Calea Lactee are un strat protector de stele
Uriasa galaxie din care face parte Sistemul Solar e inclusã într-un nor de stele ce se roteste invers decât ea
Astronomii bãnuiau încã de acum câtiva ani cã o parte dintre stelele ce formeazã Calea Lactee se miscã dupã alte reguli decât cele ce formeazã marea masã a galaxiei.
Multi au crezut cã neregularitãtile se datoreazã ciocnirii lente dintre Calea Lactee si o altã galaxie, mai micã, cunoscutã sub numele de Fecioara Piticã, ce se aflã la 30.000 de ani luminã de noi, în directia constelatiei Fecioarei. Acum, de la Observatorul din Torino, aflãm cã, de fapt, Calea Lactee e formatã din douã straturi de galaxii, care se rotesc unul peste altul, în sensuri diferite.
Locuim într-un colt de Univers despre care, se pare, nu stim mare lucru. Teoriile despre Cosmos si formarea lui se schimbã, mai ales în ultima vreme, aproape de la zi la zi.
De pildã, acum câteva zile, astronomul italian Daniela Carollo a anuntat cã nici mãcar Calea Lactee nu este asa cum credeam noi, o simplã spiralã logaritmicã de stele, cu mai multe brate. Descoper 151h73b irea pune sub semnul întrebãrii toate teoriile actuale despre formarea Universului.
S-au luat în calcul 20.000 de stele
Trebuie spus cã schimbãrile din domeniul astronomiei nu sunt niste mofturi ale unor savanti care vor sã se remarce. Revolutia permanentã a acestui domeniu este generatã de tehnica de calcul, din ce în ce mai performantã, care permite crearea de modele complicate, capabile sã reproducã matematic miscarea stelelor.
Cu cât computerul este mai performant, cu atât el poate "urmãri" miscarea mai multor corpuri ceresti. Folosind programe specializate, oamenii au posibilitatea sã "accelereze" miscarea stelelor si sã-si verifice astfel teoriile.
Asa au procedat si astronomii de la Observatorul din Torino, care au supravegheat 20.000 de stele cunoscute si, dupã ce au introdus mãsurãtorile în computer, au constatat cã galaxia noastrã e formatã din cel putin douã straturi distincte, care se rotesc unul peste altul, în sensuri diferite.
Stele care au compozitii diferite
Daniela Carollo, seful grupului de cercetãtori torinezi, a recunoscut pentru "New Scientist" cã rezultatele i-au luat prin surprindere. "Nu ne asteptam la un astfel de rezultat. Calculele au dovedit cã cel putin haloul Cãii Lactee poate fi împãrtit în douã zone distincte, formate din stele cu continut chimic foarte diferit, care se rotesc în sensuri opuse", a spus Carollo. Programul "Sloan Digital Sky Survey" a permis inclusiv mãsurarea grosimilor celor douã straturi de stele.
Astfel, grupul de stele principal este aplatizat, se întinde pânã la 4,6x10 (la puterea) 17 kilometri fatã de centru si se roteste cu o vitezã de aproximativ 20 de kilometri pe secundã, în sensul de miscare al Soarelui fatã de centrul galaxiei.
Cel de-al doilea grup este sferic, ajunge pânã la 6x10 (la puterea) 17 kilometri fatã de centru si se roteste cu 70 de kilometri pe secundã, în sens invers fatã de primul. "Au fost astronomi care au notat, cu mult înaintea noastrã, cã unele stele sau mici galaxii se învârt în sens «gresit», dar ei nu au avut posibilitatea tehnicã sã-si verifice observatiile", precizeazã Daniela Carollo.
O istorie complicatã
Examinând cu atentie spectrul luminos emis de fiecare dintre cele 20.000 de stele urmãrite, echipa din Torino a observat cã cele care se aflã spre interior sunt alcãtuite din atomi de trei ori "mai grei" decât celelalte, ceea ce aratã cã cele douã straturi au vârste diferite si, prin urmare, nu au format încã de la început acest sistem cu dublã rotatie.
Cele douã pãrti ale Cãii Lactee au apãrut în epoci diferite si prin mecanisme diferite, dar au ajuns împreunã si acum, se pare, fuzioneazã. Ceea ce nu înteleg astronomii este forma celui de-al doilea strat, care îmbracã protector întreaga galaxie.
Savantii încearcã sã creeze noi modele care sã reproducã mecanismele formãrii acestui cuplu celest, pentru cã prin rezolvarea acestui mister se vor reaseza multe dintre teoriile vehiculate astãzi despre formarea Universului.
O galaxie misterioasã ne atrage cu putere
O galaxie de dimensiuni destul de mari se ascunde de privirile noastre, dincolo de stratul gros de praf cosmic care ne împiedicã sã privim spre centrul Cãii Lactee. Particulele de sub o zecime de milimetru în diametru, care sunt rãspândite peste tot în spatiu si pe care le numim generic praf cosmic, creeazã o barierã în calea luminii ce vine dinspre centrul galaxiei.
Dacã praful n-ar exista, galaxia din imediata noastrã vecinãtate s-ar vedea ca o imensã patã de luminã, mai mare decât luna plinã, iar pe Pãmânt nicio noapte n-ar mai fi întunecoasã. Pe baza mãsurãtorilor fãcute în spectrul microundelor, cercetãtorii au ajuns la concluzia cã Sistemul Solar este deviat de la miscarea fireascã spre centrul Cãii Lactee de aceastã galaxie nevãzutã.
