CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE
Tendinta acestei carti este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile, respectiv riturile de initiere si cele de sacrificiu) în mod unitar, osmotic, ritul-cadru fi 22522n133w ind, în acest context, cel de initiere, care permite atât regresia spre informai a neofitului - echivalenta cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunitatii sale -, cât si "sacrificiul" naturii sale profane, în vederea renasterii într-o identitate culturala. în contextul general al ritului de initiere - pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -, dezvaluirea secretului cosmogonic al comunitatii (a miturilor respective) ocupa segmentul median al coregrafiei ritualice, cel de dupa regurgitarea simbolica a neofitului de catre animalul totemic, când, "renascut" fiind - recunoscut de catre initiatori ca individ cultural, consubstantial cu ceilalti membri initiati ai comunitatii -, fostul neofit câstiga acces la miturile de origine ale tribului si clanului sau. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstreaza ca, la populatiile cele mai vechi, sau la cele care pastreaza sensurile autentice ale vietii arhaice, axate pe totem si magie, miturile cosmogonice se transmiteau sub forma ezoterica. Exoterismul reprezinta o rationalizare târzie; de altminteri, ezoterismul continua sa fie practicat azi în riturile de initiere moderne, cum sunt acelea de intrare în societati secrete.
Ezoterismul are însa o consecinta foarte importanta în regimul comportamental al interdictiilor personale si comunitare pe care si le asuma omul arhaic. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi si de cuvinte suprasacralizate, paradigmatice, a caror repetare în viata de fiecare zi - voluntara sau întâmplatoare, din neatentie - poate dezechilibra sacral comunitatea, uneori cu finalitati de-a dreptul funeste, omul arhaic evita cu grija codul lexical si coregrafic al cosmogoniei. Limita metafizica - de care am discutat atunci când
am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transfera, datorita acestor interdictii ritualice, în limita sociala. Spatiul si timpul omului arhaic se regleaza în functie de aceasta eterogenitate, îndeletnicirile si spusele sale intrând, si ele, în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. Toate duc, în ultima instanta, la o concluzie abrupta: "libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistica si mitologie.
|
