Hidratii de carbon (glucide)

Hidratii de carbon se numescu astfel deoarece, pe langa carbon, aceste substante mai contin hidrogen si oxigen, care in majoritatea cazurilor se afla in acelasi raport ca si in apa. Hidratii de carbon se gasesc in tot regnul vegetal si animal. Sub acest nume se cuprind astazi zaharul, substantele care se pot scinda in substante asemanatoare zaharului (amidon, celuloza etc.). Aproape toate aceste substante sunt optic active. Cea mai mare parte a hidratilor de carbon naturali sunt cunoscuti de mult. Zaharul de trestie a fost gasit in sfecle de catr 212g65c e Marggraf, in anul 1747. Glucoza a gasit-o Glauber in miere. Posibiliatea de transformare a amidonului in "zahar solubil" a fost observata de Kirchhoff, in anul 1811.

Hidratii de carbon se impart in mai multe grupe:

monozaharide, care sunt hidroxi-aldehide sau hidroxi-cetone izomere; prototipii sun glucoza, respectiv fructoza (C₆H₁₂O₆);

oligozaharidele, care rezulta din condensarea a doua sau mai multe molecule de monozaharide prin eliminare de apa.

Oligozaharidele, la randul lor, se impart in dizaharide, cum este zaharul de trestie sau de sfecla, C₁₂H₂₂O₁₁, trizaharide, de exemplu rafinoza, C_­18H₃₂O₁₆, tetrazaharide etc.;

polizaharide, care sunt macromolecule formate din resturi de monozaharide unite intre ele prin atomi de oxigen, ca si in oligozaharide. Au formula generala (C₆H₁₀O₅)_x, cum sunt amidonul, celuloza etc.

Zaharurile si unele polizaharide formeaza o parte importanta din hrana omului si sunt de cea mai mare insemnatate pentru plante, constituind componentii celulelor care formeaza rezervele de hrana si crestere.

Monozaharidele

Hidratii de carbon de tipul glucozei se deosebesc de alcoolii corespunzatori cu acelasi numar de atomi de carbon, prin faptul ca au doi atomi de H_­2 mai putin. Monozaharidele au in molecula lor, in afara de grupele alcoolice primare si secundare, cate o grupa aldehidica si o grupa cetonica. De aceea, monozaharidele pot fi considerate ca produsi de oxidare ai polialcoolilor alifatici (glicol, glicerina, tetrol, pentoli etc.), in care o grupa de alcool primar este oxidata la aldehida, rezultand aldehid-alcooli sau aldoze, sau o grupa de alcool secundar este oxidata la cetona, rezultand ceto-alcooli sau cetoze.

In clasa monozaharidelor numite si oze (monoze) se deosebesc trioze pana la nonoze, dupa numarul de atomi da carbon. Cea mai simpla monozaharida ar fi glicol-aldehida, CH₂OH-CHO. Celelalte monozaharide se pot clasifica astfel in aldoze si cetoze:

Aldoze: Cetoze:

Trioze:  CH₂OH-CHOH-CHO CH₂OH-CO-CH₂OH

Glicerin aldehida Dihidroxi-acetona

Tetroze: CH₂OH-(CHOH)₂-CHO CH₂OH-CHOH-CO-CH₂OH

Aldo-teroza Ceto-teroza

Pentoze: CH₂OH-(CHOH)₃-CHO CH₂OH-(CHOH)₂-CO-CH₂OH

Aldo-pentoza Ceto-pentoza

Hexoze etc.

Triozele si tetrozele libere sunt mai ales produsi de sinteza. Pentozele si hexozele sunt, prin excelenta, produsi naturali (in lemn, paie, gume, ciuperci, fructe, struguri, sange etc.); prin sinteza se pot obtine monozaharide cu sapte pina la zece atomi de carbon.

Proprietatile monozaharidelor.

