Cand o echipa de cercetatori au anuntat in Aprilie ca Satelitul de Explorare Cosmica de Fond (COBE) a descoperir fluctuatii de ordinul minutelor intr-o radiatie slaba de microunde lasata in urma de big bang, cosmologi 14214f53o i au fost incintati. Lipsa evidenta de omogenitate a facut sa fie dificil de explicat evolutia universului timpuriu catre conditia sa neregulata din prezent.
Totusi exuberanta lor a fost inlocuita de ingrijorare. Semnalele detectate de echipa satelitului COBE earau greu sesizabile din zgomotul ambiant. Dar daca acestea nu erau reale ?. Acum aceste temeri au fost indepartate in mare masura datorita datelor obtinute cu un instrument purtat de un balon aerian care a planat deasupra orasului New Mexico timp de 12 ore in anul 1989. In Decembrie, participantii la experimentul de analiza a fondului de microunde au anuntat in cele din urma, in timpul unui atelier de lucru la Universitatea Barkley -California ca rezultatele obtinute de COBE au fost confrmate.
Spre deosebire de COBE care sondeaza tot spatiul aerian, experimentul cu balonul aerian studiaza numai o treime a spatiului aerian. Dar harta prezentata de Stephan S. Mayer de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, Lyman A. Page si Kenneth M. Ganga de la Universitatea Prinnceton si Edward S. Cheng de la Centrul de Cercetari Aeriene de la NASA arata fluctuatii a caror amplitudine si tipar se potrivesc celor obtinute de COBE.
«Smooth parea foarte incintat" a spus Meyer referindu-se la George Smooth unul din conducatorii echipei COBE.
Echipa balonului aerian a facut intelese fluctuatiile cosmice inainte de 1991. Dar ei trebuiau inca sa elimine posibilitatile ca semnalele sa provina de la o sursa noncosmica. Cei imlicati au putut elimina radiatiile venite dinspre Calea Lactee comparind harta lor cu cea realizata de Satelitul Astronomic Infrarosu (IRAS) .
Erori sistematice ale instrumentului ar fi putut crea caracteristici false dar potrivirile dintre datele obtinute de COBE si de balon fac ca aceasta posibilitate sa fie putin probabila, potrivit lui Meyer. « Erori sistematice de aceeasi marime, in doua experimente diferite sunt foarte rare » spune Meyer care este deasemenea membru al echipei COBE. Chiar si asa harta data de balon, ca si cea data de COBE este in mare masura de natura probabilistica. Cu alte cuvinte, cercetatorii nu pot afirma ca, cu siguranta, orice caracteristica particulara de pe ambele harti exista sau este doar un rezultat statistic. Cam intr-un an COBE ar trebui sa adune suficiente date pentru a corecta situatia, spunea Meyer.
Unul din neajunsurile hartilor COBE si M.I.T./Princeton este aceea ca rezolutia lor este foarte mica. Intr-adevar caracteristicile pe care ei le-au detectat sunt imense, mai mari chiar decit cele mai mari gauri si ingramadiri de stele detectate pina acum de telescoapele optice. Din acest motiv, teoreticienii asteapta cu nerabdare rezultatele altor doua analize ale microundelor : ACME (Exploratorul Cosmic Avansat de Microunde) care implica masuratori la sol facute la Polul Sud si M.A.X. (Experimentul Milimetric Neizotrop) care consta in observatii culese din balon.
ACME si MAX scaneaza portiuni ale spatiului aerian de zece ori mai mici decit cele examinate de COBE si MIT. Observatiile bazate pe o scara mai fina ar trebui sa fie « mult mai relevanta pentru formarea structurilor « spune Philip M. Lubin de la Universitatea Santa Barbara California , membru al echipelor ACME si MAX (si MAX). Ambele grupuri au zarit fluctuatii pe scara mica ale fondului de microunde , conform lui Lubin. El subliniaza ca sunt necesare mai multe observatii pentru a elimina posibilitatea ca radiatiile dinspre Calea Lactee sau alte galaxii sa cauzeze fluctuatiile. ». Pot fi cosmologice sau galactice asa ca nu ne vom grabi sa tragem o concluzie.
Desigur, teoreticienii nu pot sa nu interpreteze aceste rezultate preliminare. Pana acum observatiile lor au furnizat doua ipoteze inrudite care au fost mai degraba contestate in ultima vreme : destinderea, care sustine ca universul la inceputurile sale a trecut printr-o dezvoltare brusca, prodigioasa, si ideea de materie rece si neagra care sustine ca universul este compus in cea mai mare parte din materie greu detectabila si aflata intr-o miscare lenta. ». Daca fluctuatiile lui Lubin sunt reale observa Joseph I. Silk, teoretician la Berkeley « atunci ipoteza destinderii si ipoteza materiei negre si reci par credibile »
|
