1.1. GENERALITATI
1.1.1. Definitii
Cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica si juridica prin care se realizeaza identificarea, înregistrarea, descrierea si reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul tari indiferent de destinatia lor si de proprietar.
Caracteristicile cadastrului caracteristicile unui sistem de evidenta cadastrala deriva din importanta pe care i-o acorda societatea. Un cadastru modern are caracter:
obiectiv pentru ca exprima întotdeauna realitatea din teren, care este
independenta de vointa omului sau de natura societatii;
unitar pentru ca se executa dupa norme si instructiunii unice;
istoric pentru ca tine seama de legile sociale, mai ales prin caracterul proprietatii, care diferentiaza o societate de alta;
dinamic pentru ca reflecta realitatea naturala in continua transformare,
ceea ce impune necesitatea unei întretineri permanente;
general pentru ca satisface cerintele de baza pentru toate sectoarele
economiei nationale;
obligatoriu se executa pe tot cuprinsul tarii si pentru toate institutiile care folosesc bunurile imobile.
Scopul cadastrului - cadastrul are drept scop punerea la dispozitia celor interesati in orice moment date reale si complete pentru:
- desfasurarea activitatii din economie;
- sistemul de impozitare;
- întocmirea studiilor si proiectelor pentru sistematizarea teritoriului
- coordonarea si organizarea productiei agricole;
- amenajarea si regularizarea cursurilor de apa;
- pentru întretinerea strazilor, drumurilor, cailor ferate, etc;
- asigurarea ordinii si sigurantei juridice deoarece:
se identifica proprietarul;
se circumscrie marimea suprafetei, categoria de folosinta;
se înregistreaza bunurile imobile ale proprietati sau delimitarile;
asigura solutionarea litigiilor dintre proprietari.
Rolul cadastrului
-trebuie sa furnizeze date reale cu privire la determinarea întinderi, configuratiei si pozitiei corpurilor de proprietate, a destinatiei si a categoriilor de folosinta;
- identificarea proprietati si înscrierea lor in registrele cadastrale;
- stabilirea categoriilor de folosinta si a categoriilor de terenuri;
-inventarierea terenurilor care au nevoie de lucrari de îmbunatatiri funciare a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate si ameliorate;
- bonitarea solurilor dupa gradul de fertilitate etc.
Obiectivele principale ale cadastrului pot fi sintetizate astfel:
- asigurarea datelor necesare identificari si garantari proprietati si înscrierea in cartea funciara
- crearea unui sistem operational, unitar si autonom de taxe si impozite;
- dezvoltarea si modernizare pietei terenurilor;
- furnizarea informatiilor de sinteza necesare pentru luarea deciziilor de dezvoltare socialo - economica a localitatii si de dezvoltare a infrastructurii;
- asigurarea datelor necesare pentru protectia mediului;
Importanta lucrurilor de cadastru:
Importanta
cadastrului consta in faptul ca acesta furnizeaza date reale privitoare la
bunurile imobile (pozitie, marime, folosinta, proprietar),
necesare in toate ramurile economiei nationale. In acelasi timp,
cadastrul este, pentru economia de piata, un instrument deosebit de
important, pentru ca furnizeaza documentele care dau siguranta tranzactiilor
care au loc pe piata bunurilor imobile.
De asemenea, importanta
lucrarilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor
informationale ale teritoriului, capabila sa furnizeze rapid date reale
tuturor organismelor de gestionare si planificare a bunurilor imobile din
diverse sectoare ale economiei nationale.
Cadastrul s -a dovedit a fi un ansamblu de activitati tehnico -organizatorice menite sa deserveasca administratia si pe proprietarii bunurilor imobile. Asigura dovedirea si garantarea proprietatii.
Legatura cadastrului cu alte discipline:
Activitatea de cadastru a evoluat foarte mult în ultimele decenii, din punct din punct de vedere al continutului si complexitati, pe masura punerii de acord cu cerintele mereu crescânde ale societatii în ansamblu si cu perfectionarea mijloacelor tehnice si a metodelor de lucru proprii, sau a celor apartinând altor domenii pe care se sprijina sau cu care colaboreaza. Prin participarea mai multor domenii la realizarea cadastrului general, se poate afirma ca i se confera un caracter interdisciplinar.
Lucrarile tehnice ale cadastrului (masuratori, prelucrarea datelor, întocmirea documentatiei cadastrale - harti, planuri, registre cadastrale) se bazeaza pe discipline fundamentale ca: geodezia, topografia, fotogrammetria, cartografia.
Pentru latura economica a cadastrului sunt necesare cunostinte din domenii complementare: pedologie, geobotanica, geomorfologie. stiintele agricole ajuta la încadrarea terenurilor în categorii si subcategorii de folosinta.
Dreptul funciar si alte ramuri juridice sunt necesare la stabilirea în mod
legal al posesorilor si a proprietatii, la data introducerii cadastrului general.
Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrari, cadastrul general poate intra în legatura cu domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului si localitatilor, urbanism, organizarea teritoriului agricol, protectia mediului, etc.
1.2 Aspectele cadastrului:
Evidenta bunurilor imobile se face complet si sistematic dupa aspectele:
- Cantitativ se realizeaza prin functia tehnica si se refera la determinarea prin masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetelor de terenuri pe categorii de folosinta si pe proprietari precum si la determinarea constructiilor, in functie de marimea suprafetei de teren pe care acestea sunt amplasate, de numarul de nivele, si de proprietarii lor;
- Calitativ se realizeaza prin functia economica si consta in evidentierea destinatiilor, categoriilor de folosinta ale parcelelor (cunoasterea potentialului productiv al terenurilor ) si a caracteristicilor calitative ale constructiilor in general a documentelor necesare stabilirii valori economice a bunurilor imobile;
- Juridic se refera la identificarea proprietarului si la regimul juridic al constructiilor cu diferite destinatii si folosinte.
Important!!! Cadastrul trebuie sa raspunda la urmatoarele întrebari:
Unde si cat de mare este ? (cantitativ) R: prin masuratori, planuri, suprafata;
Ce fel este ? (calitativ) R: caracterizare, evaluare, identificarea categoriilor de folosinta;
Al cui este ? (juridic) R: identificare proprietarului sau proprietarilor.
1.3 Functiile cadastrului
Realizarea cadastrului se face prin 3 functii corespunzatoare celor 3 aspecte:
a) tehnica are ca obiect urmatoarele grupuri de lucrari:
- stabilirea si marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor unitatilor (comune, orase, municipii, judete) si a limitelor intravilanelor - delimitare cadastrala;
- delimitarea corpurilor de proprietate din cuprinsul unui teritoriu administrativ si a parcelelor in functie de categoria de folosinta;
- efectuarea masuratorilor pe teren si prelucrarea datelor masurate si a datelor culese;
- numerotarea cadastrala a sectoarelor cadastrale, parcelelor si a constructiilor permanente;
- calculul suprafetelor pe parcele, corpuri de proprietate, cai de comunicatii, sectoare cadastrale, intravilane si întreg teritoriul administrativ;
- întocmirea registrelor cadastrale si a situatiilor de sinteza;
- întretinerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
- dosarul marcilor de delimitare (marci pe hotar);
- planurile si hartile cadastrale;
- registrele si fisele cadastrale;
b) economica are ca obiect executarea lucrarilor:
- încadrarea terenurilor agricole in clasa de calitate;
- evidenta lucrarilor agricole în functie de stadiul degradarii si de tipul lucrarilor executate pentru amenajarea lor prin lucrari de îmbunatatiri funciare;
- evidenta cladirilor dupa materialele de constructie, dotare, grad confort.
c) juridica sa asigure identificarea proprietarilor, înscrierea lor in documentatia cadastrala pe baza dreptului si actului juridic pe care se întemeiaza proprietate. Publicitatea imobiliara realizata prin înscrierea in cartea funciara definitiveaza lucrarile da cadastru.
CLASIFICAREA TERENURILOR sI A CONSTRUCŢIILOR
1.2.1 Criterii de împartire a terenurilor dupa destinatii
Generalitati Terenurile de orice fel care apartin persoanelor fizice si juridice, indiferent de titlurile pe baza carora sunt detinute, se împart pe destinatii conform prevederilor legale. Prin " Detinatori de terenuri" se înteleg titularii dreptului de proprietate, persoane fizice sau juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesor ori detinator precar. Domeniul public poate fi de interes national caz în care proprietatea asupra sa în regim de drept public apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea (de asemenea în regim public) apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.
Terenurile cu destinatie agricola (TDA)
Din categoria terenurilor cu destinatie agricola fac parte: terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fânetele, serele, solariile, rasadnite, terenurile cu vegetatie forestiera daca nu fac parte din amenajarile silvice, pasunile împadurite, cele ocupate de constructii agrozootehnice si îmbunatatiri funciare, amenajarile piscicole, drumurile tehnologice si de depozite.
Terenurile cu destinatie forestiera (TDF)
Din categoria terenurilor forestiera fac parte: terenurile împadurite sau cele ce servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, terenurile destinate împaduririlor si cele neproductive -stâncarii, abrupturi, bolovanisuri, râpe, revene, torenti.
Terenurile aflate permanent sub ape (TDH)
Din aceasta categorie fac parte albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor naturale si artificiale la nivelul maxim de retinere, bratele si canalele din Delta Dunarii, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale si contigue.
Terenurile din intravilan (TDI)
În aceasta categorie se includ toate terenurile indiferent de categoria de folosinta, situate in perimetrul localitatilor urbane si rurale ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislatiei în vigoare.
