Oligoglucide si poliglucide

OLIGOGLUCIDE SI POLIGLUCIDE

Se numesc oligozaharide, hidratii de carbon cu molecule compuse din 2-6 resturi de monozaharide, spre deosebire de polizaharide care au structura macromoleculara. Cele mai importante si uzuale oligozaharide sunt dizaharidele, 121f54b rezultate din unirea a doua molecule de hexoza, prin eliminarea unei molecule de apa:

2C₆H₁₂O₆ C₁₂H₂₂O₁₁ +H₂O

Prin hidroliza, catalizata de acizi sau de enzime, oligozaharidele se desfac in monozaharide componente. Acestea pot fi identice intre ele, ca de exemplu maltoza si celobioza(prin hidroliza dau doua molecule de D-glucoza) sau diferite, ca in cazul zaharozei si al lactozei( care dau o molecula de D-glucoza si una de D-fructoza, respectiv o molecula de D-glucoza si una de D-galactoza).

Legarea resturilor de monozaharida in oligozaharide se face intotdeauna prin hidroxilul glicozidic al uneia dintre ele; deci sunt combinatii asemanatoare cu glicozidele, in care agliconul este o monozaharida.

Intr-o dizaharida, hidroxilul glicozidic al unuia dintre resturile de monozaharida poate fi eterificat fie cu hidroxilul glicozidic, fie cu un hidroxil alcoolic al celuilalt rest. Primul tip de legatura, numita dicarbonilica se intilneste in trehaloza si zaharoza, iar cel de al doilea tip se numeste legatura monocarbonilica, intalnita la maltoza, celobioza, lactoza.

Dizaharidele cu legatura monocarbonilica contin in molecula un hidroxil glicozidic liber, asemanator monozaharidelor; aceste dizaharide se numesc reducatoare deoarece dau reactii tipice monozaharidelor, anume: reduc solutia Fehling si solutia amoniacala de saruri de argint, trec prin oxidare intr-un acid carboxilic, etc. Dizaharidele cu legatura dicarbonilica au ambii hidroxili glicozidici blocati si nu pot da prin urmare, reactiile mentionate mai sus; ele se numesc nereducatoare.

Hidratii de carbon care alcatuiesc grupa polizaharidelor au structura macromoleculara. Polizaharidele sunt mult raspandite in natura, mai ales in vegetale.

Prin hidroliza se transforma in monozaharide. Cele mai insemnate sunt cele care deriva de la D-glucoza: celuloza si amidonul.

Nu toate polizaharidele au aceeasi functiune in planta: unele servesc ca rezerve de hidrati de carbon pentru planta – amidonul si fructozanii -, altele au rolul de a conferi soliditate mecanica organelor in care se gasesc, cea mai importanta fiind celuloza.

1. Reactii ale diglucidelor reducatoare

1.1.Reactia Fehling: diglucidele reducatoare reduc la cald reactivul Fehling cu formarea unui precipitat rosu - caramiziu de oxid cupros. Diglucidele nereducatoare (zaharoza, trehaloza etc.) nu dau aceasta reactie.

1.2.Hidroliza zaharozei (invertirea): Zaharoza este o diglucida nereducatoare. Prin hidroliza in mediu acid ea se desface in glucoza si fructoza, care spre deosebire de zaharoza, au proprietati reducatoare.

Zaharoza (optic dextrogira) Glucoza + fructoza (amestec levogir)

2.Reactii caracteristice poliglucidelor

2.1.Reactia amidonului cu iodul: Amidonul si alte glucide dau reactii de culoare caracteristice cu o solutie de iod, datorita formarii unor combinatii moleculare de incluziune complexe destul de libere. Astfel, amiloza se coloreaza in albastru, amilopectina in albastru violet, iar glicogenul in brun. Coloratia dispare la o temperatura mai ridicata de 600 si reapare la racire. Prezenta anumitor substante chimice conturba reactia: de exemplu, in prezenta alcoolului nu se obtine coloratia caracteristica. Culoarea pe care amidonul o da cu iodul, se datoreaza formarii unor combinatii de incluziune prin patrunderea iodului in interiorul spirelor macromoleculei de amidon.

2.2. Hidroliza amidonului: Amidonul este o poliglucida macromoleculara si nu prezinta proprietati reducatoare. Prin hidroliza in mediu acid se transforma in dextrine, diglucide si monoglucide care au caracter reducator.

La hidroliza amidonului apar in prima etapa dextrinele, apoi maltoza si in final glucoza. Mersul hidrolizei se poate urmari prin reactia de culoare, pe care amidonul si diferitii produsi de hidroliza o dau cu iodul. Astfel, amidonul da cu iodul o coloratie albastra, care dispare prin incalzire. Dextrinele dau diferite culori, de la rosu (primele) pana la brun (ultimele). Maltoza nu da reactie de culoare cu iodul.

In tabelul care urmeaza sunt indicate dextrinele si prousii finali de hidroliza, gradul de reducere si culoarea ce se obtine cu solutia de iod: