Determinarea continutului ðe apa

Determinarea continutului ðe apa

Conform STAS 9065/3-73

Principiul metodei

Determinarea pierderii de masa prin incalzire in etuva, la temperatura de 103 ± 2°C, pana la masa constanta, a unui amestec format din proba de analizat, nisip calcinat si alcool etilic.

Aparatura:

-balanta analitica;

-etuva termoreglabila;

-fiola de cantarire de sticla sau aluminiu, cu capac etans;

-exicator;

-bagheta de sticla.

Modul de lucru

Intr-o fiola de cantarire (de sticla sau aluminiu) cu capac si bagheta de sticla se introduc 2530 g nisip si se usuca, timp de 30 min., in etuva reglata la temperatura de 103 ± 2°C. Dupa racirea in exicator pana la temperatura camerei (cca. 30 min.), fiola se cantareste. Se repeta operatiile de incalzire, racire, cantarire pana cand diferenta dintre doua cantariri succesive ale fiolei cu nisip nu depaseste 0,0002 g. Nisipul astfel calcinat are rolul de a aduce proba de analizat la temperatura de uscare intr-un timp cat mai redus si de a asigura o uscare uniforma in toata masa probei. 151b11b

Se introduc apoi in fiola 35 g proba (in prealabil pregatita pentru analiza) si se cantareste fiola, cu precizie de 0,0001 g, la balanta analitica. Dupa cantarire, sa adauga in fiola cca. 5 cm³ alcool etilic 96 % si cu ajutorul baghetei se omogenizeaza bine amestecul (bagheta va sta tot timpul in fiola). Se aseaza fiola fara capac pe o baie de apa sau se introduce in etuva reglata la 6080°C. Se mentine la aceasta temperatura pana la evaporarea totala a alcoolului. Adaosul de alcool are rolul de a solubiliza eventualele substante grase existente in proba (care impiedica evaporarea apei prin formarea de legaturi cu moleculele de apa) si de a le indeparta prin volatizare.

Se regleaza etuva si se continua incalzirea fiolei la 103 ± 2°C, timp de 2 ore.

La scoaterea din etuva fiola trebuie sa fie acoperita imediat si introdusa in exicator. Dupa racire (cca. 30 min.), se cantareste cu precizie de 0,0001 g, la balanta analitica. Se repeta operatiile de uscare in etuva (incalzirile ulterioare se fac timp de 1 ora), racire si cantarire pana la realizarea masei constante (diferenta dintre doua cantariri succesive nu este mai mare decat 0,0002 g)

Continutul de apa, % = (mi - m₂) / (mi - m) x 100

m = masa fiolei cu capac, bagheta si nisip, in g;

m₁ = masa fiolei cu capac, bagheta, nisip si proba inainte de uscare, in g;

m₂ = masa fiolei cu capac, nisip si proba dupa uscare, in g.

Determinarea continutului de grasimi

Metoda Soxhlet

Principiul metodei

Extractia repetata cu eter etilic sau cu eter de petrol a substantelor grase din proba de analizat, urmata de dozarea grasimii extrase dintr-un volum masurat de eter de petrol, prin indepartarea solventului si cantarirea reziduului gras obtinut.

Aparatura:

-aparat Soxhlet(figura);

-baie de nisip electrica;

-etuva electrica reglabila la 103 ± 2^oC.

Mod de lucru:

Se iau 510 g din proba supusa analizei, fin macinata si se introduc intr-un cartua de hartie poroasa, care a fost in prealabil cantarit.

Cartusul standard este confectionat din hartie speciala poroasa, avand forma unui cilindru inchis la partea inferioara si prevazut cu capac la partea superioara. In lipsa cartusului original, se poate confectiona unul din hartie de filtru poroasa, in prealabil degresata si uscata. Inaltimea cartusului trebuie sa fie cu 0,5 cm mai mica decat nivelul curburii superioare a sifonului.

Proba se cantareste direct in cartus, la balanta tehnica, cu precizie de 0,01g. Intreaga instalatie Soxhlet trebuie sa fie bine uscata in etuva, la 105°C, inainte de determinare. Cartusul cu proba se usuca in etuva la 105°C, timp de o ora si, dupa racire in exicator, se introduce in extractorul aparatului. Orice urme de apa in instalatie antreneaza si substanta care denatureaza rezultatul determinarii.

Dupa aceste operatii pregatitoare, se introduce in corpul extractorului solventul (eter de petrol), pana se realizeaza o prima sifonare si apoi o noua cantitate, pana la cca. 2/3 din inaltimea sifonului.

Prin incalzire solventul organic din balon trece in stare de vapori. Vaporii din tubul lateral ajung la nivelul refrigerentului, se condenseaza si cad sub forma de picaturi pe cartusul din extractor. Cand nivelul lichidului acumulat prin condensarea vaporilor in extractor ajunge la nivelul sifonului, aparatul sifoneaza, intreaga cantitate de lichid trecand in balon.

Extractia se continua astfel cu 1015 sifonari pe ora. Solventul dizolva partial substantele grase din proba de analizat si cu fiecare sifonare acestea sunt aduse in balon.