Terenurile cu destinatie speciala (TDS)
Din categoria terenurilor cu destinatie speciala fac parte cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene si navale, cele pe care se afla obiective si instalatii hidrotehnice, termice de transport al energiei electrice si gazelor naturale, terenurile cu exploatari miniere, petroliere, cele pentru nevoile de aparare a tarii, precum si rezervatiile si monumentele naturii, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea.
1.2.2 Criterii de clasificare si identificare a categoriilor de folosinta a terenurilor si de identificare a constructiilor.
1.2.2.1 Generalitati: Categoria de folosinta a terenului, individualizata printr-un cod, este unul dintre atributele parcelei (suprafata de teren situata intr-o unitate administrativ teritoriala pe un amplasament bine stabilit, având o singura categorie de folosinta si apartinând unui proprietar sau mai multor proprietari, in indiviziune).
Evidentierea la partea tehnica a cadastrului general a categoriei de folosinta, alaturi de celelalte atribute este necesara atât pentru întocmirea cartii funciare, cat si pentru stabilirea sarcinilor fiscale care greveaza bunurile imobile. In cadastru general nu se înregistreaza subcategorii de folosinta.
Categoria de folosinta este o grupare de terenuri cu aceeasi destinatie economica, creata în mod natural sau artificial. Are ca unitate superioara grupa de folosinta si ca unitate inferioara subcategoria de folosinta (folosita de cadastrele de specialitate). Grupele de folosinta sunt agricole si neagricole.
1.2.2.2 Criterii de identificare a categoriilor de folosinta a terenurilor
Terenuri arabile (A)
În aceasta categorie se încadreaza acele terenuri care se ara în fiecare an sau la mai multi ani (2-6 ani) si sunt cultivate cu plante anuale sau perene cum ar fi: cereale, leguminoase , plante tehnice si industriale, plante medicinale si aromate, plante furajere, legume etc. în categoria de folosinta arabil se includ: arabil propriu-zis, pajisti cultivate, gradini de legume, orezarii, sere, solarii si rasadnite, capsunarii, alte culturi perene.
Se înregistreaza ca terenuri arabile:
terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoisi, sparcetiere, lucerniere sau alte terenuri însamântate cu diferite amestecuri de plante leguminoase), care se ara o data la cel mult 6 ani;
- terenurile ramase temporar neînsamântate datorita inundatiilor, colmatarilor, degradarilor sau altor cauze;
- terenurile cu sere si rasadnite sistematizate, cu mentiunea "sere" sau "rasadnite".
Pasuni(P)
Pasunile sunt terenuri înierbate sau întelenite în mod natural sau artificial prin însamântari artificiale la maximum 15-20 ani si care se folosesc pentru pasunatul animalelor. În cadrul acestei categorii de folosinta se înregistreaza:
- pasuni curate sunt pasunile acoperite numai cu vegetatie ierboasa;
- pasuni cu pomi sunt pasunile plantate cu pomi fructiferi, în scopul combaterii eroziunii sau a alunecarilor de teren, precum si pasunile care provin din livezi paraginite. La încadrarea acestora se va tine seama de faptul ca productia principala este masa verde care se pasuneaza, iar fructele pomilor reprezinta un produs secundar;
- pasuni împadurite sunt acele pasuni care, în afara de vegetatie ierboasa, sunt acoperite si cu vegetatie forestiera, cu diferite grade de consistenta;
- pasuni cu tufarisuri si maracinisuri.
Fânete (F)
La categoria fânete se încadreaza terenurile înierbate sau întelenite în mod natural sau artificial prin reînsamântari la 15-20 ani, iar iarba se coseste pentru fân. Se înregistreaza la fânete: fânete curate, fânete cu pomi, fânete împadurite, fânete cu tufarisuri si maracinisuri.
Vii (V)
În aceasta categorie se încadreaza terenurile plantate cu vita de vie:
- vii altoite si indigene
- vii hibride - sunt acelea care poarta si denumirea de "producatori directi";
- hamei - deoarece au o agrotehnica asemanatoare cu a vitei de vie, plantatiile de hamei se includ în aceasta categorie de folosinta;
- pepiniere viticole - sunt terenuri pentru producerea materialului saditor viticol: plantatiile portaltoi si pepinierele propriu-zise sau scolile de vite.
Livezi (L)
Livezile sunt terenuri plantate cu pomi si arbusti fructiferi. Se înregistreaza ca livezi:
- livezi clasice - terenurile plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme de cultura traditionale, si anume: livezi cu culturi intercalate, livezi înierbate, livezi în sistem agro-pomicol, livezi pure,etc;
- plantatii de arbusti fructiferi - terenuri plantate cu zmeura, agrise, coacaze, trandafiri de dulceata, etc;
- pepiniere pomicole - terenurile destinate pentru producerea materialului saditor pomicol;
- plantatii de duzi
Paduri si alte terenuri forestiere (PD)
În aceasta categorie de folosinta intra toate terenurile care sunt cuprinse în amenajamentele silvice si în afara acestora, indiferent de proprietar. Se înregistreaza la aceasta categorie de folosinta:
- paduri - terenuri acoperite
cu vegetatie forestiera, cu o suprafata mai mare de
- terenuri destinate împaduririi - terenuri in curs de regenerare, terenuri degradate si poieni revazute a fi împadurite prin amenajamente silvice;
- terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie si administratie silvica - terenuri ocupate de pepiniere, solarii, plantatii, culturi de rachita, arbusti ornamentali si fructiferi, cete destinate hranei vânatului si animalelor din unitatile silvice, cele date în folosinta temporara personalului silvic;
- perdele de protectie - benzi ordonate din plantatii silvice si uneori silvo-pomicole, care au diferite roluri de protectie ca: perdele pentru protectia culturilor agricole, perdele pentru protectia cailor de comunicatie, pentru protectia asezarilor umane, perdele pentru protectia digurilor, perdele pentru combaterea eroziunii, etc;
- tufarisuri si maracinisuri - terenuri acoperite masiv cu vegetatie arborescenta de mica înaltime, catinisuri, ienuperisuri, salcâmi, maracinisuri, etc;
Terenuri cu ape si stuf
n aceasta categorie intra terenurile acoperite permanent cu apa, precum si cele acoperite temporar, care dupa retragerea apelor, nu pot avea alta folosinta. Se înregistreaza la aceasta categorie:
- ape curgatoare (HR): Fluviul Dunarea, bratele si canalele din Delta Dunarii, cursurile de apa, pârâurile, gârlele, si alte surse de ape denumiri locale (izvoare, privaluri, etc). La apele curgatoare se va înregistra suprafata ocupata de albie minora a cursului de apa, din mal în mal, chiar daca acesta nu este în întregime si permanent sub apa. De obicei, apele curgatoare formeaza de o parte si de alta a luciului apei prundisuri, care numai la viituri mari sunt acoperite pentru scurt timp cu apa. Albia minora a unui curs de apa, include toate zonele mai joase ale cursului, insulele si prundisurile. Toate aceste terenuri din albia minora nu se înscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape;
- ape statatoare (HB). Limita acestor ape variaza în functie de anotimp si deregimul de precipitatii.
La delimitarea acestor ape se va lua în considerare limita lor la nivelul mediu al apelor. În aceasta categorie se încadreaza si apele amenajate în mod special pentru cresterea dirijata a pestelui, precum si suprafetele cu ape statatoare de mica adâncime unde cresc trestiisuri si papurisuri si alte tipuri de vegetatie specifica în regim amenajat sau neamenajat;
- marea teritoriala si marea interioara. Suprafata marii teritoriale este cuprinsa între liniile de baza ale celui mai mare reflux de-a lungul tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentelor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente si linia din larg care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22 224m), masurata de la punctul cel mai apropiat de la liniile de baza. Suprafata marii interioare este cuprinsa între tarmul marii si liniile de baza, asa cum au fost definite mai sus. Limita terenurilor reprezentând albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor naturale si artificiale, ale baltilor, ale tarmului si plajei de nisip a Marii Negre, este stabilita prin norme specifice elaborate de ministerele interesate si avizate de ONCGC.
Caile de comunicatii rutiere (DR) si caile ferate (CF)
Din punct de vedere functional si al administrarii, caile de comunicatii rutiere se împart, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, dupa cum urmeaza:
- drumuri de interes national: autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, drumuri nationale principale, drumuri nationale secundare;
- drumuri de interes judetean: drumurile care fac legatura între resedinte de judet si resedintele de municipiu si orase, statiuni balneoclimaterice, porturi, aeroporturi si alte obiective importante;
- drumuri de interes local: drumurile comunale si drumurile vicinale;
- strazile din localitatile urbane;
- strazile din localitatile rurale: strazi principale si strazi secundare;
- cai ferate simple, duble si înguste, triaje.
Drumurile de exploatare din extravilan, care nu au caracter permanent nu se înregistreaza ca detalii, ci se atribuie în proportie egala parcelelor din imediata vecinatate.
Terenurile ocupate cu constructii si curti (Cc)
Aceasta categorie cuprinde terenurile cu diverse utilizari si destinatii, de exemplu: cladiri, curti, fabrici, uzine, silozuri, gari, hidrocentrale, cariere, exploatari miniere si petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debusee, gradini botanice si zoologice, parcuri, cimitire, piete, rampe de încarcare, fâsia de frontiera, locuri de depozitare, precum sl alte terenuri ce nu se încadreaza în nici una din categoriile de folosinta prevazute în articolele anterioare.
