NUCLEOPROTEIDE
Nucleoproteidele sunt heteroproteide ale caror grupari prostetice sunt constituite din acizi nucleici, asociati prin legaturi electrovalente sau de alta natura cu o componenta prot 747g63h eica, in general, de tipul histonelor si protaminelor.
Nucleoproteidele se clasifica in ribonucleoproteide si deoxiribonucleoproteide, clasificare ce reflecta natura chimica a componentei prostetice constituente, si anume: acidul ribonucleic si acidul deoxiribonucleic.
Acizii nucleici sunt biomacromolecule de importanta biologica fundamentala, care detin un loc aparte in organizarea si functionarea materiei vii. Acestia detin o dubla functie biologica esentiala, deoarece constituie:
a)suportul molecular pentru pastrarea si transmiterea informatiei genetice,
b)mecanismul prin care controleaza si directioneaza biosinteza proteinelor caracteristice unei celule.
Orice organism viu contine doua tipuri de acizi nucleici:ADN si ARN, cu exceptia virusurilor care contin un singur tip.
Clasificarea acizilor nucleici se bazeaza pe natura componentei glucidice pe care o contin in molecula, si anume: acidul ribonucleic contine ca pentoza riboza, iar acidul deoxiribonucleic contine ca pentoza 2-deoxiriboza.
Atat ADN cat si ARN sunt substante polimere constituite din unirea prin legaturi covalente a unui nr. mare de unitati monomere denumite nucleotide.
Nucleotidul – ca unitate chimica de baza a acizilor nucleici, este constituit, la randul sau, din urmatoarele componente chimice: baza azotata, pentoza si fosfat anorganic.
In acizii nucleici, nucleotidele componente sunt asamblate succesiv prin intermediul unor legaturi fosfor diester stabilite intre pentozele nucleotidelor adiacente.
Pentozele care intra in structura acizilor nucleici sunt reprezentate prin riboza in ARN si deoxiriboza in ADN, ambele in forma anomera b
In acizii nucleici, acidul fosforic se gaseste sub forma orto(H3PO4), si le confera acestora caracter acid.
In constitutia chimica a acizilor nucleici intra diferite baze azotate, care deriva de la doua tipuri structurale de baza, si anume: heterociclul pirimidina si heterociclul purina:
Bazele pirimidinice prezente in mod fercvent sunt: uracilul, timina, citozina. Bazele purinice principale sunt: adenina si guanina.
Bazele purinice si pirimidinice prezinta un maxim de absorbtie caracteristic in lumina ultravioleta, aceasta proprietate fiind utilizata pentru determinarea cantitativa prin spectrofotometrie in UV a acizilor nucleici.
Prin hidroliza nucleoproteinelor, aceste parti constitutive se elibereaza si pot fi puse in evidenta.
|