1. Reactii de aditie: au proprietatile aldehidelor, respectiv cetonelor, deoarece contin grupe carbonilice.

O

// +2H₂O

CH₂OH-(CHOH)₄-C +HCN--->CH₂OH-(CHOH)₅-CN -------->

^Aldo-hexoza O

H reducere //

-->CH₂OH-(CHOH)₅-COOH ----------> CH₂OH-(CHOH)₅C

^heptoza

H

Astfel se poate trece de la hexoza la heptoza si tot asa se poate obtine o actoza, o nonoza etc.

2. Reducatori puternici: reduc prin incalzire o solutie amoniacala de argint pana la argint metalic sau o solutie alcalina de CuSO₄( solutia Fehling ) din care se separa oxidul rosu de cupru ( Cu₂O).

3. Oxidarea: aldozele trec mai inati la acizii aldonici. La oxidare mai puternica, se oxideaza si grupa alcoolica terminala (alcool primar) de la celalalt capat, obtinandu-se acizii zaharici, bivalenti, alaturi de acidul tartric si oxalic. Oxidarea se face la rece cu acid azotic. In aceste conditii cetozele nu sunt atacate de acidul azotic.

4. Reducerea: rezulta polialcoolii corespunzatori. Din pentoze rezulta pentite; din hexoze, hexite:

H H

| |

C=O +H₂ CH₂OH C=O +H₂ CH₂OH

| --------> | | ------> |

(CHOH)₃ (CHOH)₃ (CHOH)₄ (CHOH)₄

| | | |

CH₂OH CH₂OH CH₂OH CH₂OH

Pentoze Pentite Hexoze Hexite

5. Reactia cu hidroxilamina: rezulta oxime:

CH=O HC=N-OH

| |

(CHOH)₄ +H₂N-NH-C₆H₅---------> (CHOH)₄ +H₂O

| |

CH₂OH  CH₂OH (Oxima)

6. Reactia cu fenil-hidraxina: rezulta hidrazone:

HC=O HC=N-NH-C₆H₅

| |

(CHOH)₄ + H₂N-NH-C₆H₅ -------->(CHOH)₄

| |

CH₂OH  CH₂OH (Fenil-hidrazona)

7. Esterificarea cu acizi organici si minerali: cei mai importanti sunt cei ai acidului fosforic, care se gasesc si in natura. Acestia au un rol foarte important in multe fenomene de asimilatie

8. Izomeria de compensatie exista in cazul tetrozelor, pentozelor, hexozelor etc:

H-C=O CH₂OH

| |

CHOH C=O

| |

(CHOH)₂ (CHOH)₃

| |

CH₂­OH CH₂OH

Aldo-hexoza Ceto-aldoza

Constitutie si izomerie

Zaharurile sunt optic active, deoarece in molecula lor exista mai multi atomi de carbon asimetrici, de exemplu, la aldo-hexoze sunt patru atomi de carbon asimetrici, iar la ceto-hexoze sunt trei atomi de carbon asimetrici:

HC=O CH₂OH

| |

*CHOH C=O

| |

*CHOH *CHOH

| |

*CHOH *CHOH

| |

*CHOH *CHOH

| |

CH₂OH CH₂OH

Aldo-hexoza Ceto-hexoza

Dupa dextro-glicerinaldehida, care roteste planul luminii polarizate la dreapta, se noteaza cu D toate combinatiile care corespund structurii D-glucozei, adica care se pot deduce din aceasta, fara a tine seama de sensul lor de rotatie. Toate dextro-monozaharidele au la unul din atomii de carbon terminali gruparea (I), iar levo-monozaharidele, gruparea (II), care reprezinta imaginea in oglinda a lui (I).

| |

(I)           H-C-OH HO-C-H (II)

| |

CH₂OH CH₂OH

D-monozaharida L-monozaharida

Pentru a nota si sensul rotatiei, se adauga la combinatiile ce rotesc la dreapta semnul (+), la cele ce rotesc la stanga semnul (-). De exemplu, D(+)-glucoza si D(-)-fructoza.

Numarul de izomeri optici ai unei monozaharide este cu atat mai mare cu cat cuprinde mai multi atomi de carbon asimetrici in molecula, deoarece monozaharidele prezinta si izomerie de pozitie sau stereoizomerie geometrica.