Terenuri degradate si neproductive (N)
Aceasta categorie cuprinde terenurile degradate si cu procese excesive de degradare, care sunt lipsite practic de vegetatie. Din aceasta categorie fac parte:
- nisipuri zburatoare - nisipuri mobile nefixate de vegetatie si pe care vântul le poate deplasa dintr-un loc în altul;
- stâncarii, bolovanisuri, pietrisuri - terenuri acoperite cu blocuri de stând masive, îngramadiri de bolovani si pietrisuri, care nu sunt acoperite de vegetatie;
- râpe, ravene, torenti - alunecari active de teren care sunt neproductive când nu sunt împadurite;
- saraturi cu crusta - terenuri puternic saraturate, care formeaza la suprafata lor o crusta albicioasa friabila;
- mocirle si smârcuri - terenuri cu alternante frecvente de exces de apa si uscaciune, pe care nu se instaleaza vegetatie; Terenurile cu mlastini cu stuf nu se înregistreaza la categoria terenurilor neproductive;
- gropile de împrumut si cariere - terenuri devenite neproductive prin scoaterea stratului de sol si roca pentru diverse nevoi de constructii;
- halde - terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat în urma unor activitati industriale si exploatari miniere.
1.2.2.3. Criterii de identificare si înregistrare a constructiilor
La constructiile cu caracter permanent se înregistreaza datele privind:
situatia juridica;
domeniul public sau privat;
destinatia.
1.2.2.4 Destinatii ale constructiilor
constructii de locuinte. CL
constructii administrative si social-culturale CAS
constructii industriale si edilitare CIE
constructii anexe CA
1.3. PARTEA TEHNICĂ A CADASTRULUI
1.3.1. Definitii:
Intravilanul este partea din unitatea administrativ-teritoriala, legal delimitata, destinata construirii si abitatiei. Intravilanul cuprinde zona dens construita ocupata cu cladirile de locuit, constructiile social-culturale, întreprinderile industriale, depozitele, spatiile comerciale, amenajarile sportive, retelele edilitare, zona de circulatie si transport împreuna cu garile, autogarile si depourile, spatiile verzi si terenurile libere.
Într-un teritoriu administrativ comunal sau orasenesc pot fi unul sau mai multe intravilane (sate). Limita intravilanului reprezinta detaliu topografic al planului cadastral si în interiorul ei se fac numerotarea cadastrala si calculul suprafetelor unitatilor cadastrale din fiecare localitate.
Extravilanul este partea din teritoriul administrativ cuprinsa în afara intravilanelor, delimitata cadastral potrivit legii. Extravilanul are în special destinatii agricole si silvice. Structura terenurilor agricole reprezinta doua treimi din suprafata totala a tarii, ceea ce înseamna 14,8 milioane hectare.
1.3.2. Unitati teritoriale cadastrale
Intravilanul si extravilanul cuprind la rândul lor mai multe unitati teritoriale cadastrale, astfel:
Sectorul cadastral este o diviziune cadastrala tehnica a teritoriului administrativ, delimitata de detalii liniare (cai de comunicatie, ape, diguri, etc.) care nu sufera modificari curente. Sectorul cadastral grupeaza mai multe bunuri imobile sau corpuri de proprietate alipite. Denumirea de "sector cadastral" înlocuieste termenii "tarla" în extravilan si "cvartal" în intravilan.
Bunul imobil reprezinta parcela de teren cu sau fara constructii.
Corpul de proprietate este constituit din unul sau mai multe imobile alipite, apartinând aceluiasi proprietar.
Parcela este o portiune de teren componenta a unui bun imobil situat într-un teritoriu administrativ, având o singura categorie de folosinta si apartinând unui proprietar sau mai multor proprietari, în indiviziune.
Entitatile de baza ale sistemului de evidenta a cadastrului general sunt: parcela, constructia si proprietarul.
Constructia este o entitate sau o parte dintr-o entitate construita cu o destinatie sl utilizare distincta pentru proprietar.
Proprietarul este persoana fizica sau juridica, titulara a unui drept real sau particular asupra unui imobil
Detinatorii de terenuri sunt titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care potrivit legii civile au calitatea de posesori ori detinatori precari.
Corpul de cladire reprezinta partea componenta a unei cladiri delimitata dupa urmatoarele criterii: sistemul arhitectonic si constructiv determinat de fatade si materialele de constructie, regim de înaltimi si de aliniere, etc.
Sistemul informational al cadastrului este o organizare de baze de date grafice si alfanumerice de evidenta tehnica, economica si juridica referitoare la bunurile imobile si la proprietarii acestora.
1.3.3. Limite si hotare
Limitele sunt linii care determina configuratia sau forma geometrica a unitatilor teritoriale cadastrale, a detaliilor liniare, a categoriilor de folosinta, a tipurilor de sol si a claselor de bonitare, a categoriilor de terenuri, etc. în functie de vizibilitate, pot fi de trei categorii:
- Distincte - au conturul vizibil si se pot identifica usor pe teren, pot fi naturale (ex. limita dintre terasa si lunca, limita de la baza unei pante, etc.) sau artificiale (ex. limita dintre un teren arabil si o plantatie de vie, limita dintre terenurile amenajate si cele neamenajate, etc);
- Difuze - între doua categorii de folosinta care se întrepatrund. Pentru stabilirea lor este nevoie de documentatii si de martori (ex: limita dintre o padure si o pasune împadurita);
- Discrete - nu sunt vizibile la suprafata terenului. Pentru precizarea lor se executa lucrari speciale (ex. limitele unitatilor de sol, limitele claselor de bonitare, limitele categoriilor de terenuri).
Limitele pot separa si terenuri cu regim juridic diferit (ex. limitele dintre intravilan si extravilan care, în cadastru, au o importanta deosebita).
Hotarele sunt liniile despartitoare între doua teritorii care formeaza unitati administrative si economice distincte sau separa doua proprietati funciare.
Acestea se pot clasifica astfel:
- hotare nationale - sunt granitele tarii;
- hotare administrative sunt cele care delimiteaza teritoriile administrative, judetene, orasenesti (municipale) si comunale;
- hotare ale unitatilor economice sunt hotarele care delimiteaza terenurile unitatilor industriale, ale unitatilor agricole cu capital de stat, ale unitatilor forestiere, etc;
- hotare ale proprietatilor funciare sunt limitele dintre diferitele proprietati de stat, ale asociatiilor sau individuale.
Hotarele sunt materializate pe teren prin diverse limite si borne. Pe plan ele sunt reprezentate prin linii si puncte de hotar. Liniile de hotar pot fi naturale sau artificiale.
Liniile de hotar naturale sunt, de obicei, reprezentate prin liniile de talveg ale cursurilor de ape permanente sau temporare, prin liniile de cumpana a apelor sau liniile de despartire a apelor, prin liziere de paduri, etc.
Liniile de hotar artificiale sunt cele realizate de om, cum ar fi santurile, brazdele, canalele, drumurile, etc.
1.3.4 Retele geodezice pentru lucrarile de cadastru:
În România coordonatele punctelor din retelele geodezice se calculeaza în sistemul de proiectie stereografic 1970 si în sistem de referinta pentru altitudini Marea Neagra 1975. Triangulatia geodezica de ordinul 1 este formata din 657 de triunghiuri si 6 patrulatere 374 de puncte. Calculele au fost facute pe elipsoidul Krasovski si au fost masurate unghiuri, unele laturi prin unde, elemente astronomice si marimi gravimetrice compensarea facându-se în bloc, reteaua fiind considerata compacta. Retelele geodezice de ordin II - V au fost compensate prin metoda celor mai mici patrate constrânse pe ordinul imediat superior.
Reprezentarea grafica a retelei geodezice se face astfel:
ord I cu negru (distanta între puncte de 20-60km);
ord II cu albastru (distanta între puncte de 10-20km);
ord III cu rosu (distanta între puncte de 5-10km);
ord IV cu verde (distanta între puncte de 2-5km);
ord V cu negru (distanta între puncte de 1-4km).
Reteaua geodezica de sprijin pentru executarea lucrarilor de cadastru general, într-un teritoriu administrativ este formata din totalitatea punctelor retelei nationale de referinta, având coordonate în sistemul de proiectie Stereografic 1970 si în sistem de referinta Marea Neagra 1975.
Reteaua geodezica de îndesire si ridicare se realizeaza astfel încât sa asigure densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrarilor de introducere si întretinere a cadastrului general.
În configuratia retelei geodezice de îndesire si ridicare se includ cel putin 4 puncte din reteaua geodezica de sprijin, astfel încât poligonul format sa încadreze toate punctele acestuia. Reteaua geodezica de îndesire si ridicare se executa prin metode cunoscute: triangulatie, trilateratie, triangulatie-trilateratie, retele de drumuiri poligonometrice, intersectii înainte, retrointersectii, intersectii combinate sau tehnologii geodezice
Reteaua geodezica de ridicare este creata în scopul asigurarii numarului de puncte necesare masuratorilor topografice si cadastrale de detaliu. Punctele retelelor geodezice de ridicare se determina prin intersectii înainte, retrointersectii, intersectii combinate, drumuiri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizâdu-se puncte din reteaua geodezica de sprijin si îndesire.
Densitatea unei retele geodezice de ridicare se stabileste în raport cu suprafata pe care se executa lucrarile si cu scopul acestora. Retele geodezice de ridicare se proiecteaza astfel încât sa se asigure determinarea punctelor care delimiteaza unitatile administrativ-teritoriale si intravilanele, precum si a celor care definesc corpurile de proprietate si parcelele. Se va asigura o densitate de cel putin 1 punct/km2 în zona de ses, 1 punct/2 km2 în zone colinare si 1 punct/5 km2 în zone de munte.
