Eclipsele si magia lor

Eclipsele si magia lor

Ce este o eclipsa?

O eclipsa este un eveniment astronomic care are loc atunci cānd un corp ceresc trece prin umbra altuia.

Termenul este folosit cel mai des pentru a descrie fie o eclipsa solara, cānd umbra Lunii se proiecteaza pe suprafata Pamāntului, fie o eclipsa lunara, cānd Luna intra īn conul de umbra al Pamāntului. Termenul este folosit si pentru evenimente de acelasi fel din afara sistemului Soare-Pamānt-Luna; de exemplu, o planeta trecānd prin umbra facuta de una din satelitii proprii, un satelit trecānd prin umbra facuta de planeta sa sau un satelit trecānd prin umbra altui satelit. Denumirea de "eclipsa solara" este totusi nefericit aleasa; fenomenul este de fapt acela de ocultatie.

Īntāmplarea face ca Pamāntul sa se afle la o astfel de distanta de Luna si de Soare īncāt diametrele aparente ale celor doi astri sa fie aproximativ egale. Ca urmare, īn timpul unei eclipse solare Luna acopera Soarele aproape perfect. Nu acelasi lucru se petrecea acum 100 de milioane de ani, cānd Luna era mai aproape de Pamānt; īn viitorul īndepartat se preconizeaza ca toate eclipsele solare vor deveni inelare, adica Luna va acoperi doar partea centrala a Soarelui.

Eclipsele in ist 19419o1410t orie si mitologie

Eclipsele de soare au fost observate si notate amanuntit in arhive inca de acum 4000 de ani. Cele mai vechi mentiuni ale unor asemenea fenomene astrologice dateaza din China si Babilon, desi descoperiri recente arata ca in Egiptul antic, eclipsele de soare erau mentionate de peste 4 milenii si jumatate.

Astrologii chinezi detaliaza chiar un fenomen din urma cu peste 4000 de ani, mai exact la 22 octombrie 2134 i.H. Atunci, doi apropiati ai regelui, astrologii Hsi si Ho, au fost decapitati pentru ca nu au putut prevedea eclipsa solara si "nu au putut impiedica dragonul sa inghita Soarele". In fapt, in China antica, eclipsele erau asociate cu lupta dintre fortele raului si cele ale binelui, iar pentru a da o mana de ajutor Soarelui, oamenii starneau un zgomot infernal batand tobele pe strazile oraselor si tragand mii de sageti aprinse catre ipoteticul dragon din inaltul cerului.

Nici in Mesopotamia, acolo unde prima mentiune a unei eclipse solare apare in orasul Ugarit, datata la 3 mai 1375 i.H, nu exista o parere mai buna despre misterioasele fenomene ceresti. Amenintati de zei, anticii mesopotamieni se intreceau in a aduce ofrande zeitatilor infuriate si incercau, atat cat le statea in putere, sa revizuiasca relatiile cu divinitatea. De altfel, acestia aveau sa noteze amanuntit fiecare "capriciu al zeilor", in care ziua se transforma in noapte, alte doua mentiuni antice ale eclipselor fiind descoperite intre ruinele orasului Ninive. Prima facea trimitere catre o eclipsa din 31 1036 i.H., in timp ce cea mai recenta dateaza din 15 iunie 763 i.H.

Invatatii greci aduceau in urma cu peste 2000 de ani o contributie majora in astronomie, contributie care va influenta cercurile academice pana in timpul Renasterii. Astfel, Eratostene (276-194 i.H) estima cu o precizie uimitoare circumferinta Pamantului, calculand unghiul umbrelor din timpul unei eclipse. Aristarchus (320-250 i.H), un alt invatat elen, estima dimensiunile lunii si propunea primul sistem heliocentric din istorie. Un secol mai tarziu, Hipparchus (190-120 i.H) intocmea primul catalog stelar, si asta in timp ce Thales (624-547 i.H) reusise deja sa prevada eclipsa din anul 585 i.H., eclipsa care avea sa puna capat luptelor din lydieni si persi.