Fiecare din izomerii de pozitie prezinta si un stereoizomer enentiomorf, avand structura imaginii sale in oglinda. Daca se noteaza cu n numarul de atomi de carbon asimetrici, numarul izomerilor posibili ai unui monozaharid se poate calcula cu formula x=2ⁿ.

-Izomeri de pozitie:

H-C=O H-C=O H-C=O

| | |

H-*C-OH HO-*C-H H-*C-OH

| | |

OH-*C-H HO-*C-H HO-*C-H

| | |

H-*C-OH H-*C-OH HO-*C-H

| | |

H-*C-OH H-*C-OH H-*C-OH

| | |

CH₂OH CH₂OH CH₂OH

D,L,D,D-glucoza L,L,D,D-glucoza D,L,L,D-glucoza

-Izomeri optici enantiomorfi la glucoza si fructoza:

H-C=O

H-*C-OH

OH-*C-H

H-*C-OH

H-*C-OH

CH₂OH

(D+)-glucoza

H-C=O

|

HO-*C-H

|

H-*C-OH

|

HO-*C-H

|

HO-*C-H

|

CH₂O

L(-)-glucoza

CH₂OH

|

C=O

|

HO-*C-H

|

H-*C-OH

|

H-*C-OH

|

CH₂OH

D(-)-fructoza

CH₂OH

|

C=O

|

H-*C-OH

|

HO-*C-H

|

HO-*C-H

|

CH₂OH

L(+)-fructoza

In mod asemanator se pot stabili izomerii de pozitie si optic activi la toate aldozele si cetozele ce constituie clasa monozaharidelor. Pe langa toate formele enantiomorfe, monozaharidele prezinta si forme inactive (racemice).

Din cauza comportarilor lor optice, s-a constatat ca zaharurile se pot considera si ca niste combinatii ciclice. Aceasta structura inelara a zaharurilor rezulta prin aceea ca grupa carbonil impreuna cu una din grupele alcoolice formeaza un semi-acetat. De exemplu, la aldo-hexoza:

CH=O 1 CHOH CHOH

| |

CHOH 2 CHOH CHOH

| | O

CHOH 3 CHOH O CHOH

| --------> | sau |

CHOH <-------- 4 CHOH CH

| |

CHOH 5 CH CHOH

| |

CH₂OH 6 CH₂OH CH₂OH

forma carbonilica Glucopiranoza Glucofuranoza

(deschisa, aciclica) ( forme ciclice, semi-acetice )

Pentozele

Au formula bruta: C₅H₁₀O_5. Prin reducere dau alcooli pentavalenti, pentitele. La oxidare dau mai intai acid pentonic monovalent.

La incalzire indelungata cu acid clorhidric diluat, prin separare de apa, pentozele formeaza furfurol:

HO-CH-CH-OH HC-CH HC-CH

| | || || || ||

H-CH CH-CHO -----> HC C-CHO ------> HC C-CHO

| | | | /

OH OH O H OH O (Furfurol)

Furfurolul contine un heterociclu furanic si este un ulei incolor cu miros placut.

La incalzirea pentozelor cu acid clorhidric si floroglucine, 1,3,5-C₆H₃(OH)₃, rezulta o coloratie rosie-ciresie ( reactie de recunoastere a pentozelor). Pentozele nu pot fermenta. Ele nu se gasesc in natura in stare libera, ci sub forma de glicosizi, eteri complecsi, dar mai ales sub forma de anhidride cu molecula mare, care se numara printe polizaharide, si prin hidroliza carora se pot obtine pentozele libere. Se indica cele mai importante pentoze:

1) L(+)-arabinoza rezulta din guma arabica, clei de cires sauu taitei de sfecla prin fierbere cu H₂SO₄ diluat. Se topeste la 160^oC si are un gust dulce;

2) D(+)-siloza (zahar de lemn) rezulta din gumele de lemn, din pate si iuta, prin fierbere cu H₂SO₄ diluatsi chiar din pancreasul de bou. Se topeste la 143^oC;

3) D(-)-riboza, stereoizomer cu arabinoza, este un component al acizilor nucleici, prin hidroliza carora se separa alaturi de alte produse. Se topeste la 95^oC.