Materializarea pe teren se va face cu o densitate
impusa de configuratia terenului
si densitatea detaliilor (în principal a limitelor de proprietate). Materializarea
se va face, dupa natura
solului, cu borne, repere si marci standardizate. În intravilan în zonele asfaltate sau betonate, materializarea
se poate face si cu picheti metalici cu diametrul de
Indiferent de instrumentele si procedeele tehnice utilizate la executarea masuratorilor, reteaua de ridicare se compenseaza ca retea constrânsa pe punctele retelelor de sprijin si de îndesire.
Abaterea
standard de determinare a unui punct nu trebuie sa
depaseasca ±
Documentatia tehnica întocmita dupa executarea retelelor geodezice de îndesire si ridicare trebuie sa cuprinda:
memoriul tehnic;
schema dispunerii punctelor vechi si noi, cu marcarea vizibilitatilor (schitavizelor);
schema masuratorilor efectuate (schita vizelor);
fisiere ASCII pe suport magnetic, cu datele rezultate din masuratorile de teren (denumirea sau numarul punctului de statie, denumirile/numele punctelor vizate, directiile masurate, distantele masurate, etc);
descrierile topografice si schitele de reperaj pentru punctele vechi si noi;
inventarul de coordonate pe suport magnetic (fisier ASCII cu denumirile punctelor, coordonate X, Y);
1.3.5 Proiectia stereografica 1970.
Proiectiile sunt modalitati de reprezentare a suprafetelor curbe pe un plan. Proiectiile geodezice au ca obiect trecerea punctelor de pe elipsoidul de referinta pe planul de proiectie.
În anul 1971 proiectia cartografica Gauss-Kruger a fost înlocuita cu o nou proiectie denumita "proiectia stereografica 1970" (pentru sectorul civil), iar pentru cote a fost introdus sistemul de referinta Marea Neagra 1975.
Proiectia stenografica 1970 este o proiectie perspectiva conforma, ce pastreaza nedeformabile unghiurile si deformeaza distantele si ariile.
Ea permite ca masuratorile geodezice sa fie prelucrate direct în planul de proiectie, fara a se calcula coordonate geografice, cu conditia aplicarii a unor corectii de reducere a masuratorilor la planul de proiectie.
Caracteristici ale proiectiei stereografice 1970:
- se
pastreaza elipsoidul Krasovki
1940, orientat
geometrici:
semiaxa
mare a =
turtirea geometrica f = /
- Polul Proiectiei Q0, denumit uneori "centrul
proiectiei", are coordonatele
geografice:
Latitudinea B0 46° nord
Longitudinea L0 = 25° est Greenwich
- întreaga
tara se reprezinta pe un singur plan, în care exista un cerc
de
deformatie nula, cu
centrul în polul Q0, si raza =
-
sistemul de axe de coordonate plane rectangulare xOy are ca origine
imaginea plana a polului proiectiei, la nord de
Fagaras, axa Ox este imaginea
plana a meridianului de 25° si are sensul pozitiv spre nord, iar axa
Oy are sensul pozitiv spre est.
Pentru
simplificarea calculelor si pentru a nu se lucra cu coordonate negative
originea sistemului de axe a fost translatata pe
ambele directii X si Y cu câte
1.3.6. Culegerea datelor cadastrale
1.3.6.1. Generalitati
Pentru întocmirea documentatiei cadastrale - registre si planuri - este nevoie de cunoasterea si culegerea din teren a datelor si informatiilor cadastrale referitoare la obiectele si persoanele continute în evidentele specifice acestui sistem. Lucrarile de culegere în teren a datelor cadastrale constau în:
- identificare amplasamentului, a limitelor corpurilor de proprietate si a categoriilor de folosinta a parcelelor componente;
- identificarea constructiilor cu caracter permanent;
- identificarea proprietarilor, a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor;
- identificarea actului sau faptului juridic în temeiul caruia este folosit imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separata, organizata special în acest scop, sau concomitent cu executarea lucrarilor de teren, în cadrul actualizarii sau realizarii planurilor cadastrale.
1.3.6.2.Identificarea proprietarilor si a situatiei juridice a imobilelor
Operatia de identificare a proprietarului consta în înregistrarea persoanei, persoanelor fizice sau juridice care detin un titlu de proprietate asupra imobilului. Proprietarii se identifica din evidentele consiliului local. Datele se extrag din Registrul permanent al populatiei, listele cu numele si prenumele, codul numeric personal si adresa tuturor proprietarilor din unitatea administrativ-teritoriala, conform evidentelor de la politie. Datele referitoare la proprietar se înscriu în fisa corpului de proprietate. Datele cu privire la identitatea proprietarului se preiau din buletinul, cartea de identitate a proprietarului. În situatiile în care proprietarul refuza prezentarea acestor acte, în fisa se mentioneaza refuzul si pentru rezolvare se solicita sprijinul consiliului local si al politiei. în cazul când nici cu ajutorul evidentelor existente la consiliul local si la politie nu poate fi identificat proprietarul imobilului, în fisa se face mentiunea"proprietar neidentificat'.
În fisa corpului de proprietate se înscriu:
numele,
prenumele proprietarului si codul numeric personal. Aceste date se
compara cu cele din listele extrase din Registrul
permanent al populatiei, în cazul când
acestea au fost obtinute. Pentru femeile casatorite sau
vaduve, se va înscrie numele de
familie dobândit dupa casatorie urmat de numele de familie avut
înainte de casatorie
(exemplu: Bizescu Anelia, nascuta Priboianu)
si codul numeric personal.
La înscrierea adresei de domiciliu a proprietarului se vor preciza toate datele necesare expedierii corespondentei postale, mai ales pentru proprietarii domiciliati în alte localitati decât cele cuprinse în raza unitatii administrativ-teritoriale respective;
- situatia juridica a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numarul si data eliberarii, cota din coproprietate unde este cazul, suprafata înscrisa în acte pentru fiecare parcela, corp de proprietate si constructie, dupa caz. înscrierea datelor privitoare la situatia juridica a imobilelor aflate în proprietatea persoanelor juridice se face potrivit specificatiilor din actele normative sau din alte acte în temeiul carora au dobândit dreptul real supus înscrierii. În cazul în care nu exista titlu de proprietate, înscrierea se va face pe baza posesiei exercitate sub numele de proprietar la data identificarii cadastrale, precum sl a unei declaratii pe proprie raspundere a persoanei detinatoare a imobilului. În situatia în care un imobil este într-un litigiu în curs de judecata, pe fisa datelor cadastrale se face mentiunea "imobil în litigiu'' si se nominalizeaza partile si obiectul litigiului.
În cazul imobilelor dobândite prin mostenire se înregistreaza numele mostenitorului, felul mostenirii si actele care dovedesc calitatea de mostenitor.
La identificarea proprietarilor persoane juridice se înscriu urmatoarele date: denumirea persoanei juridice, codul SIRUES si adresa postala a sediului. Daca un imobil constituie obiectul proprietatii pe etaje sau apartamente, în fisa corpului de proprietate se vor scrie proprietarii respectivi, aratându-se pentru fiecare (sub forma fractionara sau în procente) numarul de parti din întreg care îi revin, indiferent daca locuieste sau nu la adresa imobilului.
În cazul cladirilor cu mai multe apartamente se întocmeste pentru fiecare cladire lista proprietarilor si a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor ca anexa la fisa corpului de proprietate. În aceasta lista se înscriu toti proprietarii grupati pe intrari, astfel: numarul cadastral al corpului de proprietate, numarul blocului, numarul etajului, numarul apartamentului, numele, prenumele proprietarului si codul numeric personal sau, dupa caz, denumirea persoanei juridice si codul SIRUES, suprafata totala ocupata, în proprietate exclusiva sau în proprietate comuna, denumirea actului de proprietate si data emiterii acestuia. În situatia în care în cladirea respectiva sunt si apartamente aflate în proprietatea privata a statului sau a unitatii administrativ-teritoriate, se înscrie denumirea persoanei juridice care administreaza fondul locativ de stat, codul SIRUES si datele de identificare a locatarilor. Lista proprietarilor se ataseaza la fisa bunului imobil.
La stabilirea dreptului de proprietate asupra corpurilor de proprietate care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public, se vor respecta prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile ulterioare. La stabilirea limitelor imobilelor, apartinând titularilor cadastrelor de specialitate, se tine seama de prevederile legale privind delimitarea acestora, specifice fiecarui domeniu de activitate.
1.3.6.3. Identificarea categoriilor de folosinta
Se realizeaza concomitent cu executia lucrarilor de cadastru general, respectiv cu executarea masuratorilor de teren pentru realizarea ori actualizarea planurilor cadastrale, sau a culegerii datelor de identificare a proprietarilor, a celor referitoare la actele de proprietate.
Identificare si consemnarea categoriei de folosinta se fac pentru fiecare parcela de teren (în extravilan si intravilan), iar datele se înscriu în fisa corpului de proprietate, avându-se în vedere semnificatiile simbolurilor (codurilor) categoriilor de folosinta. Codurile se scriu si pe planurile de amplasament si delimitare a corpului de proprietate.