Si totusi, chiar daca astrologii antici incepeau sa desluseasca tainele eclipselor solare, pentru oamenii de rand acestea erau considerate adevarate apocalipse sau pedepse divine. In China, termenul pentru eclipsa este "chih", care inseamna "a manca", trimitere la dragonul care se hranea cu parti din Soare, mit ce s-a pastrat pana aproape de zilele noastre. De altfel, nu mai tarziu de secolul XIX, occidentalii asistau socati la manevrele unei nave de razboi chineze care tragea salva dupa salva in discul intunecat al Soarelui, in timpul unei eclipse. Pe acelasi fond, termenul eclipsa este originar din greaca veche si inseamna "abandon". Dar nicaieri nu au existat ritualuri de impacare a zeilor asa cum au existat la amerindienii din America Centrala si cea de Sud. Astazi, au devenit celebre sacrificiile umane efectuate pe scara larga in cetatile aztece si incase pana la sosirea primilor europeni.

Ca o ultima mentiune, musulmanii, care se roaga de cinci ori pe zi, au o rugaciune speciala pe care o rostesc in timpul eclipselor de soare. Traditia, se pare, vine chiar de la profetul Mahomed, si are ca scop reamintirea maretiei si a intelepciunii Creatorului. Chiar si in credinta crestina, eclipsele sunt asociate cu inundatiile, cutremurele si molimele ce urmau sa ii loveasca pe cei pacatosi.

Tipuri de eclipsa

1. Eclipsa totala - apare atunci cānd Soarele este obturat complet de Luna. Lumina stralucitoare a Soarelui este īnlocuita cu silueta īntunecata a Lunii. Totusi, coroana Soarelui (mult mai stralucitoare decāt Luna) este vizibila. Īn timpul oricarei eclipse, eclipsa totala este vizibila doar pe niste fāsii īnguste de pe suprafata Pamāntului.
2. Eclipsa inelara - apare atunci cānd Soarele si Luna sunt aliniate exact, dar diamentrul aparent al Lunii este mai mic decāt cel al Soarelui. Prin urmare, Soarele apare ca un inel stralucitor ce īnconjoara Luna.
3. Eclipsa hibrid - este o eclipsa intermediara īntre o eclipsa totala si una inelara de Soare. Īn unele puncte de pe Terra, poate fi vazuta ca fiind totala iar īn altele apare ca fiind inelara. Este totusi un tip rar īntalnit de eclipsa.
4. Eclipsa partiala- apare atunci cānd Soarele si Luna nu sunt aliniate exact si astfel Luna obtureaza partial Soarele. Acest fenomen poate fi observat de pe o mare parte a Pamāntului, chiar si īn exteriorul benzii de totalitate. Multe eclipse apar ca fiind partiale deoarece umbra Lunii nu ajunge pe Pamānt.

Producerea unei eclipse

Distanta Pamānt-Luna variaza cu pāna la 6% fata de distanta medie. Din aceasta cauza, marimea aparenta a Lunii difera ca efect al distantei pāna la Pamānt si de aici apare diferenta dintre o eclipsa totala si o eclipsa inelara. Distanta Pamānt-Soare variaza si ea īn cursul unui an de zile (o rotatie completa a Pamāntului īn jurul Soarelui) dar aceasta diferenta nu influenteaza prea mult tipul de eclipsa. Īn medie, Luna apare usor mai mica ca si Soarele (pe bolta cereasca, īn acest caz ne referim la dimensiunea aparenta si nu la dimensiunea reala) si deci majoritatea eclipselor centrale sunt eclipse inelare. Doar atunci cānd Luna e mai aproape de Pamānt (decāt īn medie, aproape de perigeu) avem parte de o eclipsa totala.

Luna orbiteaza īn jurul Pamāntului īn aproximativ 27.3 zile. Aceasta perioada este cunoscuta ca si luna siderala. Totusi, īn timpul unei luni siderale, Pamāntul a īnaintat mai mult īn miscarea sa de revolutie, astfel facānd o medie īntre timpul dintre doua faze identice (de obicei, Luna noua) si luna siderala obtinem 29.5 zile. Acest rastimp este cunoscut ca si luna sinodica.

Luna traverseaza de la sud spre nord pe traiectoria sa, ecliptica cānd e la nodul ascendent si invers cānd e la nodul descendent. Nodurile lunare au o miscare graduala īntr-un sens retrograd din cauza gravitatiei Soarelui si un circuit complet se termina odata la 18 ani. Aceasta īnseamna ca timpul dintre doua treceri ale Lunii prin nodul ascendent este un pic mai mic decāt luna siderala. Aceasta perioada se numeste luna draconica (sau nodica).

