CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE
Tendinta acestei carti este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile, respectiv riturile de initiere si cele de sacrificiu) īn mod unitar, osmotic, ritul-cadru fi 22522n133w ind, īn acest context, cel de initiere, care permite atāt regresia spre informai a neofitului - echivalenta cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunitatii sale -, cāt si "sacrificiul" naturii sale profane, īn vederea renasterii īntr-o identitate culturala. īn contextul general al ritului de initiere - pe care īl vom trata pe larg la timpul potrivit -, dezvaluirea secretului cosmogonic al comunitatii (a miturilor respective) ocupa segmentul median al coregrafiei ritualice, cel de dupa regurgitarea simbolica a neofitului de catre animalul totemic, cānd, "renascut" fiind - recunoscut de catre initiatori ca individ cultural, consubstantial cu ceilalti membri initiati ai comunitatii -, fostul neofit cāstiga acces la miturile de origine ale tribului si clanului sau. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstreaza ca, la populatiile cele mai vechi, sau la cele care pastreaza sensurile autentice ale vietii arhaice, axate pe totem si magie, miturile cosmogonice se transmiteau sub forma ezoterica. Exoterismul reprezinta o rationalizare tārzie; de altminteri, ezoterismul continua sa fie practicat azi īn riturile de initiere moderne, cum sunt acelea de intrare īn societati secrete.
Ezoterismul are īnsa o consecinta foarte importanta īn regimul comportamental al interdictiilor personale si comunitare pe care si le asuma omul arhaic. īntrucāt cosmogonia īi apare acestuia sub forma unui set de gesturi si de cuvinte suprasacralizate, paradigmatice, a caror repetare īn viata de fiecare zi - voluntara sau īntāmplatoare, din neatentie - poate dezechilibra sacral comunitatea, uneori cu finalitati de-a dreptul funeste, omul arhaic evita cu grija codul lexical si coregrafic al cosmogoniei. Limita metafizica - de care am discutat atunci cānd
am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transfera, datorita acestor interdictii ritualice, īn limita sociala. Spatiul si timpul omului arhaic se regleaza īn functie de aceasta eterogenitate, īndeletnicirile si spusele sale intrānd, si ele, īn perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrāngeri. Toate duc, īn ultima instanta, la o concluzie abrupta: "libertatea" e un cuvānt care ar trebui excomunicat din ritualistica si mitologie.
|