In mod obisnuit, o extractie se verifica dupa cca. 60 de sifonari. Pentru aceasta, pe o rondela de hartie de filtru se pune o picatura din solventul aflat in extractor. Daca dupa evaporarea solventului pe hartia de filtru nu raman urme, extractia se considera terminata.

Dupa extractie, solventul din balon se recupereaza prin distilare, iar balonul cu reziduu se usuca la 105°C, timp de o ora. Reziduul gras ramas in balon se stabileste prin cantarire.

Continutul in grasimi, % = (m₁/m) x 100

in care:

m₁ = masa substantelor grase din balon, in g;

m = masa probei luata in analiza, in g.

Determinarea continutului de proteina

Metoda Kjeldahl

Principiu metodei consta in dozarea azotului total si transformarea acestuia in proteina bruta prin inmultirea cu factorul 6,25.

Etape de lucru dozarea proteinei brute prin metoda Kjeldahl se realizeaza in trei etape de lucru: mineralizare, distilare si titrare.

1)Mineralizarea este etapa in care din proba este scos din combinatiile organice si trecut in combinatii anorganice, prin fierbere, folosind o solutie de acid sulfuric concentrat:

2)Distilarea este etapa in care sulfatul de amoniu rezultat la mineralizare, este descompus prin fierbere cu o solutie de NaOH 33% in exces, pana la NH₃ , produs care distila si este captat intr-o solutie de H₂SO₄ n/10.

3)Titrarea este etapa in care H₂SO₄ n/10 in exces, cel care nu s-a combinat cu NH₃, este titrat cu o solutie de NaOH n/10, in prezenta unui indicator. Prin diferenta dintre cantitatea de H₂SO₄n/10 folosita la captarea amoniacului si cantitatea de NaOH n/10 folosita la titrare, se va stabili cantitatea de H 2 SO 4 care s-a combinat cu NH 3.

Aparatura si reactivi

-balanta analitica ;

-baloane Kjeldahl de 250 si 500 ml;

-catalizator (CuSO₄ si K₂SO₄ ), H ₂SO₄ (d=1,84), H₂SO ₄ n/10, NaOH n/10, NaOH 33%;

-nisa de mineralizare ;

-aparat de distilare Parnnas-Wagner;

-pahare de sticla, palnii de sticla, pipete, biurete.

Modul de lucru se cantaresc la balanta analitica 1- 3 g proba si se pun intr-un balon Kjeldahl de 250 ml. Peste proba se pun cca 25 ml H 2 SO 4 concentrat, se aseaza pe gatul balonului o palnie cu diametrul de 5 cm si balonul astfel pregatit se duce la nisa de mineralizare. Mineralizarea dureaza de la cateva ore la cateva zile, in functie de natura probei si se considera incheiata atunci cand continutul balonului capata o culoare verzuie, clar-transparenta (in cazul folosirii CuSO 4 drept catalizator). Dupa terminarea mineralizarii, balonul Kjeldahl se raceste in nisa si apoi poate incepe distilarea.
Distilarea se face cu ajutorul aparatului Parnnas-Wagner format dintr-un balon Kjeldahl de 500 ml, un deflegmator, un refrigerent si cateva anexe. Solutia de sulfat de amoniu rezultata la mineralizare se trece cantitativ intr-un balon cotat de 250 ml (spalarea balonului Kjeldahl si aducerea la semn a balonului cotat se face cu apa distilata calda), iar o parte, de obicei 25 ml (a 10-a parte) se pune in balonul instalatiei de distilare. In continuare, se pun 30-40 ml NaOH 33% pentru a crea un mediu alcalin. Din reactia celor doua solutii rezulta vapori de amoniac care trec in deflegmator si apoi in refrigerent. In refrigerent, amoniacul se transforma in picaturi si este dirijat prin pi pet a de distilare intr-un balon Erlenmeyer in care se gasesc solutie de H 2 SO 4 n/10 30-50 ml si un indicator.
Distilarea dureaza 8-10 minute si se verifica daca s-a terminat cu o hartie de turnesol pusa la varful pipetei. Dupa distilare urmeaza titrarea care se efectueaza cu ajutorul unei solutii de NaOH n/10, pana la virarea culorii Se considera ca determinarile s-au efectuat corect daca rezultatele a doua analize efectuate simultan de catre acelasi operator nu depasesc 0,5 g proteina la 100 g produs. In caz contrar se efectueaza doua analize din aceeasi proba luata in lucru.

Mod de calcul

PB(g) = (n 1 x f 1 - n 2 x f 2 ) x 0,0014 x 10 x 6,25
sau
PB(g) = (n 1 x f 1 - n 2 x f 2 ) x 0,0875

In care:  n1-cantitatea de H₂SO₄ folosit la captarea NH_3, ml;

f1 -factorul solutiei;

n2-cantitatea de NaOH n/10 folosita la titrare,ml;

f2-factorul solutiei .

Determinarea pH-ului carnii

Metoda cu hartie indicator

Principiul metodei introducerea hartiei indicator analizat si compararea culorii cu o scara etalon colorata. De obicei sensibilitatea acestei metode este de 0.2 .5 unitati de pH.