Eclipsele solare

O eclipsa de soare poate avea loc si in momentul in care Luna si Soarele sunt aliniate perfect, dar in care discul Lunii este, vizibil, mai mic decat cel solar. Un astfel de fenomen se numeste eclipsa anulara. De asemenea, un eveniment extrem de rar il constituie eclipsele hibride, acel fenomen in care o eclipsa este totala in anumite parti ale globului si anulara in altele.

O eclipsa de Soare nu poate avea loc decat atunci cand e luna noua. Eclipsa (totala) de soare se manifesta sub forma unei fasii inguste pe suprafata Pamantului, in rest eclipsa fiind partiala.
Soarele este mult mai mare si mai departe decat Luna dar marimea aparenta a lor este uneori egala (depinzand de orbita eliptica a Pamantului). In acest caz Soarele este acoperit in totalitate de Luna.

Si alte corpuri ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse. Planeta Jupiter cateodata blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile planetei Jupiter pot umbri cateodata planeta.
Eclipsa solara apare cand umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca de la vest la est in jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe ora. Oamenii care se afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa. Eclipsa totala apare cand luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna se afla in cel mai indepartat punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala, eclipsa poate fi eclipsa inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este doar in mijlocul Soarelui, lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala apare cand Luna acopera doar o parte din Soare.
O eclipsa solara totala este este una dintre cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea de vest a Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale, un nimb de lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui. Cerul ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile de pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua miscare inspre est. Perioada in care Soarele este total intunecat poate fi intre 2 minute si jumatate si 7 minute 40secunde.

Eclipsele lunare

Mecanismul eclipselor de Luna se explica prin faptul ca Pamintul, fiind un corp opac luminat de Soare, proiecteaza in urma sa un con de umbra, precum si unul de penumbra. Luna, la rindul sau, neavind lumina proprie, de fiecare data cind patrunde in umbra Pamintului, nu mai este luminata.

Conul de umba al Pamantului

Dupa modul cum Luna intersecteaza, partial sau total, fie conul de umbra, fie doar cel de penumbra, va avea loc o eclipsa de Luna, partiala sau totala, prin umbra sau prin penumbra.

Pentru ca un astfel de fenomen sa aiba loc, este necesar ca cele 3 corpuri ceresti, Soarele, Pamintul si Luna, sa se afle aproximativ pe aceeasi directie.

Ori, orbita Lunii avind o inclinare medie de 5°9' fata de orbita Pamintului, rezulta ca o eclipsa de Luna se produce doar atunci cind sunt indeplinite simultan doua conditii:

• Luna sa se afle in faza de Luna plina (deci sa se afle in opozitie cu Soarele),
• pozitia sa pe orbita sa fie situata in preajma liniei de intersectie a planului orbitei sale cu cel al orbitei Pamintului, respectiv, in cazul unei eclipse totale, latitudinea astronomica a Lunii sa nu depaseasca 25,7 minute de arc.

In aceste conditii eclipsa are loc in mod cert, deoarece lungimea teoretica a conului de umbra a Pamintului are 217 raze terestre, iar distanta medie a Lunii fata de Pamint nu depaseste 66 raze terestre. Totodata, sectiunea conului de umbra al Pamintului la aceasta distanta este de 0,25 raze terestre, iar raza Lunii este de 3/11 raze terestre. In realitate insa, datorita fenomenului de refractie, conul de umbra al Pamintului are o lungime de 42 raze terestre, din care cauza, in situatia unei eclipse totale de Luna, nu este posibila o intunecare totala a acesteia.

Astfel Luna mai este inca luminata de razele solare ce traverseaza straturile inferioare ale atmosferei terestre. Aceste raze luminoase patrund datorita refractiei in conul de umbra, astfel incit Luna eclipsata nu este niciodata complet invizibila, ci prezinta aspectul unui disc luminat de o slaba lumina rosietica.

Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Luna furnizeaza specialistilor date privind atmosfera Pamintului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiatiei solare asupra atmosferei si altele, Luna comportindu-se ca un ecran pe care putem "citi" particularitatile atmosferei Pamintului.

Eclipsele de Luna sunt folosite si pentru masurarea vitezei de racire a scoartei lunare, in intervalul in care aceasta este lipsita de caldura Soarelui.

Tuca Alexandra

Clasa a XI a D