1.3.7. Executia planurilor de amplasament si delimitare
1.3.7.1. Scopul întocmirii planurilor:
- înscrierea cu caracter nedefinitiv în cartea funciara a actelor si faptelor juridice privind terenurile si constructiile situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrul-general;
- solutionarea contestatiilor cu privire la corectitudinea si exactitate; datelor referitoare la un corp de proprietate;
- dupa finalizarea lucrarilor de introducere a cadastrului general într-o unitate administrativ-teritoriala, pentru elaborarea documentatiilor-topo-cadastrale necesare realizarii proiectelor si studiilor din domeniul constructiilor, urbanismului si amenajarii teritoriului, solicitate de administratia publica locala pentru emiterea avizelor, certificatelor si autorizatiilor legale, precum si pentru solutionarea aspectelor legate de constituirea sau reconstituirea proprietatilor.
1.3.7.2. Continutul documentatiei
Documentatia privind întocmirea planurilor cadastrale de amplasament si delimitare a corpurilor de proprietate cuprinde:
- memoriul tehnic justificativ;
- planul de încadrare în zona, întocmit la o scara convenabila, de regula
- planul de amplasament propriu-zis;
- inventarul cu coordonatele punctelor vechi utilizate la ridicarea topografica a imobilului, în Sistem Stereografic 1970 sau local;
- inventarul cu coordonatele punctelor de pe conturul imobilului/corpului de proprietate si a patru puncte de detaliu stabile (borne, picheti de fier, colturi de cladiri, camine de vizitare, puncte de frângere ale împrejmuirilor în intravilan si stâlpi, tarusi de lemn si borne în extravilan), care pot servi la reconstituirea sistemului de coordonate utilizat la determinarea limitelor de proprietate;
- descrierile topografice ale punctelor stabile.
1.3.8. Numerotarea cadastrala.
Fiecare corp de proprietate se individualizeaza printr-un numarul cadastral, care asigura legatura între planul cadastral, registrele cadastrale si înregistrarile din cartea funciara. Numarul cadastral a corpului de proprietate este unul din identificatorii de legatura logica dintre baza de date grafice si baza de date alfanumerice în sistem, informatic al cadastrului. Numerotarea cadastrala într-o unitate administrativ-teritoriala se face le nivel de parcela sau corp de proprietate. În cadrul unui teritoriu administrativ numerotarea cadastrala a corpurilor de proprietate se face separat pentru intravilan si extravilan.
Codul de identificare în baza
de date este "1" pentru extravilan si "2" pentru
intravilan. În situatia în care teritoriul cuprinde mai multe intravilane
(de exemplu, o comuna cu mai multe sate) acestea vor primi coduri de
identificare "
Corpurile de proprietate se
numeroteaza cu cifre arabe de la 1
la n "începând de
Imobilele care reprezinta detalii liniare ca: ape curgatoare, canale, diguri, cai ferate, drumuri clasate, se numeroteaza separat în cadrul fiecarui intravilan, respectiv extravilan. Detaliile liniare primesc un singur numar cadastral pe toata lungimea lor (cu exceptia subtraversarilor) în cadrul fiecarui intravilan si un singur numar cadastral în extravilan si pe tronsoane create prin intersectia cu alte detalii liniare, (separat în intravilan si extravilan) respectându-se urmatoarea ierarhie:
caile ferate întretaiate de ape;
drumurile nationale întretaiate de cai ferate si ape;
drumurile judetene întretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale;
drumurile comunale întretaiate de ape, cai ferate, drumuri nationale si drumuri judetene;
drumurile de exploatare (comune) întretaiate de ape, cai ferate, drumuri
nationale, drumuri judetene sau comunale.
Detaliile liniare pot fi grupate într-un sector cadastral "0", numerotarea lor fiind facuta în ordine si în concordanta cu importanta lor. În aceasta situatie, trebuie ca suma suprafetelor sectoarelor cadastrale la care se adauga suprafata sectorului "0" sa se închida pe suprafata intravilanului. Daca nu se procedeaza astfel, detaliile liniare pot fi tratate ca orice corp de proprietate, acordându-se mare atentie înglobarii lor în sectoarele cadastrale si urmarindu-se ca anumite suprafete, mai ales intersectiile sa nu fie incluse de mai multe ori.
Daca la încheierea numerotarii se constata omiterea unor imobile, acestea vor primi numere în continuarea numerotarii în intravilanul, respectiv extravilanul teritoriului administrativ respectiv.
În cazul proprietatilor izolate care nu au fost incluse la delimitare în suprafata intravilanelor, corpurile de proprietate se numeroteaza în cadrul extravilanului. În acelasi fel se procedeaza în cazurile speciale, în care nu s-a efectuat o delimitare clara între intravilan si extravilan (în unele zone de munte).
Parcelele componente ale corpurilor de
proprietate cu suprafete mai mici de
În cazurile în care un corp de proprietate sau parti dintr-un corp de proprietate îsi schimba proprietarul, fiecare parte va fi numerotata cu numar cadastral nou, în continuarea ultimului numar atribuit la ultima numerotare cadastrala. Un numar cadastral vechi nu se va atribui altui corp de proprietate, ci va ramâne înregistrat în baza de date a cadastrului, la istoricul corpului de proprietate respectiv.
În cazul în care configuratia unui corp de proprietate se modifica prin comasare, dezmembrare, divizare, alipire, numerele cadastrale ale noilor corpuri de proprietate ale parcelelor se modifica astfel: numerele cadastrale vechi dispar si se acorda numere cadastrale noi în continuarea ultimului numar cadastral acordat pe suprafata unitatii administrativ-teritoriale.
Suprafetele de teren ocupate de proiectiile la sol ale constructiilor permanente din cadrul parcelelor cu categoria de folosinta curti-constructii apartinatoare unui corp de proprietate, li se va atribui litera "C" urmata de un indice ne a 1 la n (ex. CI, C2, C3...).
1.3.9. Numerotarea postala
Adresele corpurilor de proprietate se stabilesc prin atribuirea de numere postale tuturor proprietatilor limitrofe unei artere de circulatie. Numerotarea se face cu numere pare pentru corpurile de proprietate situate pe partea dreapta si cu numere impare pentru cele de pe partea stânga, fata de sensul crescator al kilometrajului sau prin conventie.
Pe planul cadastral amplasarea numerelor postale se face în interiorul corpului de proprietate bine delimitat. Numerele se trec pe cât posibil în coltul din stânga dinspre strada al proprietatii, sau într-o pozitie aleasa astfel încât sa se distinga clar si sa nu încarce planul. în cazul blocurilor si al constructiilor mari, numerele postale se înscriu în interiorul contururilor cladirilor, în mijloc sau mai aproape de intrarea principala situata spre strada careia îi apartine adresa postala.
Numerele se scriu în interiorul
unui cerc cu diametrul de
In Bucuresti, adresa postala este atribuita de catre Primaria municipiului, Departamentul Patrimoniu Imobiliar, Directia Evidenta Proprietatii, Serviciul Nomenclatura Urbana în termen de 30 de zile pe baza unei cereri a solicitantului, care va anexa urmatoarele documente necesare: copia legalizata a actului de proprietate, planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate avizat de OCGCMB, planul de încadrare în zona la scara 1:2000, planul de situatie la scara 1.500, certificatul fiscal, taxa privind situatia juridica, fotocopia actului de identitate al solicitantului. Se elibereaza un Certificat cu adresa provizorie care va deveni definitiva dupa intabularea corpului de proprietate în Cartea Funciara.
1.3.10 Registre Cadastrale.
Documentele tehnice principale, care se întocmesc la nivelul unitati administrativ-teritoriale, la introducerea cadastrului general sunt:
- registrul cadastral al proprietarilor;
- indexul alfabetic al proprietarilor si domiciliul acestora;
- registrul cadastral al parcelelor;
- fisa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari si categorii de folosinta;
- planul cadastral.
Fisele corpurilor de proprietate sunt documentele care contin datele de intrare în baza de date a cadastrului general. Prin prelucrarea acestor date se obtin datele de iesire folosite în documentele tehnice finale.
Documentele cadastrale se întocmesc o singura data pe suport de hârtie, la încheiere tuturor lucrarilor de cadastru general într-o unitate administrativ-teritoriala. De regula, registrele cadastrale se întocmesc în trei exemplare pentru: Consiliul Local, Cartea Funciara si Oficiul de Cadastru.
1.3.10.1. Registrul cadastral al parcelelor.
Contine situatia tuturor parcelelor componente ale corpurilor de proprietate din cuprinsul unei unitati administrativ-teritoriale si se întocmeste separat pentru intravilan si pentru extravilan. Evidenta din acest registru cuprinde elemente de identificare definitiva (numarul cadastral al corpului de proprietate, adresa acestuia sau denumirea locului, codurile pentru grupa de proprietate si grupa de destinatie), datele despre teren (numarul parcelei, folosinta, suprafata) si constructii (numarul corpului de cladire, suprafata construita la sol, destinatia), nomenclatura, sectiunea de plan, numarul partidei cadastrale, unele mentiuni finale si totaluri dupa fiecare corp de proprietate, iar la sfârsit o recapitulatie totala
1.3.10.2. Indexul alfabetic al proprietarilor si domiciliul acestora.
Scopul principal al indexului alfabetic al proprietarilor este acela de permite identificarea partidei cadastrale a fiecarui proprietar în registrul cadastral al proprietarilor. Acesta este documentul care face legatura între registrul cadastral al parcelelor si registrul cadastral al proprietarilor. Numerele de ordine date proprietarilor în indexul alfabetic, coincid cu numerele partidelor cadastrale ale acestora din registrul cadastral al proprietarilor. Contine numele sau denumirea proprietarului, CNP sau codul SIRUES (pentru societati comerciale), domiciliul sau sediu proprietarului, numarul partidei cadastrale, codul grupei de proprietate, pozitia si pagina din "Registrul cadastral al proprietarilor" si o coloana cu mentiuni.
