ARSURILE CHIMICE

Se produc mai frecvent cu acizi: acid sulfuric (de la acumulatoare), acid azotic, acid clorhidric, acid acetic (esenta de otet), apoi cu baze: soda caustica, amoniac, lesie, var 13113c21n nestins si, mai rar, cu alte substante chimice.

Primul ajutor Consta în rapiditatea cu care se spala substanta chimica cu apa si se neutralizeaza. In general, spalarea abundenta cu apa în primele secunde este suficienta. In cazul în care hainele victimei au fost îmbibate de substante chimice, aceasta se va dezbraca rapid si numai dupa aceea se va spala. Daca se cunoaste natura chimica a substantei, se poate efectua dupa aceea si o neutralizare cu un antidot.

Astfel, în arsurile cu acizi, plaga se va neutraliza cu o solutie de bicarbonat de sodiu (2 linguri la un litru de apa) sau cu carbonat de sodiu (soda de rufe) (o lingurita la un litru de apa). Invers, daca arsura se datoreaza unei substante alcaline, se va încerca neutralizarea cu o solutie acida: o parte de otet plus doua parti apa, cu sare de lamâie dizolvata în apa sau suc de lamâie. Dupa aceea se trateaza plaga ca si la arsura termica. Daca arsura este întinsa si victima are dureri, i se vor da analgezice si sedative.

O îngrijire deosebita trebuie acordata arsurilor chimice la ochi. Se va proceda rapid, chiar de catre victima, la spalarea ochilor cu multa apa, apoi cu ser fiziologic sau cu apa sarata (o lingurita de sare la un litru de apa fiarta). Se aplica un unguent oftalmic si se tine pe ochi o compresa cu apa rece. Când se produce o arsura cu creion chimic, se îndeparteaza colorantul cu un tampon de vata sau un colt de batista, dupa care se spala bine ochiul si se procedeaza ca mai sus. In situatia ca patrunde în ochi var nestins, dupa spalarea cu apa se picura în ochi apa zaharata (o lingurita de zahar la un pahar de apa). Prevenirea arsurilor la ochi consta în masuri de protectie a ochilor cu ochelari sau masca.

Mercur (Hg)

Mercurul este un compus care poate fi gasit în mod natural în mediu. Poate fi gasit în forma metalica, ca sare de mercur sau compusi organici de mercur.

Mercurul metalic este folosit într-o serie de produse casnice, ca barometre, termometre si tuburi fluorescente de lumina. Mercurul din aceste dispozitive este blocat si de obicei nu provoaca probleme de sanatate. Cu toate acestea, când un termometrul se sparge va avea loc, prin respirare, o expunere semnificativa la mercur pentru o perioada scurta de timp, pâna este vaporizat. Aceasta poate cauza efecte daunatoare, ca nervozitate, afectiuni ale creierului si rinichilor, iritatii la plamâni, iritatii la ochi, mâncarimi ale pielii, vome si diaree.

Mercurul nu se gaseste în mod natural în hrana, dar este posibil sa apara în alimentatie deoarece se poate raspândi în produse cu ajutorul organisme mici care sunt consummate de oameni, de exemplu prin peste. De obicei concentratia de mercur din peste depaseste concentratia din apa în care ei traiesc. Carnea de asemenea poate contine importante cantitati de mercur, în special dupa poluarea pajistilor. Mercurul nu se gaseste de obicei în produsele din plante, dar poate intra în corpul uman prin legume, atunci când stropiturile folosite în agricultura contin mercur.

Mercurul are numeroase efecte asupra oamenilor, ce pot fi toate simplificate în urmatoarele efecte principale:

Distrugerea sistemului nervos;

Distrugerea functiilor creierului; 

Afectiuni ale ADN-ului si afectiuni cromozomiale;

Reactii alergice, rezultând în mâncarimi ale pielii, oboseala si dureri de cap;

Efecte negative asupra reproducerii, ca afectiuni ale spermei, defecte din nastere si pierderea sarcinilor.

Afectiuni ale functionalitatii creierului poate cauza scaderea abilitatii de învatare, dereglari de personalitate, tremuraturi, vedenii, surzenie, pierderea coordonarii muschilor si pierderea memoriei. Afectiunile cromozomiale sunt cunoscute ca si cauzatoare de mongolisme.

Toxicitatea mercului din hrana este foarte rara si aproape întotdeauna este cauzata de poluarea mediului.