Hexozele

Au formula C₆H₁₂O₆; prin reducerea lor se obtin alcoolii hexahidroxilici sau hexitele. Se gasesc in natura in mici cantitati si in stare libera, cum este glucoza, fructoza, dar mai ales sub forma de polizaharide si glicosizi.

Hexozele au gust dulce, cele mai multe sunt cristalizate, foarte usor solubile in apa, greu solubile in alcool absolut, insolubile in eter. Au caracterul aldehid-alcoolilor si ceto-alcoolilor pentahidroxilici. Sunt puternic reducatoare. Prin oxidare dau mai intai un acid hexonic monovalent.

Exista in mai multe modificatii optic izomere, unele rotind planul de polarizare a luminii la drepta, altele la stanga, iar altele sunt inactive si rezulta prin amestecul echimolecular a celor doua modificatii active (forma racemica).

La incalzire cu acizi rezulta hidroximetil-furfurol:

CH-CH H

|| || /

C₆H₁₂O₆ ----> HO·H₂C-C C-C =O

/

O

Hidroxi-metil "Furfurol"

Hexozele, ca si toate monozaharidele din regnul vagetal, ar rezulta din combinarea CO₂ din aer si H₂O, sub actiunea catalitica a clorofilei din frunzele verzi si a luminii si caldurii solare.

Monozaharidele, ulterior se condenseaza la polizaharide, glicosizi, tanin etc. Hidrolizand aceste produse naturale se pot obtine diferitele monozaharide in stare libera. Monozaharidele se pot obtine si sintetic pe mai multe cai.

Cele mai multe hexoze naturale pot sa fermenteze. Cu drojdie, ele fermenteaza alcoolic, cu diferite bacterii fermenteaza lactic sau butiric si prin fermentatii mucilaginoase sa transforma, in anumite conditii, in mucilagiu, subsstante de natura dextrinei.

Fermentatia cu drojdie are loc numai la D-derivati (D-glucoza, D-manoza, D-fructoza etc.). Fermentarea depinde deci de configuratie si de lungimea lantului atomilor de carbon.

Oligozaharidele

I Dizaharidele.

Prin condensarea a doua molecule de monozaharid, cu eliminnarea unei molecule de apa, rezulta un dizaharid cu formula bruta: C₁₂H₂₂O₁₁, de exemplu:

2C₆H₁₂O₆---->C₁₂H₂₂O₁₁ + H₂O

Dupa felul legaturii poate sa ramana sau nu o grupare carbonilica capabila sa reactioneze. Daca eliminarea moleculei de apa se face dupa cum se arata in formulele ce urmeaza, rezulta un dizaharid nereducator, deoarece nu mai are nici o grupare aldehidica libera:

H-C-OH HO-C-H HC----O----CH

| | | |

O H-C-OH H-C-OH O O HC-OH HC-OH O

| | | |

H-C-OH H-C-OH HC-OH HC-OH

| | ----> | |

C-H H-C CH HC

| | | |

H-C-OH H-C-OH HC-OH HC-OH

| | | |

CH₂OH CH₂OH CH₂OH CH₂OH

Dizaharid nereducator

(cu cicluri furanozice)

Daca eliminarea moleculei de apa se face intre hidroxidul semi-acetalic al unei molecule de monozaharid si unul dintre hidroxili alcoolici al celeilalte molecule, rezulta un dizaharid reducator, deoarece in molecula nou formata mai ramane p grupare aldehidica, respectiv un hidroxil semiacetalic liber:

HC-OH HC-OH HC HC-OH

| | | |

O HC-OH HC-OH O O HC-OH O HC-OH O

| | | |

HC-OH HC-OH HC-OH HC-OH

| | ----> | |

C-H HC C-H HC

| | | |

HC-OH HO-CH HC-OH CH

| | | |

CH₂OH CH₂OH CH₂OH CH₂OH

_{Dizaharid reducator (cu cicluri furanozice)}

Se cunosc dizaharide din amandoua aceste tipuri. Cele mai importante sunt zaharoza, maltoza si lactoza.