1.3.10.3. Registrul cadastral al proprietarilor
Contine partidele cadastrale ale fiecarui proprietar, în care sunt înscrise toate suprafetele de teren ale parcelelor componente ale corpurilor de proprietate, atât în intravilan, cât si în extravilan. Elementele pe care le contine sunt acelea cele din indexul alfabetic al proprietarilor, datele despre terenuri si constructii sunt cele din fisa corpului de proprietate, urmeaza codurile pentru intravilan-extravilan, sectiunea de plan si mentiunile.
1.3.10.4. Registrul corpurilor de proprietate
Corpul de proprietate este format din una sau mai multe parcele - ai care apartin aceluiasi proprietar. Împreuna cu registrul cadastral al proprietarilor furnizeaza datele pentru întocmirea cartilor funciare. Elementele caracteristic corpului de proprietate se folosesc pentru a completa coala cartilor funciare.
1.3.11. Planul Cadastral
1.3.11.1. Generalitati:
Este un plan tematic al carui continut este format din elemente specifice cadastrului. Se întocmeste pe unitati administrativ teritoriale comunale sau orasenesti (municipale) si pe intravilane în 2 culori (negru pentru planimetrie si albastru pentru hidrografie). Pe un plan cadastral pot exista si curbe de nivel reprezentate cu sepia. Pentru o mai buna vizualizare planurile întocmite sub forma digitala pot fi reprezentate pe hârtie la plotter cu diverse culori conform organizarii pe stasuri. Conceptul de baza la realizarea planului cadastral este forma digitala sau numerica.
Spre deosebire de planul topografic de baza, care contine reprezentarea tuturor detaliilor din teren, inclusiv a reliefului, utilizând semne conventionale în functie de scara la care va fi redactat sub forma analogica, un plan cadastral contine numai contururi poligonale închise, care sunt fie unitati administrative, fie unitati teritoriale cadastrale (parcele, corpuri de proprietate, detalii liniare, sectoare cadastrale, intravilan, extravilan), la care se adauga numerotarea cadastrala ; acestora. Prin urmare, orice linie trasata pe un plan întocmit pentru cadastrul general separa în esenta proprietati pentru care culegem date specifice si pe care le gestionam prin intermediul registrelor.
Planurile cadastrale de ansamblu si planurile cadastrale de baza se obtin prin extragerea datelor din bazele de date grafice si textuale si prin desenarea la plotter.
Baza de date grafice.
Baza de date grafice se realizeaza în format digital, cu obligativitatea înregistrarii tuturor entitatilor definite în norme de introducere a cadastrului general.
Baza de date textuale.
Pentru realizarea bazei de date textuale se folosesc informatiile extrase din urmatoarele surse de date:
documentatiile tehnice întocmite pentru atribuirea numerelor cadastrale provizorii;
titlurile de proprietate eliberate conform legilor proprietatii;
documentatiile executate conform Hotarârii Guvernului nr. 834/199: cu modificarile ulterioare, si avizate tehnic;
datele culese pe teren si înscrise în fisa corpului de proprietate; Atributele care se ataseaza entitatilor grafice se încarca într-o baza de date care trebuie sa asigure continutul registrelor cadastrale.
Datele se stocheaza la nivelul unitatii administrativ-teritoriale.
1.3.11.2. Planul cadastral de baza: se întocmeste în scopul reprezentari în plan a datelor rezultate la introducerea sau întretinerea cadastrului general pentru o anumita U.A.T si cuprinde elementele cadastrului general de detaliu.
Scara uzuala la care se întocmeste planul cadastral de baza sub forma analogica:
- în extravilan:
o 1:5 000 în zonele de ses
o 1:2 000 în zonele de deal
în
intravilan :
o 1:1 000 în functie de densitatea detaliilor.
o
- în zonele montane 1:5 000 sau 1:10 000 sau dupa caz la scari si mai mici.
Planurile cadastrale de baza redactate sub forma analogica la scarile mentionate anterior se întocmesc în sistem de proiectie Stereografica 1970 cu nomenclatura oficiala din România.
Elemente de continut obligatoriu:
punctele retelei geodezice de îndesire si de ridicare;
limitele si punctele de hotar cu un numar de ordine pentru hotarul U.A.T si pentru intravilanele componente;
limitele si numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate;
categoriile de folosita ale parcelelor;
limitele si numarul cadastral ale constructiilor cu caracter permanent.
caile ferate;
apele curgatoare cu sensul lor de curgere;
apele statatoare, constructiile hidrotehnice;
denumirea localitatilor, apelor, principalelor forme de relief, padurilor, drumurilor si strazilor ale obiectivelor industriale, social culturale etc.
numerele postale ale imobilelor din intravilan;
codul SIRUTA al autoritatii administrativ teritoriale;
scara de reprezentare;
sistemul de proiectie;
anul de întocmire, schema de dispunere si încadrare a foilor componente la nivelul trapezelor din nomenclatura sistemului de proiectie;
semnele conventionale, regulile de scriere stabilite pentru elementele de toponimie care se reprezinta pe planul cadastral de baza si de ansamblu sunt cele prevazute in atlasul de semne conventionale.
Semnele conventionale, regulile de scriere si corpurile de litera stabilite pentru elementele de toponimie care trebuie reprezentate pe planurile cadastrale de baza si de ansamblu sunt cele prevazute în "Atlasul de semne conventionale pentru planurile topografice la scarile 1:5000,1:2000, 1:1000 si 1:500 " - editia 1978.
1.3.11.3. Planul cadastral de ansamblu:
Se obtine prin generalizarea planului cadastral de baza si contine reprezentarea grafica a întregi suprafete a U.A.T . Întocmirea acestui plan sub forma analogica se face în functie de marimea unitatii administrativ teritoriale si de forma acestuia la scara standard convenabila de regula la 1: 10 000, 1: 25 000 sau 1:50 000
Elemente de continut obligatoriu sunt:
- denumirea unitatii administrativ-teritoriale;
- padurile si terenurile cu vegetatie forestiera;
- reteaua de sosele, drumuri, strazi, ulite si cai ferate;
- reteaua hidrografica si constructiile hidrotehnice importante (apele curgatoare,
statatoare,canale deschise, baraje, diguri);
- punctele care marcheaza hotarele administrative;
limitele si denumirea intravilanelor;
elementele de toponimie;
punctele din reteaua geodezica;
nordul geografic;
scara planului.
Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se întocmeste (în extracadru, în partea din stânga - jos) schema cu dispunerea foilor componente.
1.3.11.4. Metode de întocmire a planurilor cadastrale
Teritoriul României trebuie reprezentat sub forma digitala, mai precis trebuie obtinut planul topografic de baza, astfel încât sa serveasca nevoilor cât mai multor utilizatori. Planul cadastral este un produs derivat, mai simplu, cu anumite detalii care se inventariaza dar, care trebuie sa faca legatura cu anumite caracteristici descriptive.
Indiferent de modul de obtinere, planurile trebuie sa fie unitare, omogene din punct de vedere al continutului, sa se bazeze pe o retea geodezica moderna (realizata prin tehnologie GPS, determinata si încadrata în reteaua europeana de referinta), iar costurile pentru obtinerea lor sa fie cât mai reduse, timpul de realizare cât mai scurt si forma digitala sa permita înregistrarea, depozitarea si prelucrarea pe calculator.
Metodele de întocmire a planurilor cadastrale se pot grupa în doua categorii: metode directe, si metode indirecte.
Din categoria metodelor directe fac parte:
- întocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare (metode clasice)
o metoda drumuirii;
o metoda radierii;
o metoda absciselor si ordonatelor;
întocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrammetrice de ridicare;
- întocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo-fotogrammetrice;
Din categoria metodelor indirecte fac parte:
- întocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de baza;
- întocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice si cadastrale vechi.
Alegerea metodei de întocmire a planurilor cadastrale se face în functie de baza topograficaexistenta în zona, de volumul, calitatea si actualitatea informatiilor continute de baza topografica, de existenta punctelor retelei de sprijin din zona, de dotarea cu aparatura de specialitate a executantului lucrarilor, de scara la care se întocmesc planurile, etc.
1.3.11.5. Planul cadastral digital (numeric)
Planul numeric este constituit integral din informati alfa numerice clasate în fisiere capabile sa furnizeze automat expresia partiala sau totala a spatiului la o scara arbitrara.
Obtinerea pe cale automata a planurilor cadastrale presupune utilizarea în format digital a elementelor continute de acestea.
El este constituit integral din elemente determinate prin coordonate, astfel încât expresia partiala sau totala a spatiului sa fiefurnizata automat , la o scara arbitrara.
Trecerea la planul numeric se poate face fie prin informatizarea planurilor grafice existente, fie prin întocmirea lor directa. În general, ridicarile clasice la scara mare au ca rezultat calculele de coordonate în vederea definirii configuratiei parcelelor, a corpurilor de proprietate si întocmirea în final a documentelor definitive, respectiv a planurilor grafice.
Planul numeric contine elemente ale terenului (parcele, constructii, puncte caracteristice diverse) definite prin coordonatele lor. Datele care intereseaza în mod frecvent (suprafete, distante) sunt calculate din aceste coordonate.