Prezenta ei trebuie sã justifice înclinarea de
20 de grade pe care o are deplasarea noastrã fatã de centrul spiralei din care
facem parte. Americanii Avi Loeb si Ramesh Narayan de la Centrul de Astrofizicã
"Harvard-Smithsonian", al Universitãtii din
Program de supraveghere spatialã
Datele furnizate de programul numit "2 Micron Redshift Survey" le-au permis americanilor sã determine fortele ce mentin Calea Lactee pe traiectoria ei. S-a luat în calcul efectul gravitational al tuturor galaxiilor cunoscute de noi si rezultatul obtinut i-a bulversat. Calea Lactee ar trebui sã se deplaseze cu cel putin 120 de kilometri pe secundã mai încet! Diferenta de vitezã provine, spun astronomii, de la forta de atractie a unei galaxii necunoscute, situatã dincolo de norul de praf cosmic ce ne împiedicã sã o vedem.
"Dacã am putea astepta vreo 100 de milioane de ani, Sistemul Solar ar ajunge de cealaltã parte a centrului Cãii Lactee si atunci am vedea limpede cum aratã galaxia misterioasã", explicã Avi Loeb într-un articol din "New Scientist".
Deocamdatã, conform calculelor, aceasta ar trebui sã fie chiar mai mare decât Calea Lactee si se aflã, teoretic, situatã la aproximativ trei milioane de ani luminã, dincolo de centrul galaxiei noastre. Desi n-are încã un nume, dacã existã, ea ar fi cea de-a doua galaxie apropiatã de Calea Lactee, dupã Andromeda, care se aflã la 2,5 milioane de ani luminã de Pãmânt.
Astronomii nu acceptã noua galaxie
Americanul Brent Tully, astronom la
Observatorul din
El spune cã lumea stiintificã stie de multã vreme cã, în aceeasi directie, dar la o distantã mult mai mare, de aproximativ 700 de ani luminã, se aflã un cluster masiv de galaxii numit "Concentratia Shapley". Acesta e de 10.000 de ori mai greu decât Calea Lactee si, în mod sigur, manifestã o fortã de atractie ce ar putea justifica suplimentul de vitezã descoperit de Loeb si Narayan.
Dar, acest gen de dispute nu pot fi încã transate decisiv, din cauza precaritãtii mijloacelor noastre de observare. "Cu cât radioastronomia se dezvoltã, iar tehnica de calcul devine mai performantã, cu atât rezultatele cercetãrilor vor fi mai exacte si, mai mut ca sigur, în anii ce vin, aproape întreaga astronomie se va schimba", anticipeazã Tully, convins cã viitorul îi va da dreptate.
Sistemul Solar e pe un brat incomplet
Soarele nostru si sistemul planetar din jurul sãu se aflã pe unul dintre bratele spiralate incomplete, numit "Bratul Orion", la o distantã de aproximativ 25 de milioane de ani luminã de centrul galactic. Bratul Orion, plasat între douã brate principale, Perseus si Sãgetãtor, se roteste în jurul centrului galaxiei cu viteza medie de 220 de kilometri pe secundã.
Împreunã cu acest brat, Sistemul Solar parcurge o traiectorie aproape elipticã în jurul centrului galaxiei, parcurgând întreaga elipsã într-un interval de timp estimat a fi între 225 si 250 de milioane de ani. Aceastã perioadã se numeste an galactic.
Conform teoriilor acceptate în prezent, Soarele a apucat sã facã, în toatã existenta lui, doar 20-25 de ture complete. Cum un an luminã dureazã cam 1.400 de ani pãmântesti, rezultã cã, de când a apãrut omul pe Terra, Soarele a parcurs numai a 0,0008-a parte dintr-o orbitã. Prin urmare, teoriile conform cãrora civilizatii terestre anterioare omului ar fi putut vedea un altfel de cer pot fi valabile numai dacã distanta în timp dintre noi si ele ar fi de ordinul a zeci de milioane de ani.
Pentru o mai bunã vizualizare a dimensiunii Sistemului Solar fatã de cea a Cãii Lactee, un astronom italian a redus diametrul galaxiei de la 100.000 de ani luminã la numai 130 de kilometri si, la aceastã scarã, Soarele si toate planetele din jurul lui ar ocupa numai o zonã de doi milimetri!
Cum vedem noi Calea Lactee
Galaxia noastrã, numitã de noi Calea Lactee, iar de asiatici Cãrarea Argintie, se vede pe cer sub forma unei dâre luminoase ce împarte cerul în douã emisfere egale. Zona cea mai luminoasã nu aratã fix mijlocul galaxiei, asa cum ar fi normal (pentru cã în centru sunt cele mai multe stele), ci Constelatia Sãgetãtorului, zona centralã a Cãii Lactee fiind putin spre dreapta fatã de aceasta. Simplul fapt cã imaginea galaxiei împarte cerul pãmântenilor în douã emisfere aproximativ egale aratã cã Sistemul Solar se aflã în planul bratelor spiralei galactice.
Corpul central al galaxiei are forma unei lentile bombate la mijloc, diametrul ei fiind de 100.000 de ani luminã, în timp ce grosimea din mijloc este de "numai" 1.000 de ani luminã. De aceea vorbim de un "plan" galactic. Cercetãtorii estimeazã cã în Calea Lactee se aflã cel putin 200 de miliarde de stele si cel mult 400 de miliarde.
Toate sunt asezate pe cele patru mari "brate" care au forma unor spirale logaritmice sau pe celelalte douã brate incomplete, care nu ajung pânã în centru. Conform teoriei enuntate mai sus, întreaga galaxie este înconjuratã de un halou de formã sfericã, alcãtuit din stele si minigalaxii aflate la distante cuprinse între 100.000 si 200.000 de ani luminã de centru, care se învârt în sens invers decât restul Cãii Lactee.
|
