Prof. fizica, grad I,Stancu Monica Insp. Scolar I.S.J. Olt,
Prof.chimie,grad I, Micu Nicoleta, Lic. Independenta Calafat, Dolj
"Truditorule, ai grija de toate,
Imitarea Naturii, prin Arta se poate!
Vizibilul foc al carbunilor poarta o vina:
Destrama materia! El este extern
Dar etericul foc, invizibil, intern
Iti face lucrarea perfecta, 16216p156q divina."
Din timpuri indepartate alchimistii nu au inspirat multa incredere celor din anturajul lor. Nu intamplator alchimistii erau ocoliti:fie dintr-un sentiment de teama fata de "misterul" acestei arte a lui Hermes Trismegistos, vazuta ca magie si asociata cu "fortele diavolesti", fie datorita aspectelor ilicite ale acestei practici, condamnata de multe ori de catre autoritati, sau, in sfarsit, dintr-o indiferenta fata de aberatiile unor astfel de preocupari.
Insasi figura alchimistului, aspectul sau fizic, trasaturile fetei purtau ceva "demonic" in ele, literatura si artele, pana in epoca romantica, contribuind la mentinerea acestei imagini in spiritul nostru.
Compromiterea si condamnarea alchimiei se inregistreaza inca de la aparitiaei, caci transmutatia metalica era inteleasa de cei mai multi ca o falsificare a aurului. Acest lucru se intampla in realitate. Decretul lui Diocletian din anul 296 sau, dupa o mie de ani, Bula Papei Ioan al XXII-lea din 1317 consemneaza momente culminante ale practicilor frauduloase alchimice, care trebuiau stavilite. Dar credinta in posibilitatea transmutatiei era atat de puternica si generala, incat preocuparile alchimice n-au putut fi complet oprite, mentinandu-se pana in epoca moderna. Continua "auri sacra fames"(foamea sfanta pentru aur) n-a incetat nicidecum si a existat o perioada in care era la moda ca fiecare suveran sau print sa aiba la curtea lui, alaturi de astrologi si alchimisti.
Practicarea alchimiei implica o serie de calitati si cerinte(Albert Magnus "De alchimia"):
-alchimistul trebuie sa fie un om tacut si discret; el nu va dezvalui nimanui rezultatul lucrarilor sale;
-va locui izolat intr-o casa particulara in care doua sau trei incaperi vor fi destinate doar cercetarilor
-trebuie sa-si aleaga cu temei perioada si orele de lucru;
-sa fie rabdator, harnic si perseverent
-trebuie sa cunoasca foarte bine Arta, pentru a efectua conform ei triturarea, sublimarea, fixarea, calcinarea, dizolvarea, distilarea si coagularea;
-nu va folosi decat vase de sticla sau olarie smaltuita;
-trebuie sa fie destul de bogat pentru a putea suporta cheltuielile impuse de laborator
-va trebui sa evite orice relatii cu printii sau puternicii zilei.
Nu se remarca nici macar o aluzie la operatii cu caracter simbolic sau mistic, dimpotriva se fac recomandari cu caracter strict tehnic, de laborator. Pastrarea secretului asupra desfasurarii practice a cercetarii, asupra tehnicilor folosite, recomandata inca de Geber, va fi o conduita nu numai pentru alchimist, ci pentru toti mestesugarii Evului Mediu de mai tarziu.
Fara indoiala figura centrala a alchimiei medievale, invaluita intr-o tenta de mister si aureolata de o literatura cu totul aparte a fost aceea a lui Hermes Trismegistos.(grec."Hermes de trei ori cel mai mare")
"Rege al Egiptului si mare preot" devenit personaj de legenda si mit, Hermes Trismegistos era considerat patronul spiritual al alchimiei si alchimistilor:el era acela care , invocat sau nu, asista experimentele alchimice, inspira alchimistul in cautarile sale, veghea la "potrivirea celor de sus cu cele de jos", care conduceau in final la reusita sau esecul oricarei experiente.