Mod de lucru in proba de examinat se face o sectiune cu ajutorul unui bisturiu apoi se introduce hartia indicator intre buzele acestei sectiuni. Dupa 10-15 minute se compara nuanta de culoare a hartiei indicator cu scara etalon si se citeste abaterea orientativa a pH-ului.

Determinarea este mai fidela daca se prepara un extract apos de carne si din filtrat se umecteaza cu 2-3 picaturi hartia indicatoare (nu se introduce hartia indicator in extract).

Determinarea amoniacului in stare libera

Decelarea amoniacului in stare libera, se poate executa prin metoda Eber, pe carnea ca atare sau prin metoda Nessler, pe extractul apos de carne.

Metoda Nessler

Principiul metodei: amoniacul in stare libera din extractul apos al probei de cercetat formeaza cu tetraiodo-mercuriatul-dipotasic (reactivul Nessler) un complex de culoare galbena-ponocalie de iodura de oxi-dimercur-amoniu.

Mod de lucru: intr-o eprubeta curata se introduce 1 mi extract apos din proba de carne cercetata, se adauga 10 picaturi reactiv Nessler agitand eprubeta dupa adaugarea fiecarei picaturi, se urmareste modificarea culorii, claritatea solutiei si formarea de precipitat. Paralel si identic cu proba de examinat se face si o proba martor (apa distilata). Reactia se considera negativa (absenta amoniacului in stare libera), cand dupa adaugarea a 10 picaturi de reactiv nu s-a schimbat culoarea solutiei sau claritatea acesteia. Reactia este slab pozitiva (prezenta amoniacului in cantitate mica), cand dupa adaugarea a sase picaturi, culoarea devine galbena pronuntat si apare un usor precipitat. Reactia este pozitiva sau intens pozitiva (prezenta amoniacului, in cantitate mare), cand culoarea devine galbena cu nuanta portocalie si apare precipitat abundent de aceeasi culoare, chiar de la adaugarea primelor 2-3 picaturi de reactiv.

Reactia este foarte sensibila, asigurand decelarea amoniacului liber din carne, chiar si atunci cand acesta se gaseste in cantitati de ordinul ppm.

a)      Determinarea numarului total de germeni (NTG)

Din extractul de carne se fac dilutii si apoi insamantari in cutii Petri folosind ca mediu nutritiv bulion-geloza(M1) pentru cultivarea bacteriilor si malt-geloza (M37)p entru drojdii si mucegaiuri.

Pentru a pune in evidenta atat bacteriile mezofile cat si cele psihrofile se insamanteaza doua serii de cutii Petri care se incubeaza la temperaturi diferite, o serie la 20^oC timp de 72 ore,iar cealalta la 37 ^oC timp de 24 ore. Insamantarile facute pe malt-geloza se termostateaza 5 zile la 25^oC sau 7 zile la 20 ^oC.

Dupa continutul in bacterii psihrofile se poate aprecia mai bine limita de pastrare in frigider a carnii.

Din datele existente in literatura de specialitate numarul total de germeni la 1 g de carne de porc variaza intre 5*10³ si 10⁶ in functie de conditiile de igiena.

b)      Determinarea testelor H,I,L

Testele H,I,L pun in evidenta prezenta bacteriilor cu activitate proteolitica.

Testul H

Acest test pune in evidenta prezenta hidrogenului sulfurat, rezultat din degradarea proteinelor.

Pentru determinarea titrului hidrogenului sulfurat, se fac insamantari din mai multe dilutii ale extractului de carne,in eprubete cu apa peptonata 10%.

In fiecare eprubeta se introduce cate o fasie cu hartie de filtru imbibata in solutie de acetat de plumb, concentratie 10%. Aceasta hartie se introduce pana la un cm deasupra mediului. Dupa o incubare de 24-48 ore la 37^oC se controleaza culoarea. Culoarea neagra indica prezenta hidrogenului sulfurat.

Testul I

Acest test se efectueaza pentru punerea in evidenta a indolului. Pentru efectuarea titrului, se fac insamantari din mai multe dilutii realizate din extractul de carne, folosind ca mediu de cultura apa peptonata 10 %.

Dupa o incubare de 24-48 ore la 37 ^oC se adauga in fiecare eprubeta cu apa peptonata,cateva picaturi de reactiv Kovacs sau Erlich( S6). Aparitia unui inel rosu la limita dintre mediu si reactiv indica prezenta indolului.

Testul L

Testul L se recomanda pentru a pune in evidenta bacteriile care lichefiaza gelatina.

Din extractul de carne si din dilutiile acestuia se insamanteaza eprubete cu apa peptonata 10 %. Dupa 48 de ore de la incubare la 37 ^oC din aceste eprubete se insamanteaza cu firul drept prin intepare in epubete cu gelatina, care se incubeaza la 20 ^oC timp de 7 zile.Apoi eprubetele sunt racite in curent de apa sau pastrate la frigider. Existenta mediului lichefiat in astfel de conditii indica prezenta bacteriilor peptonizate.