Aceste combinatii cristalizeaza usor si sunt mai stabile decat hexozele din care provin. Se gasesc atat in stare libera, cat si ca glicosizi, destul de raspandite in plante din care se pot extrage. Au gustul dulce mai accentuat decat hexozele si sunt optic active.

Prin fierbere cu acizii minerali diluati sau sub actiunea enzimelor, dizaharidele se scindeaza in hexoze dupa ce au primit apa, deci are loc o hidroliza, care, in special la zaharoza, se numeste inversiune.

Solutia Fehling este redusa direct de maltoza si lactoza, iar de zaharoza numai dupa ce a fost invertita.

Zaharoza si maltoza fermenteaza sub actiunea drojdiei obisnuite de vin si de bere; lactoza insa nu fermenteaza decat sub actiunea unor sacharomycete speciale. Sub actiunea enzimelor formate de drojdiile respective - invertaza, maltaza si lactaza -- toate aceste trei oligozaharide hidrolizeaza mai intai la hexoze, care fermenteaza mai departe, scindandu-se pana la alcool si CO₂.

Zaharoza, zahar de trestie sau de sfecla, C₁₂H₂₂O₁₁, se gaseste in sfecla de zahar, in trestia de zahar, in Sorghum saccharatum (un soi de mei tataresc) si in multe alte plante, mai ales in tulpina sau semintele lor fiind cel mai raspandit dizaharid.

Zaharoza rezulta prin condensarea unei molecule de glucoza cu o molecula de fructoza, deci prin condensarea dintre o aldoza si o cetoza. Zaharoza se prepara prin presare si evaporarea mustului rezultat pana acesta se cristalizeaza.

Zaharul cristalizeaza in prisme mari, monoclinice, care se dizolva in apa in raportul de greutate: 3 parti zahar la o parte apa. Se topeste la 160 ⁰C.

Hidroliza zaharului se numeste invertire sau inversiune. Un zahar invertit natural este mierea de albine. Technic se prepara un sirop de zahar invertit, mai dulce decat zaharoza si se intrebuinteaza ca inlocuitor al mierii pentru fabricarea sampaniei.

Lactoza (zahar de lapte), C₁₂H₂₂O₁₁*H₂O. Se gaseste in lapte. Rareori se gaseste si in plante. Se prepara prin evaporarea zerului dulce. Cristalizeaza in prisme rombice, dure, cu gust putin dulce; este mai putin solubil in apa decat zaharoza.

Lactoza este formata numai din aldoze: o molecul glucoza si una galactoza.

Prin fermentii numiti lactaze ea se descompune in glucoza si galactoza. Sub actiunea microorganismelor lactoza sufera usor o fermentatie lactica. Cu drojdie obisnuita nu are loc fermentatia alcoolica, ci numai sub actiunea unei anumite specii de drojdie si a unor ciuperci de scindare.

HCOH CH | |

O HCOH HCOH O

| |

HOCH O HOCH

| |

HC HOCH

| |

CH HC | |

CH₂OH CH₂OH

_{Glucoza (ciclu piranozioic) LACTOZA Galactoza (ciclu piranozoic)}

Lactoza formeaza, la 180⁰C, caramelul lactic. Lactoza reduce solutia Fehling, deoarece are o grupare de hidroxil semi-acetalic, libera.

Maltoza (zahar de malt), C₁₂H₂₂O₁₁*H₂O, rezulta din amidon sub influenta diastazei ce se dezvolta la incoltirea cerealelor (prepararea maltului). Maltoza este o masa cristalina, asemanatoare zaharului de struguri. Diastaza din cerealel incoltite se numeste amilaza.

Maltoza este constituita din condensarea a doua moecule de glucoza, prin eliminarea unei molecule de apa. Cele doua molecule de glucoza sunt in asa fel legate una de alta, incat ramane o grupa aldehidica capabila sa reactioneze. De aceea, maltoza reduce solutia Fehling. In afara de fermentatia hidrolitica a amidonului, tot pe aceasi cale se obtine si din glicogenul(amidon animal) din ficat.

