SISTEMUL SOLAR

SISTEMUL SOLAR

Locuim cu totii într-un sistem solar cu o singura stea, aflat într-unul din bratele galaxiei spiralate numita Calea Lactee.

În centrul sistemului nostru solar se afla Soarele, cu o greutate de 1,98x1030 kg, reprezentând mai mult de 99,8% din masa întregului sistem. El are un diametru de 6,9x108 m, de 54 de ori mai mare decât diametrul Pamântului si o perioada de rotatie în jurul propriei axe de 25 de zile.

Terra are un diametru de 12.756.280 km si o greutate de 5,9x1024 kg; este a treia planeta 10410o1414k a sistemului solar si are un singur satelit natural.

Luna, desi mica, influenteaza în mod deosebit planul terestru deoarece este foarte aproape de acesta. Ea se roteste în jurul Pamântului, în 27 de zile si 8 ore; înclinatia orbitei pe planul eclipticii este de 5 grade; are o masa de 7,34x1022 kg si se afla la distanta de 384.403 km de Pamânt.

Celelalte planete ale sistemului solar se învârt în jurul Soarelui, fiecare urmând propriul ei ritm, iar întregul sistem se roteste în jurul centrului galaxiei.

Cu privire la diferitele interferente energetice care fac ca planetele sistemului solar sa fie dispuse numai în anumite zone orbitale precise datorita inefabilelor si subtilelor echilibre dinamice ce se stabilesc între fortele contrarii (de tip centrifug sau centripet) este deosebit de semnificativ faptul ca în astronomia occidentala se precizeaza ca orbitele planetare sunt aranjate conform unor raporturi armonice.

Aceasta aranjare armonioasa, deloc întâmplatoare, a planetelor este exprimata sintetic de legea lui TITIUS-BODE: daca alegem drept unitate de masura unitatea astronomica (u.a.), adica distanta medie dintre Pamânt si Soare (egala cu 149.675.000 km), atunci distanta Mercur-Soare este egala cu 0,4 asemenea unitati, distanta Venus-Soare este 0,7 u.a.; cea dintre Marte si Soare 1,6 u.a., etc.

La prima vedere, pentru cel ignorant nu exista nici o legatura între aceste numere. Legea lui TITIUS-BODE exprima însa aceasta serie de distante planetare relative fata de Soare (distanta Pamânt-Soare fiind luata ca unitate de masura) printr-o formula simpla: a= 0,4+0,3x2ⁿ , unde a este pozitia planetara relativa fata de Soare, pentru n= 1,2,3,4 etc., conform tabelului nr.1.

Aceasta lege, exacta pentru planetele de la Mercur la Uranus prezinta o aproximatie foarte mare în cazul lui Neptun si nu se aplica deloc în cazul lui Pluto, care are o orbita foarte eliptica, axa mare a acesteia fiind echivalenta cu 29,6+49,3=78,9 u.a., adica aproximativ distanta calculata de BODE! De asemenea, la distanta de 2,8 u.a. lipseste o planeta, conform legii (între Marte si Jupiter), în locul acesteia fiind descoperiti sute de mii de asteroizi (centrul de greutate al ansamblului fiind situat la 2,8 u.a. !), care par a fi resturile unei planete care a explodat (se poate mentiona aici, ca o posibila confirmare a acestui fapt ca, în antichitate, se vorbea despre planeta JUNONA !).

Aspectul cel mai remarcabil este însa extraordinara similaritate a intervalelor de dispunere a planetelor sistemului nostru solar cu sirul frecventelor octavelor succesive ale notei muzicale sol, dupa cum se poate constata cu usurinta din tabelul urmator (tabelul 2).

Este foarte semnificativ, în acest sens, ca, înca în urma cu mii de ani, marele întelept PITAGORA afirma ca exista o tainica si misterioasa simetrie geometrica în acordurile armonioase ale fiecarui instrument muzical; "exista o muzica sublima si enigmatica în dispunerea sferelor subtile ale invizibilelor influente astrale".