Aceasta traditie isi avea originile in vechile scrieri care alcatuiau asa-zisele "carti hermetice"sau "Hermetica"-o colectie de texte "misterioase", scrise cu caractere grecesti, dar de sorginte egipteana si care ar fi continut revelatii facute preotilor de insusi Hermes Trismegistos
Sub numele de "cartile hermetice" figureaza o colectie eterogena de manuscrise grecesti(se cunoaste si unul latin intitulat "Askleptius), tratand despre astrologie, teologie,filozofie, adica tot ceea ce in vremea cand au fost scrise ar fi putut alcatui un "suport teoretic" al cunoasterii de atunci. Intre primele marturii o avem pe aceea a lui Clement din Alexandria(150-215 e.n.)care spune ca in timpul unor procesiuni preotii egipteni purtau "cele 42 de carti ale lui Hermes"(papirusuri, 26 de filozofie, 6 de medicina, 4 de astrologie si 6 religioase)
Iamblicos spune ca Hermes ar fi scris 20000 de carti iar dupa Seleukos sau Manethon,36525 de carti!
Ca nota generala se remarca conceptia unitatii cosmice, a unui cosmos viu, in care toate individualitatile sunt vii, dependendente unele de altele prin inlantuirea exercitata asupra unor forte oculte, cunoasterea fiind si ea una singura, revelata, intre stiinta si religie neexistand nici o ruptura.
Cartea "Poimandres"(grec. poimandros- pastor de oameni) vadeste influente gnostice, descrie ascensiunea sufletului prin cele sapte sfere planetare, lasand cate o calitate transmisa de acestea la coborarea sufletului.
Lui Hermes Trismegistos ii este atribuita si faimoasa "Tabula Smaragdina", codexul secret al alchimistilor, precum si un apocrif tarziu, dar citat deseori, "Tractatus Aureus".Este un tratat clasic de filozofie hermetica cu aluzii la Marea Opera (Arta) care nu se poate realiza decat prin studiu, experiment si binecuvantare divina. Cele trei principii ale lui Hermes, corp, suflet si spirit sunt echivalate cu sarea, sulful si mercurul (principiile paracelsiene),fiind figurate grafic prin patrat, triunghi si cerc, fiind negat Aristotel pentru cele trei principii ale sale, materia, forma si privatiunea(sunt reduse cele patru cauze la trei principii).
In tratat este "citat" si un "Aristoteles Chimycus" (evident un apocrif): "imparte piatra in cele patru elemente,purifica-le si uneste-le intr-un tot si unic corp si vei avea Magisterul"
Autori clasici il mentioneaza succint sau mai detaliat pe Hermes Trismegistos incepand din sec.I i.e.n :Filon din Byblos, Plutarh, Galenus, Clement din Alexandria, Tertullian care il numeste "maestrul tuturor invatatilor in stiintele naturii".
In Evul Mediu, Hermes Trismegistos era adesea citat nu numai de alchimisti, ci de invatatii timpului:Abelrad, Thiery de Chartres, Alain de Lille, Albertus Magnus, Roger Bacon, sunt doar cateva nume celebre.
In epoca renascentista si postrenascentista, in care studiile asupra naturii, dar si a "stiintelor oculte", au cunoscut o perioada infloritoare, figura lui Hermes Trismegistos a castigat o pozitie privilegiata, devenind "patronul" incontestabil al alchimistilor, "hermetismul"devenind chiar o moda .
Marsilio Ficino traduce in latina textele hermetice( Treviso, 1471)
Bibliografie
1.Axente Sever Banciu, Alexandru Pop"Spre chimia moderna", Ed.Albatros, Colectia cristal,1987
2."Enciclopedie de chimie",vol7, Ed. Stiinfica si enciclopedica, Bucuresti, 1989
|