Sub actiunea maltazei, care este enzima care se gaseste in drojdia de bere, in saliva, in sucul pancreatic, etc., maltoza hidrolizeaza scinzanduse in cele doua molecule de glucoza din care este constituita. Deci, maltoza este fermentata de drojdie.

CHOH CH | |

O HCOH HCOH O

| |

HOCH O HOCH

| |

HC HCOH

| |

CH HC | |

CH₂OH CH₂OH

_{Glucoza Glucoza}

_{(cicluri piranozice)}

_Maltoza

Celobioza este tot un dizaharid, C₁₂H₂₂O₁₁, format din doua molecule de D-glucoza, fiind un component al celulozei. Nu fermenteaza cu drojdia de bere si nu poate servi ca aliment pentru animalel superioare.

Trizaharidele rezult prin eliminarea a doua molecule de apa intre trei molecule de monozaharide.

Rafinoza(melicrioza), C₁₈H₃₂O₁₆*5H₂O, este constituita din cate o molecula de glucoza, galactoza si fructoza. Se gaseste in sfecle si ramane in melasa de la fabricarea zaharului. De asemenea, se mai gaseste in semintele de bumbac. Este foarte asemanatoare cu zaharul de trestie insa nu are gust. Nu reduce solutia Fehling. Prin hidroliza da mai intai D-fructoza si un dizaharid, care apoi se descompune mai departe, in D-galactoza si D-glucoza. Rafinoza este dextrogina.

Daca intre 4 molecule de monozaharida se elimina trei molecule de apa, rezulta un tretazaharid si, in general, prin elminarea a n-1 molecule de apa intre n molecule de monozaharid se formeaza un poli zaharid.

Se considera oligozaharide numai polizaharidele compuse din 2 pana la 6 resturi molecule de monozaharid.

Polizaharidele

Prin unirea mai multor molecule de monozaharid rezulta polizaharidele, care au structura macromoleculara.

Prin hidroliza totala cu acizi, polizaharidele se scindeaza pana la monozaharidele din care au rezultat. Polizaharidele sunt foarte raspandite in natura, constituind fie substantele de rezerva ale vegetalelor, cum este amidonul, inuluina, fie ale organismului animalelor, cum este glicogenul. Polizaharidele formeaza insa in foarte mari cantitati partea lemnoasa a plantelor, constituind celuloza.

Caracteristic pentru polizaharide este faptul ca cele care se dizolva in apa, formeaza solutii coloidale. Din aceasta cauza, greutatea lor moleculara nu se poate determina prin metodele obisnuite si nu se cunoaste cu precizie. De aceea, ele se noteaza, in mod general, cu indici; de exemplu, cele care deriva din hexoze au formula bruta: (C₆H₁₀O₅)_n sau (C₆H₁₀O₅)_x.

Cele mai importante polizaharide sunt:

Amidonul (amilum), (C₆H₁₀O₅)_n. Molecula amidonului pare sa fie formata numai din molecule de glucoza, probabil forman piranozica si care sunt legate intre ele printr-o punte de oxigen, -O-, de tipul eterilor. Numai la o hidroliza totala rezulta exclusiv glucoza; in alte conditii, de exemplu sub actiunea amilazei, amidonul se scindeaza pana la maltoza.

Amidonul este produsul rezultat din asimilatia clorofiliana. El se gaseste in grauntii de clorofila ca produs de aimilatie, dar mai ales in organele de rezerva ale plantelor verzi (in seminte, tubercule etc.) Amidonul se prezinta ca o pulbere grauntoasa, alba, care la microscop apare formata din granule rotunde sau ovale, cu multe straturi concentrice. La incalzire cu apa, continutul acestor granule se transforma intr-un gel bun de lipit (clei de amidon). Grauntele de amidon, ca si cleiul de amidon se coloreaza, la tratarea cu iod, in albastru intens, datorita formarii unei combinatii de aditie. Culoarea albastra dispare la incalzire si apare iarasila racire. Aceasta este reactia de recunoastere a amidonului. Granulele de amidon sunt formate din doua substante diferite: invelisul granulei contine amilo-peptina colorata de iod in violet roscat. Partea interioara a granulei de amidon contine amiloza care se coloreaza cu iod in albastru curat.

