Astronomia în antichitate
Generalit`\i
Oamenii din antichitate care au avut mai mult timp
liber la dispozi\ie ]i mai mult` curiozitate, au fost preocupa\i de
studiul zilei, nop\ii, Soarelui, Lunii ]i stelelor au descoperit c`
aceste corpuri cereîti se mi]c` [n a]a fel [nc@t pot ajuta la
determinarea orei exacte, orient`rii pe p`m@nt, etc.
Astronomia a ap`rut, la primele civiliza\ii ca o necesitate
pentru a cunoa]te timpul cel mai propice diferitelor munci de
c@mp, s`rb`torilor religioase, c@t ]i pentru a g`si drumul [n
c`l`toriile lungi mai ales pe mare.
Pentru oamenii din acea vreme, cerul ap`rea cu un
comportament cu c@t mai ciclic, cu at@t mai bizar. Soarele,
care desp`r\ea ziua de noapte, r`s`rea [n ficare diminea\`
dintr-o direc\ie, dinspre est, ]i apunea [n direc\ie opus`.
Noaptea, mii de stele puteau fi v`zute urm@nd aceea]i
mi]care de rota\ie [n grupuri permanente, constela\ii, [n jurul
unui punct fix, cunoscut sub numele de polul nord astronomic.
Oamenii au observat c` ziua ]i noaptea erau inegale [n
durat`. {n zilele mai lungi, soarele, v`zut din emisfera nordic`,
r`s`rea la NE, ]i urca sus pe cer la amiaz`. {n zilele cu nop\i
lungi, Soarele r`s`rea la SE ]i nu mai urca a]a de sus.
Observa\iil cu privire la stelele care ap`reau la vest dup`
apusul Soarelui, sau la est [nainte de r`s`rit, au ar`tat c`
pozi\ia relativ` a Soarelui fa\` de stele se schimba regulat.
Egiptenii au fost probabil primii care au descoperit c` Soarele
are o mi]care complet` [n jurul sferei cu stelele fixe, [n
aproximativ 365 de zile ]i nop\i. Studii mai aprofundate au
ar`tat c` cele cinci planete mai str`lucitoare se roteau [n jurul
sferei cu stele pe l@ng` o centur` de stele numit` zodiac.
Luna traversa zodiacul rapid, dep`]ind soarele odat` la 29,5
zile. Cei care priveau stelele [n antihitate, au [ncercat s`
aranjeze zilele ]i lunile [ntr-un calendar. Deoarece nici o lun`
sau un an nu con\in un num`r fix de zile, cei care au creat
primele calendare, au ata]at unor luni sau ani succesivi un
num`r diferit de zile, care s` aproximeze valoarea pe o durat`
mai lung` de timp. Astfel, calendarul modern are 97 de ani
bisec\i la fiecare 400 de ani, deci num`rul mediu de zile pe un
an este de 365,24250, foarte aproape de valoarea determinat`
astronomi, adic` 365,24220.
Soarele ]i Luna traverseaz` zodiacul [ntotdeauna de la
vest la est. Totu]i, cele cinci planete str`lucitoare (Mercur,
Marte, Venus, Jupiter ]i Saturn), au ]i ele o mi]care general`
[nspre est fa\` de fondul de stele ce se deplaseaz` [nspre
vest. Din timpuri str`vechi, oamenii ]i-au imaginat c` mi]c`rile
planetelor, ]i [n general evenimentele ce se petreceau pe cer,
erau cumva [n rela\ie cu destinul lor. Aceast` idee, care st` la
baza astrologiei, a [ncurajat descoperiri de ecua\ii matematice
pentru prezicerea mi]c`rilor planetelor ]i deci a dus la
progresul [n astronomie.
Astronomia la babilonieni
H`r\i interesante de constela\ii ]i calendare folositoare au fost
inventate de mai multe popoare [n antichitate, printre care
egiptenii, maia]ii ]i chinezii, dar babilonienii au reu]it lucruri ]i
mai complicate.
Pentru a-]i perfec\iona calendarul, ei au studiat mi]carea
Soarelui ]i a Lunii. Un obicei al lor era s` stabileasc` [nceputul
fiec`rei luni, ziua imediat urm`toarea dup` luna nou`. Aceast`
zi a fost stabilit`, la [nceput prin observa\ii, dar mai t@rziu
babilonienii au dorit s` o calculeze pe perioade mai lungi. Pe la
400 [en, ei au realizat c` mi]carea aparent` a Lunii de la vest la
est nu se desf`]oar` cu acea]i vitez`. Aceste corpuri cere]ti
p`reau c` se mi]c` din ce [n ce mai repede jum`tate din
perioada mi]c`rii de revolu\ie, ating@nd un maxim, dup` care
s` continue s` scad` p@n` la un minim. Babilonienii au
[ncercat s` explice matematic acest ciclu, ata]@nd Lunii dou`
viteze fixe, una mai mare pentru prima jum`tate din perioada
misc`rii, iar cealat`, mai mic` pentru a doua jum`tate. Mai
t@rziu, au ad`ugat calculului un factor care cre]tea linear de la
un minim p@n` la un maxim. Cu aceste calcule ale mi]c`rilor
Lunii ]i Soarelui (au folosit o metod` asem`n`toare pentru
soare), babilonienii au putut s` prezic` faza "lun` nou`" ]i deci
ziua [n care [ncepea o lun` calendaristic`. Cuno]teau, de
asemenea pozi\ia Lunii ]i a Soarelui [n fiecare zi sau noapte
din an. {ntr-o manier` similar`, au calculat pozi\iile planetelor
cu ambele mi]c`ri [nspre est ]i retrograd. Arheologii au scos la
iveal` sute de scrieri care con\ineau aceste calcule. C@teva
dintre acestea, originare din ora]ele Babylon ]i Erech (Uruk) de
pe r@ul Eufrat, con\in numele lui Naburiannu (491 [en) sau
Kidinnu (379 [en), astrologi care au inventat, probabil
sistemele de calcul folosite.
|