Arsen

Arsenul este un metaloid gri cu miros de usturoi, care în mediu umed se oxideaza rapid la trioxid de arsen (AsO3). Acesta are un aspect asemanator cu zaharul, fara gust, si, fiind foarte toxic, a folosit în trecut pentru asasinate sau suicid.
Arsenul este folosit în industria sticlei, industria electronica, la fabricarea colorantilor (verde de Paris, foarte toxic), fabricarea de acid sulfuric, insecticide, fungicide, ierbicide, raticid, ca aditiv alimentar pentru animale, ca fungicid pentru întretinerea lemnului.

În mediul profesional, absorbtia are loc pe cale respiratorie prin inhalare de pulberi de compusi anorganici ai arsenului sau a hidrogenului arseniat (cu proprietati toxice speciale), sau pe cale percutanata în cazul compusilor organici (pesticide).
În mediul extraprofesional, intoxicatia cu arsen poate avea loc pe cale digestiva prin consumarea de apa contaminata cu compusi anorganici ai arsenului din surse naturale.

Intoxicatia acuta 

Pe cale digestiva (accidental în mediul industrial): prin ingestia de compusi organici ai arsenului (As2O3, trioxidul de arsen, respectiv As2O5, pentaoxidul de arsen, mai putin toxic decât primul) cu un efect iritativ puternic la nivelul tubului digestiv (greturi, varsaturi, hematemeza, crampe abdominale) si prin absorbtie, în special toxicitate miocardica (largire complex QRS, aplatizare unde T, subdenivelare ST) si toxicitate asupra SNC (encefalopatie acuta). La supravietuitori, ramân sechele neurologice, hepatice, medulare.

Pe cale respiratorie: prin inhalare de hidrogen arseniat (AsH3), care este un gaz incolor, cu un usor miros de usturoi; simptomatologia debuteaza dupa o perioada de latenta cu cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, dupa care apar manifestari cauzate de hemoliza intravasculara (triada: dureri abdominale, icter, hematurie), complicata ulterior cu insuficienta renala acuta, prin precipitarea hemoglobinei în tubii renali.

Intoxicatia cronica

Expunerea profesionala cronica, de obicei la compusi anorganici ai arsenului absorbiti pe cale respiratorie (inhalare de pulberi), conduce la afectare multiorganica non-maligna si la cancer cu diferite localizari.

Cutanat: hiperpigmentare (melanoza), keratoze arsenice pe palme si plante, dermatita / foliculita eczematoasa, linii Mees (= linii albe transversale, bine delimitate, la nivelul unghiilor)

Respirator: rinita, ulceratia / perforatia septului nazal, bronsita cronica.

Neurologic: neuropatii periferice, afectarea SNC (tulburari cognitive, modificari de personalitate)

Hepatic: hepatomegalie, cresterea transaminazelor (citoliza hepatica)

Cardiovascular: risc crescut de HTA, IMA; boala vasculara periferica asemanatoare sindromului Raynaud cu evolutie spre acrocianoza, ulterior gangrena extremitatilor;

Altele: risc crescut pentru diabet zaharat, supresia maduvei hematogene

Afectiuni maligne: cancer cutanat (spinocelular, bazocelular, boala Bowen; caracteristica acestor cancere cutanate este debutul multicentric, pe zone neexpuse la radiatii ultraviolete, cauza frecventa a cancerului non-ocupational), bronhopulmonar, alte localizari

Tratamentul

Tratamentul în intoxicatia acuta

• spalatura gastrica / provocarea emezei în caz de ingestie
• echilibrare hidroelectrolitica
• mentinerea unei bune diureze pentru prevenirea insuficientei renale acute
• tratament de chelare cu BAL, d-penicilamina, DMSA

Tratamentul în intoxicatia cronica

• chelarea nu se justifica, timpul de înjumatatire al arsenului fiind scurt
• tratamentul este cel obisnuit al afectiunii în cauza

Supraveghere medicala

• arsenul are un clearance foarte rapid din sânge, motiv pentru care determinarea lui din sânge nu este justificata
• determinarea din urina este utila doar pentru evaluarea expunerii acute, intense sau a expunerii cronice în curs (în acest ultim caz, este de preferata abtinerea de la consumarea de alimente bogate în arsen: alge de mare, usturoi); atentie: nu exista însa depozite pe termen lung mobilizabile în organism, iar clearance-ul arsenului este rapid; timpul de înjumatatire în urina este de 1 zi în cazul expunerii scazute / moderate la arsen, mai lung în cazul expunerii intense; din aceste motive determinarea arsenului din urina nu este utila dupa încetarea expunerii cronice;
• arsenul din par / unghii ofera informatii cu privire la expunerea în lunile anterioare (valori normale: sub 1 microgram arsen / 1 gram par)

Preventia intoxicatiei cronice cu arsen trebuie realizata prin masuri tehnice de scadere si control a expunerii; determinarea arsenului din urina permite evaluarea eficacitatii acestor masuri.