Aliajele au fost cunoscute din Antichitate, aproape imediat dupa descoperirea aurului si argintului.
Grecii si romanii cunosteau un aliaj natural de aur si argint, numit electron, cu o compozitie de 80% aur si 20% argint.
În Vechiul Egipt podoabele se confectionau din materiale ce contineau argint, aur si mici cantitati de cupru.
Bronzul apare în mileniul al II-lea î.Hr., epoca în care armele si uneltele se confectionau din acest aliaj .Mai târziu se confectioneaza obiecte de arta si vase din bronz. În vechiul Egipt apar si monede de bronz cu compozitia de 80% cupru si 20%staniu. Unele obiecte din bronz gasite în Egipt sunt mai vechi decât epoca construirii piramidelor. Nabucodonosor al II-lea, în anul 604 î.Hr., a luat în captivitate din Damasc 1000 de potcovari, renumiti mestesugari, care prelucrau fierul, facând el din el arcuri de otel.
Este prima însemnare istorica a prezentei unui aliaj al fierului.
În 1350, în Germania, se descopera cuptorul înalt care avea sa transforme fundamental industria fierului. În aceste cuptoare de dimensiuni mari, la temperatura de 2000°C, oxidul de fier este transformat îi fonta, care se toarna în diferite forme. Prin inventarea fontei, metalurgia fierului se transforma în industrie grea.
Homer si Platon vorbesc despre alama, care prin culoarea si luciul sau auriu era folosita la confectionarea unor podoabe. Aliajul de alama se obtinea din cupru si compusi ai zincului, deoarece zincul nu fusese descoperit.
În 1823, pe piata metalurgica apare un aliaj nou numit argentan compus din cupru, zinc si nichel, care semana cu argintul si care s-a obtinut datorita premiului oferit pentru descoperirea unui metal asemanator cu argintul, dar rezistent la oxidare si coroziune.
Wolframul, din cauza punctului de topire, nu-si gaseste decât mai târziu aplicatii industriale. Din 1815, se obtin aliaje fier - wolfram cu calitati superioare.
Chimistul francez M. Berthelot analizeaza compozitia chimica a unor metalice din
Vechiul Egipt si descopera un aliaj format din aur si platina. În America de Sud, pe teritoriul Ecuadorului de astazi, s-au gasit obiecte metalice din perioada precolumbiana, cu o vechime mai mare de 2000 de ani, confectionate dintr-un aliaj de aur cu platina.
Aliajele se obtin fie prin topirea amestecului a doua sau mai multe metale diferite, fie prin adaugarea unuia dintre componenti în topitura celuilalt si racirea topiturii. În aliaje, de obicei, unul din metale se gaseste în cantitate mai mare decât celalalt.
În practica, metalele nu sunt utilizate în stare pura. Datorita numeroaselor utilizari ale aliajelor, importanta acestora este mai mare decât a metalelor componente.
Densitatea aliajelor este intermediara între densitatile metalelor constituente.
Duritatea si rezistenta mecanica ale aliajelor sunt mai mari decât a metalelor pure care le compun. Astfel, un adaos de carbon si wolfram dubleaza duritatea fierului. Alama este de doua ori mai rezistenta decât cuprul pur si de patru ori mai rezistenta decât zincul.
Temperatura de topire si conductibilitatea electrica ale aliajelor sunt mai mici decât temperaturile de topire ale metalelor componente.
Frunza Ovidiu
|
