Pornind de la addendele din capitolul B (C.Devillers , R. Piano), cum ia nastere proiectul de arhitectura, de unde se pleaca si care este finalitatea lui?
Christian Devillers afirma în sens general în lucrarea sa "Despre învatamântul de arhitectura" ca "asa cum cizmarul face pantofi, la fel si arhitectul face proiecte". La prima vedere pare o compa 727o143h ratie justa însa la acest nivel ea este superficiala. Proiectul de arhitectura presupune mult mai mult; arhitectul, spre deosebire de pictor sau de artizanul care-si concepe cu propriile mâini opera are nevoie de o privire de ansamblu asupra a ceea ce are de gând sa proiecteze, iar punctul de plecare este reprezentat de schite, desene si machete - este modul sau de a relationa cu lumea inconjuratoare si de a se face înteles, prin desen. Arhitectul nu practica stiinta ci se foloseste de ea; spre deosebire de ceilalti artisti, el se situeaza într-o postura intelectuala, nu este condus de intuitie ci analizeaza instrumentele stiintei care îi sunt puse la îndemâna la un anumit moment dat, folosindu-le în mod util.
Renzo Piano raspundea sincer într-un interviu (R.Piano - Building workshop) afirmând ca "are o mica regula în inima". Aceasta consta în faptul ca el nu începe niciodata un proiect de arhitectura înainte sa faca o plimbare cu "mâinile în buzunare" si sa "inspecteze" oarecum locurile. Dupa acest "ritual", el se apuca de primele schite (" În cazul în care te apuci mai devreme sa schitezi , esti prins în capcana"). "Fiecare loc îti spune o poveste legata de topografie, geografie si oameni. Locul este cel care îti spune de ce este diferit. De aceea, arhitectura este o aventura, pentru ca de fiecare data îti propune ceva diferit, ceva nou. Uneori refuz un proiect daca nu am posibilitatea sa fac acest lucru, sau îl amân pâna când am sansa de a vizita locul înainte. Uneori se întâmpla ca idéea sa nu apara. Acum câtiva ani m-am aflat în dificultate. I-am trimis o scrisoare unui client si i-am spus ca îmi pare rau dar nu am nici o idée. Ce pot face? Uneori locul îti poate spune o poveste, dar nu este cea pe care vrei sa o auzi." Pentru Piano, arhitectura este o aventura; însa pentru a patrunde în aventura proiectarii nu trebuie sa-ti fie teama de esec; este poate cea mai frumoasa meserie; traim într-o lume în care totul s-a descoperit deja, însa arhitectului îi revine rolul de a proiecta dând nastere unor noi descoperiri, acesta este rolul pe care proiectul de arhitectura trebuie sa-l aiba în societatea contemporana.. Fiecare proiect este o noua poveste, arhitectul are lumea lui neexplorata, el poate deveni eroul povestilor imaginate de el, însa pentru asta , el trebuie sa accepte imprevizibilul si nu trebuie sa se multumeasca cu ceea ce este deja descoperit si uzitat. Tot Piano spunea a crea înseamna a scruta în întuneric" (Giornale di bordo); desigur, în tot acest timp apar si momente în care încrederea în propriile forte dispare iar provocarea pare mult prea mare chiar si pentru un architect. De aceea , ea trebuie înfruntata, în caz contrar va trebui sa te limitezi la ceea ce este existent , paradoxal în acelasi timp pentru architect. Aventura nu presupune un parcurs corect al labirintului înca de la începuturile proiectului (de aceea e nevoie de plimbarea premergatoare schitelor, de povestea fiecarui loc ce îti dezvaluie noi adevaruri) ci tocmai, reprezinta în aceeasi masura gresirea parcursului. În acest sens, un vechi proverb spunea ca "succesul este dobândit pe baza unor experiente care nu sunt întotdeauna favorabile", totul consta însa în depasirea provocarii - acest lucru conduce catre începutul unui moment creativ .
În opinia mea, finalitatea proiectului de arhitectura este foarte importanta; astfel, orice arhitect cunoaste o obligativitate morala atât fata de predecesorii sai cat si fata de noile generatii. Asa cum poetul lasa versuri, arhitectul nu predica morala ci " o deseneaza si o construieste" (Neruda). Proiectul unui arhitect este o opera ce este vesnic neterminata; întotdeauna se mai poate adauga ceva , se mai poate continua o anumita idee , este o evolutie perpetua în slujba careia arhitectul si-a afirmat propriile valori dar si morala.
Bibliografie:
Christian Devillers - " Despre învatamântul de arhitectura "
Renzo Piano - " Giornale di bordo "
Renzo Piano - " Building workshop 1990-2006 - AV Monographias "
|
