2.1.1. Sistemul structural reprezinta ansamblul elementelor care asigura rezistenta si stabilitatea unei constructii sub a 24524p1520y ctiunea încarcarilor statice si dinamice, inclusiv cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B); fundatiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 2.1).
2.1.2. Suprastructura reprezinta ansamblul elementelor de rezistenta situate deasupra infrastructurii (I).
2.1.3. Infrastructura este alcatuita din substructura si fundatii. La constructiile care nu au substructura, infrastructura este alcatuita din fundatii.
2.1.4. Substructura este zona pozitionata între suprastructura si fundatii. În raport cu suprastructura, aceasta prezinta diferente de alcatuire si conformare, care conduc la capacitati de rigiditate si rezistenta majorate.
2.1.5. Fundatiile reprezinta ansamblul elementelor structurale care transmit încarcarile la terenul de fundare.
2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul constructiei si reprezinta volumul de roca sau de pamânt care resimte influenta constructiei respective sau în care pot avea loc fenomene care sa influenteze constructia.
2.2.1. Fundatiile trebuie proiectate astfel încât sa transmita la teren încarcarile constructiei, inclusiv cele din actiuni seismice, asigurând îndeplinirea conditiilor privind verificarea terenului de fundare la stari limita.
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); Substructura (B); Fundatiile (F); Terenul de fundare (T); Infrastructura (I
2.2.2. Fundatiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât sa fie îndeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale.
2.3.1. Substructura are rolul de a prelua încarcarile provenite de la suprastructura si de a le transmite fundatiilor.
2.3.2. Substructura este alcatuita, de regula, din elemente structurale verticale (pereti, stâlpi) si elemente orizontale sau înclinate (placi, grinzi etc.).
2.3.3. Proiectarea substructurii trebuie sa tina cont de conlucrarea cu fundatiile si suprastructura.
2.3.4. La proiectarea substructurilor se vor lua în considerare încarcarile proprii, încarcarile transmise de suprastructura si de teren conform prevederilor de la cap. 5.
2.3.5. Eforturile din actiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii (fig. 2.2).
Aceasta conditie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E si F definite în reglementarea tehnica de referinta NP100-92.
2.3.6. La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi îndeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale. Infrastructura se va proiecta astfel încât sa fie solicitata, de regula, în domeniul elastic de comportare. Se admite proiectarea mecanismului de plastificare a structurii la actiuni seismice severe cu dezvoltarea de articulatii plastice si în substructura. In aceste situatii se vor lua masuri care sa asigure o comportare ductila a substructurii si accesul pentru interventii post seismice.
Fig. 2.2 Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare în suprastructura
|