Avantajele oferite de planurile numerice
- planul numeric prezinta independenta fata de scara si de preciza grafica ce caracterizeaza un plan cadastral obisnuit; în cazul în care elementele culese din teren s-au ales de asa natura încât st corespunda unei reprezentari la scara cea mai mare ce se va utiliza, toate celelalte reprezentari se pot obtine din aceasta;
- datele stocate pentru planul digital sunt sigure si pot fi usor conservate întimp, urmând a fi apelate pentru consultare sau pentru a se efectua reprezentarea lor grafica ori de câte ori dorim acest lucru;
- utilizatorul poate face o selectie în functie de tematica interesanta din punctul lui de vedere înainte de a exploata planul numeric.
Exista urmatoarele moduri de culegere si prelucrare a datelor cadastral pentru obtinerea planului numeric: culegerea si prelucrarea datelor utilizând tehnica GPS, cu ajutorul statiilor totale, pe cale fotogrammetrica si prin vectorizare.
1.4. PARTEA JURIDICĂ A CADASTRULUI
1.4.1 Generalitati.
Partea juridica a cadastrului se refera la operatiile care se efectueaza pentru identificarea proprietarilor, înscrierea lor în documentatia cadastrului, precum si în cartea funciara, în vederea realizarii publicitatii imobiliare, în baza drepturilor si actelor juridice pe care acestia le detin.
În România exista doua tipuri de proprietate:
privata (tine de domeniul privat);
comuna (tine de domeniul public).
Domeniu/ public apartine statului si comunitatilor si cuprinde toate bunurile imobile destinate folosirii publice si serviciilor publice (cai de comunicatii, ape, domenii militare, porturi, aeroporturi, parcuri, gradini publice, paduri, etc).
Domeniul privat poate fi:
al statului (bunuri imobile ale ministerelor, scoli, spitale, terenuri miniere, etc);
al colectivitatilor (bunurile primariilor, consiliilor judetene);
individual.
În documentatia cadastrala, datele referitoare la situatia juridica a unui corp de proprietate se trec în urma declaratiei detinatorului (cadastru declarativ). Datele din registrele cadastrale nu consfintesc o situatie de drept, aceasta urmând a fi stabilita numai dupa verificarea documentelor juridice.
Publicitate imobiliara
Publicitatea imobiliara se defineste ca un sistem de înregistrare a corpurilor de proprietate într-un registru organizat de administratia cadastral-juridica pentru cunoasterea drepturilor reale ale unei persoane în vederea asigurarii opozabilitatii fata de terti.
Publicitatea imobiliara cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite tina evidenta bunurilor imobile si sa dea siguranta actelor juridice prin care constituie, transmit si modifica sau se sting drepturile reale imobiliare.
Aceasta trebuie sa raspunda urmatoarelor obiective importante:
- sa apere drepturile imobiliare ale celor înscrisi în registrele publice;
sa confere transmisiunilor imobiliare o cât mai mare certitudine, aducând la cunostinta tuturor situatia juridica a bunurilor imobile aflate în sectorul civil;
- sa dea siguranta circulatiei creditului garantând înscrierea ipoteci în registrele publice;
- sa permita organelor statului exercitarea unui control eficient asupra schimbarilor ce se produc în situatia materiala a imobilelor, conform normele de sistematizare, si în situatia juridica a acestora;
În tara noastra au functionat doua sisteme principale de publicitate imobiliara:
- sistemul de publicitate al registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni denumit si sistemul publicitatii personale (în vechiul Regat);
- sistemul cartilor funciare, denumit si sistemul publicitatii reale (în Transilvania,Banat si Bucovina).
Rolul publicitatii imobiliare
Publicitatea imobiliara are un dublu rol: pe de o parte, confirma existenta drepturilor reale imobiliare si, pe de alta parte, ofera date certe privind situatia juridica a imobilelor. Aceasta raspunde nevoii de certitudine si de corectitudine cu privire la situatia juridica a unor imobile în cazul transmiterii lor, evitând greutatile rezultate din înstrainarile succesive sau din cele efectuate cu necunoasterea unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile, precum si a ipotecilor sau privilegiilor cu care pot fi grevate.
Cartea funciara este un ansamblu de documente care descriu bunurile imobile si determina situatia lor juridica. In conformitate cu "Legea Cadastrului si Publicitatii Imobiliare nr.7/1996", modificata si completata prin "Legea nr. 247/2025" publicitatea imobiliara consta în înscrierea în cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeasi localitate. Aceasta se efectueaza de catre Oficiile de Cadastru si Publicam Imobiliara pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora.
1.5. SISTEME INFORMAŢIONALE SPECIFICE CADSTRULUI IMOBILIAR.
1.5.1 Cadastrul Imobiliar. In conformitate cu art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara: ministerele, alte institutii centrale de stat, regiile autonome si alte persoane juridice organizeaza cadastrul de specialitate care este propriu obiectului sau de activitate. In acelasi articol din legea mentionata se mai precizeaza:
Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenta si inventariere sistematica a bunurilor imobile sub aspect tehnic si economic, cu respectarea-normelor tehnice elaborate de Oficiul National de Cadastru, Geodezic si Cartografie si a datelor de baza din cadastrul general privind suprafata, categoria de folosinta si proprietarul, de unde rezulta ca lucrarile cadastrului imobiliar contin elemente de baza ale cadastrului general.
Lucrarile tehnice de cadastru constau în:
marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului localitatilor;
pentru terenurile ocupate de constructii, curti, precum si pentru terenurile cu alte destinatii, situate în intravilan, se vor specifica pe baza datelor furnizate de cadastrul de specialitate, categoriile de folosinta a terenurilor, încadrarea acestora pe zone în cadrul localitatii, respectiv pe clase de calitate;
delimitarea si marcarea hotarelor administrative ale comunelor, oraselor si
municipiilor, precum si limitele intravilanelor localitatilor.
Delimitarea se face potrivit legii, de catre comisia stabilita în acest scop numita prin ordinul prefectului. Din comisie vor face parte primarul, secretarul consiliului local, delegatul oficiului judetean de cadastru, geodezie si cartografie si, dupa caz, delegatul directiei generale de amenajarea teritoriului si urbanism.
Actualizarea cadastrelor de specialitate prevazute de lege se face conform specificului fiecarui domeniu în parte.
1.5.2. Scopul lucrarilor de cadastru imobiliar
Constituirea bazelor de date pentru cadastrul imobiliar si gestiunea localitatilor. Culegerea unor date si informatii privind actualizarea datelor tehnice, economice si juridice preluate din cadastrul general si completarea lor în ceea ce priveste:
delimitarea teritoriului ce urmeaza a fi
cadastrat si marcarea limitei intravilanului
localitatilor;
actualizarea sau întocmirea planului topografic sau cadastral care va constitui suportul de baza al lucrarilor de cadastru;
identificarea proprietarilor de terenuri si ai corpurilor de cladiri;
completarea datelor continute în "Fisa bunului imobil" cu:
- caracteristicile functionale ale cladirilor;
- existenta dotarilor edilitare la nivel de parcela;
- existenta dotarilor edilitare si tipul lor în interiorul corpului - alte solicitari ale beneficiarului care necesita lucrari de teren sau înscrieri de date declarative.
Culegerea unor date si informatii de detaliu privind caracteristicile constructive ale cladirilor si, la cerere, elementele suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, în scopul evaluarii pe criterii tehnice a terenurilor si cladirilor, precum si furnizarea unor informatii necesare stabilirii pretului minim de concesionare al terenurilor în conformitate cu prevederile legale.
Corelarea lucrarilor cadastrului imobiliar cu cele ale cadastrului general si ale celorlalte cadastre de specialitate
Datele si informatiile culese în lucrarile de cadastru imobiliar au caracter tehnic, economic si juridic, si utilizeaza ca elemente de baza datele cadastrului general privind parcela, constructia si proprietarul (respectiv suprafata, categoria de
folosinta si proprietarul).
Se întelege ca datele si informatiile privind suprafata, categoria de folosinta si propietarul unei parcele sunt cele existente în cadastrul general de unde trebuie preluate si mentinute ca atare.
Daca cu ocazia lucrarilor care se efectueaza pentru cadastrul imobiliar, se constata ca datele preluate din cadastrul general referitoare la suprafata, categorie de folosinta sau proprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele necorespunzând realitatii din teren, acestea trebuie aduse la cunostinta oficiului judetean de cadastru, geodezie si cartografie care va hotarî conform instructiunilor proprii, datele si informatiile definitive care se înregistreaza în cadastrul imobiliar sau vor corecta în mod corespunzator aceste date în cadastrul general.
In aceasta situatie, datele si informatiile obtinute în urma lucrarilor de teren se vor înscrie în cadastrul imobiliar, însa cu caracter nedefinitiv, considerându-se pentru aceasta zona cadastrul general nedefinitivat.
Datele privind cadastrul imobiliar trebuie sa reflecte situatia fondului construit existent în limitele intravilanului localitatii.
1. Definirea continutului de informatii specifice cadastrului imobiliar
Sectorul cadastral reprezinta unitatea de suprafata limitata de elemente liniare stabile (sosele, strazi, ape, canale, cai ferate etc.) în interiorul caruia se pot situa unul sau mai multe imobile.
Corpul de cladire - parte componenta a unei cladiri delimitata dupa urmatoarele criterii sistemul arhitectonic si constructiv determinat de fatade si materialele de constructie a peretilor exteriori;
In conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadreaza, trateaza si numeroteaza cu denumirea "CORP", cladirile de locuit, dependintele (bucatarii, spalatorii, garaje, depozite, ateliere, birouri, etc), cu înaltimea la cornisa de minim 2,30m, având fundatii si pereti de grosime normala, plansee, usi si ferestre de dimensiuni normale, pardoseli, acoperisuri, etc.
