Ridicarea detaliilor de planimetrie si altimetrie
Ridicarile planimetrice cuptrind totalitatea lucrarilor topografice efectuate pentru obtinerea unui plan cu reprezentarea detaliilor naturale si artificiale de pe suprafata terenului, exclusiv relieful. Aceste ridicari vizeaza determinarea pozitiilor reciproce ale punctelor caracteristice ce definesc detaliile in planul orizontal de proiectie in conformitate cu principiile topografiei generale.
Ridicarile planimetrice se pot efectua pe cale topografica sau fotogrammetrica. Primele sunt de obicei ridicari numerice , prin care coor 242i85c donatele plane x si y, se calculeaza in functie de elementele masurate in teren: acestea sunt caracteristice obtinerii planurilor la scari mari si foarte mari. Ridicarile grafice terestre folosite din ce in ce mai rar, se efectueaza cu plaseta
topografica, planul se obtine direct la teren atat pe baza de masuratori cit si in vedere.
Ridicarile fotogrammetrice utilizeaza fotografii speciale si apratura adecvata fiind caracteristice supraftelor intinse si obtinerii planurilor la orice scara uzuala dar mai ales intre 1 :1000 si 1 :25000
Altimetria sau nivelimentul are ca obiect determinarea inaltimii unor puncte de pe suprafata terestra si reprezentarea reliefului pe suprafete plane (nivelinent de suprafeta) sau pe anumite directii (profile) folosind aparate si metode corespunzatoare. 0 reprezentare care reda nu numai planimetria ci si relieful este, o reprezentare completa, o piesa de baza pentru proiectarea si executarea lucrarilor ingineresti sau de cercetare, conditionate de relief, la baza carora trebuie sa stea un studiu atent al terenului, ca : proiectarea si executasrea instalatiilor de transport, a lucrarilor de amenajare a padurilor, a bazinelor hidrografice.
Suprafete de nivel
Fiecarui punct situat in domeniul de actiune al actiunii ii corespunde o valoare a potentialului acestuia. Locul geometric al punctelor care au aceeasi valoare a potentialului gravitatii se numeste suprafata de nivel. Prin fiecare punet al Pamantului se poate considera dusa o suprafata de nivel. Una din suprafetele de nivel, de mare importanta in probleme de nivelment, este suprafeta marilor deschise si oceanelor presupuse prelungite pe sub scoarta terestra, denumita suprafata de nivel zero sau geoid si care se considera suprafete de baza, de referinta.
Cotele sau inaltimile diverselor puncte de pe suprafata topografica a unei tari se dau fata de un punct de sprijin, de baza, denumit punct zero fundamental. El trebuie sa reprezinte nivelul mediu general al marilor deschise si oceanelor, obtinut prin observatii indelungate.
Folosirea sau existenta atator puncte "zero fundamental' a creat, in decursul anilor, multe dificultati reliefului din lucrarile topogarfice executate cu diverse planuri de referinta pentu cote, deoarece distanta dintre cotele acestuiasi reper in doua , siteme de referinta nu sunt, constante pe integ teritoriul tarii, ci variaza in mod aproape arbitrar
In aceste conditii este necesar ca pentru a face o racordare corecta atat a lucrarilor de niveliment noi cat si a reliefului din planuri mai vechi raportate la un alt plan de referinta decat cel oficial prezent sa se deduca modul de transformare a cotelor pe baza a doi reperi de niveliment
Diferente de nivel
Diferenta de nivel dintre doua puncte este distanta pe verticala dintre suprafetele de nivel ale celor doua puncte.
Problenla baza din masuratorile altimetriee este determinarea diferentei de nivel dintre doua puncte. Daca se cunoste cota unuia, cota celuilalt punct se obtine prin adaugarea diferentei de nivel la cota primului:
Z2 = Z1+Dz1,2
Daca punctele sunt apropiate suprafetele de nivei pot fi considerate nu numai paralele, dar chiar sfere concentrice, candd diferentele de nivel sunt identice cu diferentele de inaltime Pe suprafete mai mari insa,care afecteaza forma elipsodala a Pamantului, suprafetele de nivel nefiind paralele, diferentele de inaltine nu mai corespund exact cu diferenitele de inatime
Prin ridicarea detaliilor se intelege de fapt ridicarea punctelor de detaliu adica stabilirea situatiei dintre aceste puncte si apoi reproducerea acestei situatii in planul sau harta topografica.
Pentru a ridica punctele de detaliu exista mai multe metode de lucru.
Folosirea uneia sau alteia dintre metodele de lucru este in primul rand in functie de conditiile din teren, adica de asezarea detaliilor fata de altele in teren.
Metodele curente folosite in ridicarile topografice sunt:
- metoda drumuirilor (de diverse tipuri)
- metoda radierilor
- combinatia intre drumuiri si radieri
- metoda intersectiilor
1. metoda drumuirilor- functia unei drumuiri pe teren este adesea dubla: ea serveste pentru ridicarea detaliilor care-i fixeaza si traseul si in acelasi timp la crearea unei osaturi auziliare (secundare) pe teren deoarece punctele sale o data determinate pot servi ca puncte de sprijin pentru alte determinari.
- drumuire se clasifica in :
- drumuiri primare - atunci cand capetele drumuirii sunt puncte de osatura de
ordin superior,
- drumuiri secundare - atunci cand punctele de sprijin folosite sunt puncte care au fost determinate prin drumuiri primare ,
- drumuiri tertiale - care folosesc ca puncte de sprijin puncte determinate prin drumuiri secundare.
Dupa forma traseului pe care il urmeaza drumuirile pot fi :
- traverse de drumuiri sprijinite la capete
- drumuiri in circuit inchis care incep si se termina in acelasi punct.
- drumuiri cu punct nodal - la care un punct (numit si punct nodal) se afla la intersectia mai multor drumuiri , punctul astfel determinat avand o precizie mai mare.
- drumuiri poligonale acolate (poligonatii) care pot fi lanturi de triunghiuri , cu punct central,
Traseul drumuirilor se proiectarea de regula de-a lungul zonei in care se afla detaliile,
Punctele de determinare trebuiesc amplasate astfel incat sa se respecte urmatoarele reguli:
- sa fie amplasate pe teren stabil si fix
- sa fie stationabile
- sa existe vizibilitate intre ele si spre alte puncte care urmeaza a fi determinate
- din punctele de drumuire sa se poata ridica cat mai multe detalii
2. metoda radierilor (sau metoda coord polare) - coord punctelor noi se determina prin calcul , dupa masurarea in teren a distantelor catre punctele vechi (cu coord cunoscute) si a orientarii dreptei formate de punctul vechi cu punctul nou.
3. metoda combinatiei drumuiri + radieri - se ridica punctele prin drumuire iar din punctele de drumuire se radiaza punctele de detaliu.
4. metoda intersectiilor - masurarea detaliilor se face prin intersectii liniare sau unghiulare .
Intersectia liniara consta in masurarea pentru fiecare punct de detaliu a doua distante si anume distantele de la punctul de detaliu respectiv la doua puncte de pe un aliniament (de ex. O latura a poligonatiei), Cunoscandu-se si distanta intre punctele vechi se formeaza un triunghi cu toate cele trei laturi cunoscute triunghiul fiind perfect determinat
Intersectia unghiulara consta in masurarea exclusiva a unor unghiuri .
|
