GENERALITAŢI
Introducerea ceramicii în stomatologie se datoreaza în primul rînd calitatilor estetice deosebite precum si faptului ca este un material inert foarte bine tolerat de tesuturi.
Marile avantaje ale acestui material sunt: cromatica ideala (apropiata de cea a dintilor naturali, stabilitate coloristica, transluciditate), biocompatibilitatea, conductivitatea termica redusa, inertia chimica, rezistenta mecanica la rupere si încovoiere, densitatea de suprafata si luciul.
Dezavantajele ceramicii sunt: rezistenta scazuta la tractiune, pretul de cost ridicat, faptul ca prelucrarea si ajustarea dupa finalizarea suprafetelor este imposibila iar prezenta unor fisuri interne si externe duc la fractura.
INDICAŢII
La ora actuala, în domeniul protezelor unidentare, masele ceramica pot fi utilizate în urmatoarele cazuri:
incrustatii
coroane jacket
coroane mixte
dispozitive corono-radiculare
fatete de ceramica prefabricate
CLASIFICARE
În functie de tehnologia confectionarii unor piese protetice avem:
arderea pe folie de platina
tehnica metalo-ceramica
fabricarea industriala de fatete sau dinti artificiali
sisteme speciale integral ceramice
COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Din punct de vedere chimic, ceramica dentara este un silicat complex. Materiile prime care intra în compozitia sa, sunt: feldspatul, cuartul si caolinul. Pe lînga acestea mai sunt prezenti: oxizi metalici, fondanti, pigmenti, lianti, compusi alcalino-pamantosi.
Feldspatul este un produs de origine minerala, care dupa ardere devine sticlos si îsi pastreaza forma.
Cuartul determina transluciditatea materialului si ramîne nemodificat la temperatura normala de ardere a portelanului, ceea ce contribuie la stabilitatea masei în timpul încalzirii.
Caolinul este un material argilos care da portelanului opacitatea si împreuna cu apa formeaza o suspensie care se poate modela. La sistemele ceramice moderne continutul de caolin este exterem de redus putînd chiar sa lipseasca.
Alumina (trioxidul de aluminiu) este o substanta dura si rezistenta. Ceramica ce contine mai mult de 75% alumina face parte din categoria ceramicilor aluminoase.
Fondantii sunt compusi alcalini si alcalino-pamîntosi cu rol în scaderea temperaturii de ardere.
Pigmentii coloranti anorganici reprezentati de oxizi metalici.
Liantii organici sunt: amidonul, glucoza sau zaharoza, dextrina, care au rol în marirea capacitatii de omogenizare a mase ceramice.
Masele ceramice au o compozitie usor diferita de la o varietate la alta în functie de tehnologia de lucru.
În general apar sub forma de pulberi care se amesteca cu lichidul dar unele mase ceramice moderne pot sa se prezinte sub forma de lingouri.
PROPRIETĂŢI
Duritatea este mai mare decît cea a smaltului si decît a aliajelor cobalt-crom sau nichel-crom.
Conductivitatea termica este scazuta.
Contractia termica se datoreaza eliminarii apei si poate sa ajunga pîna la 30-40%.
Transluciditatea maselor ceramice arse în vid este apropiata de cea a smaltului, nuantele prezinta o stabilitate absoluta.
Fragilitatea se datoreaza faptului ca rezistenta la compresie este superioara rezistentei la tractiune.
Masele ceramice sunt materiale inerte nefiind atacate de acizii obisnuiti si nici de alti agenti chimici cu exceptia acidului fluorhidric.
Masele ceramice nu sunt atacate de saliva, sunt foarte bine tolerate de parodontiul de învelis precum si de tesuturile dentare. Ceramica dentara nu retine placa bacteriana gratie excelentei configirati de suprafata. Este un izolator termic pentru dentina si pulpa, împiedicînd transmiterea variatiilor termice din cavitatea bucala.
Duritatea mare a maselor ceramice asociata cu fragilitatea, cer o mare precizie în stabilirea raporturilor ocluzale; în caz contrar duc la instalarea dezechilibrului ocluzal, a bruxismului, durerilo si cracmentelor ATM, disfunctiilor musculare sau la fracturarea materialului. Din punctul de vedere al uzurii antagonistilor naturali, acesta este mai crescut decît în cazul altor materiale stomatologice.