Constructii anexa sunt cele realizate din caramida, paianta, chirpici, bârne sau alte materiale rezultate din recuperari, cu pereti subtiri, înaltimea la cornisa si încaperi sub 2m, acoperis simplu (de regula din carton asfaltat), finisaje de slaba calitate, etc.
In categoria '"Constructii ,,anexe" se pot încadra:
- magazii, grajduri, bucatarii de vara, latrine, garaje improvizate, pivnite situate în curte, constructii din caramida cu sarpante din lemn si învelitoare din carton asfaltat;
- magazii, grajduri, garaje cu pereti din lemn sau schelet de rezistenta din lemn cu umplutura de pamânt;
- soproane din scândura sau alte materiale;
- patule cu pereti din sipci sau din nuiele;
- marchizele din scânduri sau tabla (se asimileaza cu magaziile), etc.
Pentru evitarea confuziilor de interpretare în descrierea caracteristicilor constructive ale unei cladiri, se fac unele precizari privind compartimentarile cladirilor, pe verticala:
Nivel (palier) - este spatiul dintr-o cladire cuprins între doua plansee succesive. Se considera nivel: subsolul, parterul, mezaninul, fiecare etaj si mansarda.
Subsol este nivelul care are peste jumatate din înaltimea libera a încaperilor, sub nivelul terenului. Înaltimea subsolului de la pardoseala pâna la elementele proeminente ale tavanului (grinzi, conducte), este de minimum l,80m . Subsolul poate fi locuibil, amenajat cu instalatii (centrale termice) compartimentat în boxe, subsol tehnic, spalatorii, ateliere, etc.
Demisol - este nivelul care are cel mult jumatate din înaltimea libera a încaperilor sub nivelul terenului. înaltimea demisolului de la pardoseala pâna la elementele proeminente ale tavanului (conducte, grinzi), este de minimum 1.80m. De obicei subsolul si demisolul se gasesc sub întreaga cladire sau sub cea mai marc parte a cladirii.
Parter - este nivelul al carui planseu inferior se
gaseste la nivelul solului, sau cu putin deasupra acestuia (0,8-
Etaj
- este orice nivel având în general aceeasi
distributie în plan, cuprins între parter si mansarda , pod sau
terasa, cu înaltimea libera de minimum
Mezanin este nivelul intercalat între parter si primul etaj, care se deosebeste de celelalte etaje fie prin înaltimea libera mai mica, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor iesinduri, ori prin destinatie (spatiu accesoriu pentru magazinele de la parter, depozite de marfuri, ateliere, birouri, etc. Mezaninul se considera etaj.
Mansarda este nivelul construit în gabaritul acoperisului (sub
învelitoarea acestuia). Mansarda primeste lumina prin goluri numite
lucarne. Are o parte din plafon orizontal, iar alta înclinata, urmând
panta acoperisului. Serveste pentru locuit (camere de serviciu), ca
dependinta, sau pentru exercitarea unor activitati de
lunga durata (spalatorie, uscatorie, ateliere, etc).
In general înaltimea libera este mai mica, dar nu sub
Pivnita (beciul) - este construita din una sau mai multe încaperi situate sub cota zero a cladirii (pardoseala parterului), destinata pastrarii unor materiale (lemn, carbuni, etc), sau a unor produse alimentare. De obicei, pivnita nu este construita sub toata întinderea cladirii, arc pamânt pe jos si intrare din curte, sau prin deschideri improvizate (chepenguri).
Starea tehnica de întretinere a unei constructii poate fi: foarte buna, buna, mediocra (satisfacatoare), rea, insalubra, ruina.
Criteriile pentru aprecierea starii tehnice a unei cladiri sunt:
Stare foarte buna - pentru cladirile realizate din materiale durabile (caramida, beton armat, sau metal) realizate în ultimii 20 ani, cu finisaje si instalatii complete; nu necesita reparatii curente sau capitale la principalele elemente constructive.
Stare buna - pentru cladirile realizate din materiale durabile, cu planseu din beton armat sau lemn, finisaje si instalatii complete, fara deteriorari ale structurii, necesitând unele lucrari de îmbunatatire curenta în proportie de 10% (din valoarea acesteia). In aceasta categorie se pol încadra unele cladiri cu planseu din beton armat cu o vechime cuprinsa între 20-50 ani, precum si cele cu planseu din lemn indiferent de vechime.
Stare mediocru (satisfacatoare) pentru cladirile realizate din materiale durabile, cu instalatii incomplete, care prezinta începuturi de deteriorari la structura si finisaje, cu vechime de exploatare de peste 50 ani, precum si celelalte cladiri cu finisaje îngrijite, instalatii partiale, cu aspect bun, din paianta, sau cu plansee din lemn si vechime mai mare de 20 ani. Constructia
necesita lucrari de întretinere, reparatii curente si reparatii capitale la elementele constructive în proportie de 10-30% (din valoarea acesteia).
Stare rea pentru cladiri realizate din materiale durabile sau nu, având deteriorari importante la structura si finisaje, fundatii si ziduri fisurate sau crapate, înclinate, tencuieli desprinse, plansee crapate sau încovoiate. Constructia necesita lucrari de reparatii capitale în proportie de 30-50% (din valoarea acesteia).
Stare insalubra pentru cladirile care nu mai corespund folosintei ca urmare a degradarilor si care prezinta pericol pentru viata si sanatatea celor care o folosesc.
Stare de ruina pentru cladirile a caror stare de degradare impune demolarea lor.
Anul construirii se stabileste prin una din urmatoarele cai: autorizatia de constructie actul de proprietate, certificatul de la circumscriptia financiara cu anul impunerii, marturia scrisa a proprietarului, marturii verbale ale chiriasilor si vecinilor. Anul construirii se socoteste de la data când cladirea are realizata fundatia, peretii si acoperisul. Pentru corpurile de cladire în care anumite încaperi au fost realizate la date diferite se va mentiona anul construirii si starea acestora pe portiuni sau încaperi.
Structura de rezistenta se stabileste prin indici de cartare astfel:
A - este indicele cu care se noteaza cladirile cu cadru si plansee din beton armat, sau cu schelet metalic;
B - este indicele cu care se noteaza cladirile din caramida sau din piatra (zidarie) si cu plansee din lemn;
C - este indicele cu care se noteaza cladirile din lemn stabile;
D - este indicele cu care se noteaza cladirile din piatra pamânt, chirpici, paianta.
Constructiile anexa stabile din interiorul bunurilor imobile, izolate sau lipite de cladirile de locuit care nu servesc drept locuinta, se indica astfel:
m - magazie (din caramida, paianta sau tabla, cu fundatie din beton);
gj - garaj (din zidarie de caramida sau piatra);
gr - grajd (din zidarie de caramida sau piatra);
w - closet (din zidarie de caramida sau piatra);
1.5.5. Date si informatii specifice cadastrului imobiliar:
Documentul de baza 'Fisa bunului imobil" se va realiza prin culegerea datelor si informatiilor specifice cadastrului imobiliar, corelate cu datele provenite din cadastrul general, respectând codificarea si precizarea ca datele constructive despre corpul de cladire se refera la:
- identificarea corpului de cladire;
- identificarea proprietarului/detinatorului corpului de cladire;
- suprafata construita si suprafata construita desfasurata;
- informatii privind echiparea edilitara;
- date constructive despre cladiri si anexe:
- Destinatie - destinatia initiala a imobilului se consemneaza numai daca difera de folosinta actuala predominanta si daca poate fi cunoscuta;
- Folosinta - folosinta actuala predominanta se stabileste estimativ, în functie de ponderea în suprafata desfasurata a corpului de cladire a fiecarui tip de folosinta (la suprafete egale se opteaza pentru una din folosinte, de obicei cea superioara calitativ) la data cartarii;
- Numar de nivele - regimul de înaltime se stabileste pentru cladirile cu mai multe nivele si se noteaza cu cifre (cu exceptia subsolului), scrise ca exponent al indicelui de cartare (în toate cazurile simbolurile A, B, C si D reprezinta implicit parterul). Exemplu: o cladire de categoria A cu 5 nivele va fi notata A4.
- Numar de subsoluri - numarul de subsoluri se consemneaza daca nu au destinatie tehnica (dotari cu instalatii care deservesc cladirea), si daca sunt locuibile. Se delimiteaza pe plan prin masuratori si se noteaza cu litera "s" înscrisa ca indice al indicelui de cartare. Daca cladirea dispune de doua sau mai multe subsoluri, ele se vor evidentia prin indicii ,,2s" sau "ns" Se face precizarea ca demisolul se asimileaza cu subsolul. Exemplu: A42s
- Fundatia - se consemneaza în toate cazurile astfel: beton (B), piloti (P), radier (R), lemn (L) altele (A).
- Peretii - peretii constructiei se vor indica în fisa bunului imobil astfel: cadre din beton armat (CP), diafragma mixta (D), lemn (L), paianta si chirpici (P), panouri mari (PM), zidarie portanta (ZP), altele (A).
-Acoperisul Învelitoarea sau acoperisul poate fi din tigla (J), sindrila (SD), tabla (TB), bituminoase (B), azbociment (AZ), altele (A);
-Tipul de proprietate se stabileste în raport cu titularul dreptului de proprietate pe baza documentului/ înscrisului pe care acesta îl poseda, pentru fiecare corp de cladire în parte.
Datele cu privire la proprietar se refera la:
- categoria proprietatii;
- modul de detinere;
- numele proprietarului;
- adresa;
- codul persoanei, extras din actele de identitate (daca exista consemnat),
- cota parte indiviza, etc.
|
