, purtînd amprenta unor segmente particulare ale societatii.

Semnificatia unui obiect de arhitectura poate fi conjugata aspectului sau formal. În aceeasi masura, este posibil ca un anumit continut semnificativ sa nu se suprapuna peste acest aspect formal, datorita pierderii semnificatiilor initiale sau dobîndirii altora în timp.

Se vor reprezenta pentru o zona aleasa în jurul unei portiuni din traseul parcurs la prima tema :

• relatia figura-fond, astfel încît sa reiasa modul în care constructiile-obiect sau anumite spatii urbane se pot citi ca discontinuitati ale fondului general construit sau ca articulari ale acestuia ;
• corespondentele care se stabilesc între forma, semnificatie si utilizare pentru spatiile urbane si cladirile-figura.

Note :

Lucrarea se va elabora în echipele formate la prima tema.

Se admite textul scris doar sub forma de note si explicatii ajutatoare.

În sustinerea lucrarii se pot folosi ca suport, pe lînga planurile desenate, schite ajutatoare sau montaje fotografice relevante.

Notarea lucrarilor va tine cont atît de continutul materialului predat, cît si de calitatea prezentarii orale.

Catedra de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului

LIMBAJ ARHITECTURAL

Anul 1 - semestrul 2 - an univ. 2006-2007

Tema 2

Scopul acestei lucrari este întelegerea raporturilor complexe (formale sau non-formale) dintre componentele fondului construit. Pentru aceasta se propune studentilor analizarea unor fragmente limitate de tesut urban din Bucuresti, punînd în evidenta cele doua criterii : al formei si al semnificatiei.

Caracteristicile esentiale ale relatiei figura-fond se pot asocia întelegerii orasului si a cadrului sau construit. Astfel, anumite cladiri pot fi percepute drept cladiri-obiect, desprinse de fondul general al cadrului construit. O cladire-obiect concentreaza atentia vizuala, fiind perceputa ca entitate, în vreme ce întreg cadrul construit al orasului reprezinta expresia continuitatii fondului ce sustine singularitatea cladirii-obiect. Un anumit spatiu urban poate fi în mod analog perceput drept spatiu-figura. (În discutia de la aceasta tema, vom echivala termenul de figura cu cel de obiect.) Perceperea raporturilor între figura si fond depinde de sistemul de referinta, de exemplu de largimea cîmpului vizual al observatorului.

În orasul pre-modern, continuitatea discontinuitatea cadrului construit, datorata tensiunilor existente între cladirea-obiect si masa construita, era sustinuta de semnificatii valabile la nivelul întregii comunitati. Transformarea suferita de orasul modern consta în "emanciparea" obiectului de arhitectura, tot mai multe constructii asumîndu-si rolul de figura, detasîndu-se astfel de fond. Pe de alta parte, semnificatiile (lizibile pentru întreaga comunitate) ale figurilor (putine la numar) din orasul pre-modern evolueaza catre un sistem complex si eterogen de valori, purtînd amprenta unor segmente particulare ale societatii.

Semnificatia unui obiect de arhitectura poate fi conjugata aspectului sau formal. În aceeasi masura, este posibil ca un anumit continut semnificativ sa nu se suprapuna peste acest aspect formal, datorita pierderii semnificatiilor initiale sau dobîndirii altora în timp.

Se vor reprezenta pentru o zona aleasa în jurul unei portiuni din traseul parcurs la prima tema :

• relatia figura-fond, astfel încît sa reiasa modul în care constructiile-obiect sau anumite spatii urbane se pot citi ca discontinuitati ale fondului general construit sau ca articulari ale acestuia ;
• corespondentele care se stabilesc între forma, semnificatie si utilizare pentru spatiile urbane si cladirile-figura.

Note :

Lucrarea se va elabora în echipele formate la prima tema.

Se admite textul scris doar sub forma de note si explicatii ajutatoare.

În sustinerea lucrarii se pot folosi ca suport, pe lînga planurile desenate, schite ajutatoare sau montaje fotografice relevante.

Notarea lucrarilor va tine cont atît de continutul materialului predat, cît si de calitatea prezentarii orale.