Etapele clinico-tehnice sunt urmatoarele:
examenul pacientului
diagnosticul
stabilirea indicatiei de tratament
alegerea culorii
prepararea dentara
amprenta
stabilirea relatiilor intermaxilare
realizarea unei restaurari provizorii
i. realizarea modelului de lucru
ii. montarea în simulatoare ApDM
iii. adaptarea foliei de platina
iv. modelarea si arderea succesiva a straturilor de portelan
proba în cavitatea bucala
v. glazurarea restaurarii
cimentarea în cavitatea bucala
Prepararea dentara trebuie facuta astfel încît sa lase loc unui strat de portelan uniform cu grosimea de1mm. Exceptie fac marginea incizala sau fata ocluzala unde avem nevoie de o grosime de 1,5 mm din motive estetice si de rezistenta. Înlaturarea stratului uniform impune realizarea prepararii cervicale sub forma unui prag circular cu latimea de 1mm, la nivelul gingiei sau subgingival.
Amprenta se va realiza cu materiale cu precizie mare, în trei timpi.
Montarea în simulatoare ApDm este obligatorie.
Modelul cu bonturi mobilizabile trebuie turnat din gipsuri dure sau extradure sau obtinut prin galvanoplastie.
Adaptarea foliei de platina trebuie sa fie cît mai precisa. Folia de platina cu grosimea de 0,0025 mm se decupeaza cu foarfeca si se aplica pe bont cu o spatula din lemn de portocal. Se preseaza pe bont excesul si se acorda o atentie deosebita unghilui intern al pregului. Adaptarea finala se face cu instrumente de brunisare. Matricea se arde în vacuum, 2-3 minute, la o temperatura ceva mai mare decît cea de ardere a portelanului ( C), astfel se elimina grasimile si gazele de la suprafata foliei.
Modelarea si arderea succesiva a straturilor de portelan cuprinde mai multe etape:
masa de pulbere pentru miezul aluminos este amestecata cu lichidul
pasta obtinuta se depune cu ajutorul pensulei pe suprafata matricei din folie de platina care a fost umezita
se condenseaza pasta prin trecerea peste o suprafata zmtata si tamponarea cu hîrtie absorbanta
se usuca la gura cuptorului si se arde în vid la 900ºC, timp de 5 minute
miezul aluminos confera rezistenta coroanelor jacket datorita continutului mare de oxid de aluminiu, deoarece acesta este relativ opac, se aplica în strat subtire pe suprafata vestibulara (0,3 mm), în timp ce, pe suprafata orala, grosimea stratului va fi maxima (se lasa doar 0,3mm pentru dentina si smalt)
se prepara si se depune pe miezul aluminos masa de dentina astfel încît sa fie supradimensionata cu 25-30%
se condenseaza pasta, se creaza spatiul pentru smalt
se aplica portelanul pentru smalt, se condenseaza usor si se absoarbe excesul de apa
se usuca la gura cuptorului si se arde 4 minute la 900ºC în vid
se lasa sa se raceasca lent
se modeleaza coroana cu freze si pietre
se îndeparteaza folia de platina
În cadrul probei în cavitatea bucala se verifica: adaptarea interna, adaptatra marginala, se ajusteaza
punctele de contact proximale si adaptatea ocluzala. Se fac retusurile de forma, se noteaza deficientele de culoare.
În laborator se depun masele de corectura, se ard 3-4 minute la 950ºC în vid.
De obicei coroanele jacket sunt realizate din mase ceramice autoglazurante si nu necesita o faza separata de ardere a glazurii; totusi evista si variante la care se depune masa de glazura, se usuca apoi se arde 2 minute la 700ºC, la presiune atmosferica normala.
Cimentarea în cavitatea bucala se face de obicei cu cimenturi adezive a caror nuanta este aleasa astfel încît sa nu modifice culoarea restaurarii.
Alte variante tehnologice de obtinere a restaurarilor integral ceramice sunt: arderea maselor ceramice pe model refractar, turnarea, frezarea computerizata, infiltrarea si sinterizarea, injectarea la temperatura joasa sau ridicata, realizarea piesei protetice prin sonoeroziune.
|
