Spatiul interior in arhitecturile antichitatii.
Forme de acoperire a spatiilor.
Incepand cu constructiile mesopotamiene, atat palatele sumeriene cat si cele babiloniene au intrecut in grandoare tot ce se realizase pana atunci. Aveau cate 200 19119y244t - 300 de incaperi lungi si inguste si erau acoperite cu acoperisuri terasa, din caramida nearsa amestecata cu bitum.
De mai multa importanta decat locuintele se bucurau mormintele, care erau acoperite cu bolti si cupole false.
Turnul din Babel era un volum greoi, supraetajat piramidal - solutie din care rezultau spatii interioare stramte si intunecate.
Continuand cu Egiptul Antic, piramida cu numele « Orizontul lui Kheops » are in interior un sistem de galerii si coridoare ramificate - unul dintre ele conducand la camera in care se afla sarcofagul. Acest spatiu este acoperit cu blocuri de granit.
Cele mai caracteristice morminte ale arhitecturii miceniene sunt cele de tip tholos, folosite intens inca din timpurile vechi. Ele erau acoperite cu o cupola denumita « falsa ». cu boltarii dispusi inelar, si nu radial ca la bolta si cupola reala. Acest sistem de boltire a fost folosit din cele mai vechi timpuri, in mod special in Mesopotamia si Egipt.
In fine, Roma Antica a adus o deosebita importanta spatiului interior, spre deosebire de lumea greaca unde domina plastica exterioara. Se poate spune ca romanii au descoperit spatiul interior. Pentru a crea grandioase spatii interioare, ei au utilizat sisteme noi de acoperire - bolti si cupole, cu tehnica boltarilor mostenita de la etrisci, dar pe care au perfectionat-o si au pus-o in valoare in mod genial.
Procedeele de acoperire caracteristice arhitecturii romane sunt bolta cilindrica, sarpanta (peste structura spatiala de tip bazilica), bolta intersectata cu muchii iesite, bolta intersectata cu muchii intrate, cupola.
Panteonul, templul dedicat tuturor zeilor, are o semnificatie deosebita ce consta in faptul ca exprima cel mai bine descoperirea de catre roman a spatiului interior. Era alcatuit din trei parti : un portic frontal, traditional, o rotonda complet revolutionara si un spatiu rectangular de tranzitie. Rotonda era o interpretare inedita a cellei. Cupola, boltile si arcele - elemente constructive pentru care romanii detin intaietatea in lume - asigurau scurgerea eforturilor in peretele perimetral
Bazilica era un program caracteristic al arhitecturii romane, avand functia echivalenta cu cea a unui stoa grecesc : spatiu polivalent destinat desfasurarii judecatilor, stabilirii de contacte sociale si tranzactiilor comerciale. Bazilica se afla in forum, peste drum de templu. Din punct de vedere spatial-constructiv, necesitatea acoperirii unor deschideri mari a condus la divizarea spatiului in 3-5 nave. Acest sistem de acoperire a definit tipul constructiv numit bazilical.
|
