Metoda legaturii de valenta (LV)

Metoda legaturii de valenta (LV)

- legatura se realizeaza prin perechi de electroni

- rezolva molecule mai complicate intr-un mod mai simplu decat OM. Majoritatea formii legaturilor chimice se explica prin hibridizare.

Hibridizarea este combinarea si redistribuirea orbitalelor unui atom cu orbitale de forma diferita dar de energie apropiata ale acelasi atom – se formeaza orbitale hibride. Acestea se combina apoi cu orbitalele altui atom formand orbitale de legatura, care se ocupa cu perechi de electroni cu spini opusi.

Orbitalele hibride (de legatura) au orientari bine determinate in spatiu. Ele tind sa se aranjeze astfel incat simetria sa fie maxima. Hibridizarea are loc in procesul formarii legaturii chimice.

Fig. 3.7. OM din cateva molecule importante

Exemple:

⁴Be (prezinta hibridizare s-p) cu orientare liniara intre un orbital s si un orbital p ca de exemplu in: X – Be - X sau R – Be – R (vezi fig. 3.8)

⁵B (prezinta hibridizare sp²) - cu orientare trigonala (vezi fig. 3.9) prin combinarea unui orbital s cu doi orbitali p ca de exemplu in BX₃ sau BR₃.

Lobul orbitalei p hibride disponibil pentru legatura este mai mare, deci permite o suprapunere mai mare cu orbitala celuilat atom, astfel legatura este mai puternica.

⁶C (poate prezenta deseori hibridizare sp³) - cu orientare tetraedrica (vezi fig. 3.10)

Carbonul este hibridizat sp³ numai in combinatii cu legaturi simple. In combinatii cu legaturi duble este hibridizat sp² (orientare in triunghi) pentru cele trei legaturi simple σ, iar a patra legatura este π (care formeaza o legatura dubla impreuna cu una din legaturile σ ).

Etena, H₂C=CH₂, de exemplu, are structura:

Aceasta are o legatura dubla σ_pp si o legatura π_pp asa cum se vede din reprezentarea de mai sus. Legaturile C-H sunt legaturi σ . Hibridizarea sp² duce la unghiul de 120^o intre valentele C-H.