STICLA DE CONSTRUCŢII
A. Generalitati
1. Definitie:
Sticla este materialul obtinut în urma racirii rapide a unui amestec de:
- nisip cuartos (SiO2) în special fara oxizi de fier
- fondanti (Na2CO3, Pb3O4) cu rolul de a micsora temperature de apariîie a topiturii
- stabilizatiri -cu rolul de a mari rezistentele sticlei la actiunea apei .
In mod current cele 3 materiale componente sunt :nisip, soda (Na2CO3), calcar. Pentru schimbarea caraceristicilor initiale ale amestecului se mai pot introduce substante colorante, decolorante,opalizante sau substante ce reduce vascozitatea amestecului.
Deoarece bioxidul de siliciu (SiO2) detine 80% din totalul amestecului sticla se mai numeste si sticla de silicat.
Tehnologia de obtinere
a) pregatirea materiei prime
b) amestecarea, fasonarea si arderea (la 1450oC)
c) decorarea (uneori)
Topitura obtinuta în urma arderii se omogenizeaza, se afaneaza si se fasoneaza prin tragere, laminare, suflare. Din cauza faptului ca în timpul fasonarii racirea se produce brusc si neuniform, în sectiunea materialului apar tensiuni interne care maresc fragilitatea; astfel numai la simple zgarieturi materialele cedeaza. Pentru a nu apare asemenea fenomene (tensiuni) majoritatea materialelor dupa fasonare sunt supuse unui process de recoacere la temperature mai reduse (500-600oC) .
Procesul tehnologic se încheie cu finisarea , decorarea (cand este cazul).
B. Caracteristile sticlei de constructii
Toate caracteristicile sticlei de constructii depind de structura, defecte, tensiuni si respectiv de procesul de fabricatie în general:
a) Densitatea sticlei -în functie de compozitia chimica variind între 2200-6800 kg/m3. Sticla de constructii are valori în jur de 2500kg/m3.
b) Sticla poate avea o mare stabilitate chimica si dimensionala. Nu e hidroscopica si nici combustibila, putand avea caracteristici electro-izolante. Prezinta o transparenta ridicata pentru radiatii luminoase ,dar e impermeabila pentru actiunea razelor inflarosii si ultraviolete. Se caracterizeaza prin duritate mare si rezistente mecanice theoretic ridicate.(ex.:rezistenta la compresiune 300-1200N/mm2).
La solicitarile mecanice sticla prezinta deformatii predominant elastice; este casanta si nu rezista la socuri mecanice.
C. Principalele materiale de constructii din sticla
1. Geamul -se prezinta sub forma de foi avand grosimi variabile si caracteristici diferite (în functie de destinatie). Se obtin prin tragere sau laminare prin valturi.
a) g. trase -se prezinta sub forma de foi între 2-6mm si se folosesc ca elemente de închiderea ale tamplariilor interioare si exterioare.
Sortarea geamurilor trase pe calitati se realizeaza în functie de curbura, planitate si paralelismul fetelor, stabilitatea chimica, marimea defectelor. În functie de aceasta avem:
-calitatea S (selectionate) -cea mai buna. Se foloseste pentru oglinzi si pentru obtinerea geamurilor securit.
-calitatea I -pentru vitrine si cladiri reprezentative
-calitatea II -pentru locuinte
-calitatea III -pentru constructii industriale
-calitatea IV -pentru constructii agro-zootehnice.
Daca geamul nu se încadreaza în nici o clasa de calitate se folosesc la gradinarit.
b) g. colorant-termo-absorbante -geamuri trase la care s-a adaugat în topitura oxizi metalici de Ni, Fe ce confera geamurilor caracteristici absorbante de radiatii calorice si luminoase. Se folosesc pentru cladirile expuse însoririi permanente.
c) g. prelucrate -produse cu luminozitate buna si vizibilitate redusa ce se obtin din geamul tras.
Ex.:
-g. mate -se obtin prin sablarea (frecarea) cu nisip a unei fete
-g. muslin -se obtin prin sablare folosind un sablon cu module ce se imprima în timpul sablarii
-g. givrate -rezulta prin aplicarea unui clei de oase topit pe o fata care prin uscare rupe din geam stratul de suprafata dand nastere la figure de gheata.
d) g. curbate -geamuri obisnuite curbate prin propria greutate , în cuptor, la temperature de 500-600oC, fiind amplasata (topitura) pe o suprafata curba. Se folosesc pentru vitrine.
e) g. ornament-catredral -se obtin fie prin tragerea prin valturi. Unul dintre valturi are desenul ce urmeaza a se imprima, în negativ.
|