In apa rece, amidonul este aproape insolubil. La incalzire, cand apa este in cantitate mare, se obtine un lichid vascos. Prin incalzire cu KOH diluat, se formeaza amidon solubil, care se dizolva in apa calda formand solutii coloidale nevascoase. Amidonul solubil se poate obtine si prin alte procedee chimice. Amidonul solubil este amidon in parete depolimerizat. Ca produs intermediar de hidroliza rezulta dextrinele, iar ca produs final glucoza. Prin fermenti, cum este diastaza de malt sau ptialina din saliva, scindarea merge numai pana la maltoza. Aceasta se obtine prin fermentare cu malt (orz incoltit).

Amidonul serveste la obtinerea cleiurilor de amidon, la apretarea stofelor. Pentru dezapretare se intrebuinteaza o solutie de diastaze care zaharifica amidonul, facandul solubil.

Inulina se gaseste in unele plante sub forma de rezerve, de exemplu in tuberculele de gheorghine (Dalii), radacini de cicoare, in anghinare. Este o pulbere alba, solubila in apa calda; prin dizolvare, rezulta solutii coloidale; nu se coloreaza cu iodul, reduce solutia Fehling si este levogira. Inulina hidrolizeaza cu anumite diastaze (inulaze) sau cu acizi minerali, dand numai D-fructoza. Deci inulina este un polizaharid, un fructozan.

Gumele sunt substante transparente, amorfe, care se gasesc in multe plante; cu apa rece dau lichide cleioase ce precipita cu alcool, de exemplu, guma arabica. Structura acestor compusi este extrem de complexa. Prin hidroliza lor, rezulta mai multe monozaharide: galactoza, xiloza, arabinoza, etc.

Glicogenul, (C₆H₁₀O₅)_x, sau amidonul animal, se numeste si amidon de ficat deoarece se gaste in sangele si ficatul animalelor mamifere. Este o pulbere incolora amorfa, care se coloreaza cu iod in rosu-violet. Este destul de solubil in apa calda dand solutii coloidale dextrogire. Este destul de solubil in apa calda dand solutii coloidale dextrogire. Dupa moartea animalelor, glicogenul trece foarte repede in D-glucoza; tot asa si la fierbere cu acizi diluati, iar anumite diastaze il transforma in maltoza.

Celuloza este foarte raspandita in lumea plantelor, gasindu-se aproape numai in plante. Celuloze relativ pure sunt: bumbacul, maduva de soc. Celuloza este legata de o substanta incrustranta, lemnoasa, lignina. In afara de lignina substantele incrustante mai contin rasini si pentozani.

Celuloza nu formeaza alcoolo metilic prin distilare uscata.

Lemnul de conifere este format din aproximativ 50% celuloza, iar cel al foioaselor mai putina.

Celuloza pura se prezinta ca o masa alba amorfa cu structura fibroasa. Este insolubila in diferiti dizolvanti obisnuiti si se dizolva in solutia Schweitzer (solutia amoniacala de hidroxid de cupru) din care celuloza este reprecipitata prin adaos de acizi.

Celuloza este un polizaharid care are la baza molecule de glucoza, respectiv anhidro-glucoza si care ca si la amidon au forma ciclica piranozica, fiind legat tot printr-o punte de oxigen.

Formula bruta este aceasi ca pentru amidon: ( C₆H₁₀O₅)_n.

Daca hidroliza celulozei se face treptat se obtin si produse intermediare, asemanatoare cu cele obtinute la hidroliza amidonului:

Celuloza --> dextrina cu molecule mari --> celodextrina cu molecule mai mici --> celobioza --> glucoza

Amidon --> amidon solubil(poliamiloza) --> dextrina de amidon --> maltoza --> glucoza.