Fibrele textile

naturale:

vegetale

animale

chimice:

artificiale (din polimeri naturali)

sintetice (din polimeri sintetici)

Recunoasterea tesaturilor

Cea mai simpla metoda de recunoastere a fibre­lor textile este proba de ardere si anume se supune la flacara un fir sau cîteva fire atît din batatura, cât si din urzeala, din materialul care ne intereseaza. Rezultatul va fi diferit dupa na­tura fibrei.

Datorita comportarii diferite a fibrelor de origine animala si vegetala fa& 818f51i #355;a de reactivi, fibrele pot fi identificate si prin metode chimice. Astfel, daca se încalzeste o solutie de hidroxid de sodiu (soda caustica) 10% în care se introduc esantioanele de tesaturi, se poate observa ca fibrele animale se dizolva usor (dispar) în timp ce fibrele vege­tale nu sint atacate.

Bumbacul, inul, cînepa, iula, ramia (fibre natu­rale, de origine vegetala) ard repede, cu flacara, degajînd un miros de hîrtie arsa si se transforma într-o cenusa alba, inconsistenta. Aceste fibre au rezistenta scazuta la actiunea acizilor, în special a acizilor anorganici (clorhidric, sulfuric etc.). Solutiile diluate ale acestora însa (2-4 g/l) nu ataca fibra la rece. Dupa trata­mentele facute în mediu acid tesatura trebuie cla­tita foarte bine.

Lina, parul de capra, mohairul, parul de camila (fibre naturale, de origine animala) ard lent, locul arderii scînteioza si fibra arsa lasa un scrum rigid (sub forma unui fir negru, întortocheat) dar sfa-rîmicios. Mirosul este neplacut, da corn ars. Una, în comparatie cu bumbacul, inul, cînepa, iuta si ramia, nu rezista la actiunea substantelor alcaline. Amoniacul ars actiune mai redusa, prezentînd avantajul ca fiind volatil se îndeparteaza prin us­care. De asemenea, nu rezista ia actiunea acidului sulfuric concentrat.

Matasea naturala (fibra naturala, de origine ani­mala) se recunoaste usor dupa aspect, are luciu si un fosnet caracteristic. Arde ca si lina cu miros de corn ars, locul aprins se umfla, formînd o mica gamalie. Aceasta fibra se dizolva, chiar la rece, în solutii concentrate de acizi anorganici (clorhi-dric, sulfuric etc.). Acizii organici (acetic, formic) in concentratii reduse (1%) nu ataca fibra nici chiar la fierbere. Matasea naturala nu rezista la actiunea substantelor alcaline concentrate. Solu­tiile foarte diluate de soda calcinata si cele de amoniac nu-i produc degradari însemnate la cald (95°C).

Matasea viscoza, matasea cupro-amoniacala (bem-berg), matasea acetat si lîna artificiala sînt fibre artificiale. Matasea de viscoza si matasea cupro-amoniacala ard ca si fibrele naturale de origine vegetala cu flacara si miros de hîrtie arsa, lâsind o cenusa alba. In comparatie cu bumbacul, ar­derea este mai vie si mai rapida. Aceste tesaturi sînt mult mai sensibile la actiunea acizilor decît bumbacul. Se recomanda sa se spele cu deter­genti, fara adaos de substante alcaline (soda cal­cinata etc.), pentru a se evita degradarea lor.

Matasea acetat are luciu placut asemanator cu al matasii naturale. Arde cu miros întepator, lasînd un rest mineral consistent. Se dizolva în acetona. Nu rezista în acizi concentrati si în al­calii.

Lina artificiala prezinta însusiri asemanatoare linii naturale. La ardere emana acelasi miros carac­teristic de corn ars, iar firul ars prezinta o gamalie sfarîmicioasa. La fabricarea tesaturilor textile in­dustriale se foloseste în amestec cu lina naturala.

Fibrele poliamidice, poliesterice, poliuretanice elastomere, poliacrilonitrilice, polipropilenice, din po­liclorura de vinii si din alcool polivinilic sînt fibre sintetice. Poliamidele (relon, nailon etc.) se folo­sesc in tricotaje, la fabricarea ciorapilor, a len­jeriei de corp, a îmbracâmintii exterioare, de ase­menea, pentru tesaturi tehnice, frînghii, furnituri pentru încaltaminte etc. Aceste fibre au rezistenta foarte buna la substantele alcaline, chiar în so­lutii mai concentrate si la cald. Sînt sensibile însa la acizi, rezistînd numai în solutii diluate de acizi si la rece. Nu rezista la actiunea substantelor oxidante ca apa oxigenata sau hipoclorit de so­diu. Ard cu flacara si se topesc formînd la capatul fibrei o gamalie, care se întareste la rece. Se dizolva în fenol si în acid formic concentrat.

Fibrele poliesterice, cunoscute la noi in tara sub denumirea comerciala de terom, se folosesc în tricotaje, la fabricarea perdelelor, a tricotajelor pentru lenjeria de corp, la diferite tesaturi, cra­vate. Se folosesc si în amestec cu lîna si cu bum­bacul pentru tesaturi care prezinta o buna reve­nire din sifonare. Rezista la actiunea solutiilor di­luate de acizi, dar sînt mai putin stabile la alcalii. De asemenea, au o buna stabilitate fata de sub­stantele oxidante (apa oxigenata etc.). Se dizolva în fenoli. Ard, se topesc si formeaza o gamalie care se întareste la rece.

Fibrele poliacrilonitrilice, fabricate la noi în tara sub denumirile comerciale de melana, PAN, (PNA), orlon, acrilan, se folosesc în tricotaje, ca înlocuitori ai lînii sau în amestec cu fibre celu­lozice, în tricoturi si tesaturi. Poseda o buna sta­bilitate la acizi si la actiunea substantelor oxi­dante. Fata de substantele alcaline sînt mai putin rezistente decît poliamidele. Ard ca si celelalte fibre sintetice.

Fibrele polipropilenice se folosesc în industria tex­tila în tricotaje si la fabricarea covoarelor si, de asemenea, în industria electrotehnica. Prezinta o foarte buna rezistenta la actiunea substantelor chimice (acizi, alcalii, solventi organici etc.) si la putrezire.

Fibrele din policlorura de vinii sînt hidrofobe (nu au afinitate pentru apa), ceea ce le face improprii pentru industria textila, unde se folosesc numai în cazuri speciale la tricotaje pentru produse anti-reumatice. Aceste fibre nu ard, nu putrezesc, sînt rezistente la actiunea acizilor, alcaliilor, substan­telor oxidante, solventilor organici. Sînt atacate însa de amoniac si sînt solubile în eteri si esteri.

Fibrele din alcool polivinilic sînt sifonabile, se fo­losesc de obicei pentru înlocuirea bumbacului. Sînt mai stabile la acizi decît fibrele celulozice, prezinta o rezistenta slaba la substantele alcaline si nu sînt atacate de substantele oxidante.