ERORILE ESTIMĂRII DISTRIBUŢIEI SPAŢIALE

ERORILE ESTIMĂRII DISTRIBUŢIEI SPAŢIALE

Estimarea distributiei spatiale a unei variabile este afectatã în mod inevitabil de erori din cauza informatiei incomplete. Extraordinara variabilit 515h721f ate spatialã a caracteristicilor unui proces natural nu poate fi descrisã fãrã erori decât dacã se fac mãsurãtori în toate punctele domeniului spatial în care acesta este studiat.

Dacã am sti prin mãsurãtori ce caracteristici are procesul studiat în fiecare punct al domeniului studiat obiectul estimãrii geostatistice ar dispare si geostatisticianul de asemenea. Din fericire pentru geostatisticieni acest lucru nu este posibil, din cauza costurilor prohibitive ale unei probãri exhaustive.

Dispunând de un numãr limitat de valori ale caracteristicii studiate trebuie sã adoptãm un model de variabilitate spatialã (variograma) despre care am vãzut cã este aproximativ, sã acceptãm ipoteze de lucru care sunt adaptate mai mult sau mai putin datelor prelucrate (normalitatea, stationaritatea etc.), sã ne asumãm un risc în estimãrile realizate (α - riscul erorii de genul I).

Studiul erorilor de estimare a distributiei spatiale are ca obiectiv reducerea acestora la minimum si se realizeazã în douã etape distincte:

. calculul erorilor, etapã în care se utilizeazã kriging-ul pentru a extrage maximum de informatie din datele disponibile;

. reducerea erorilor calculate în etapa anterioarã prin completarea datelor disponibile cu altele suplimentare.

3.1. CALCULUL ERORILOR

Este obligatoriu ca studiul erorilor sã debuteze cu calculul acestora. Fazele acestei etape de prelucrare sunt urmãtoarele:

. identificarea factorilor care determinã mãrimea erorii de estimare;

. definirea metodelor de reducere a erorilor de estimare;

. cuantificarea erorilor de estimare