PARFUMURILE - CHIMIE ORGANICA

REFERAT LA DISCIPLINA

CHIMIE ORGANICA

PARFUMURILE

Istoric

Parfumurile sunt folosite de acum mii de ani. Egiptenii foloseau plante, cauciuc, rasini in ritualurile religioase. O data cu trecerea timpului substantele parfumate au fost folosite pentru a spori atractivitatea corpului si pentru a transforma locuintele si locurile publice in locuri mai agreabile.

Apartinand zeilor si templelor, pentru inceput, apoi elitei sociale, o vreme indelungata, parfumurilor le-au trebuit mii de ani pentru a ajunge, in epoca noastra, un articol cotidian si popular, indispensabil omului modern. Este greu de spus cand anume omul a devenit constient de existenta parfumurilor si a inceput sa le utilizeze.

Din documentele scrise, care acopera o perioada de sase milenii din istoria omenirii, o imagine aproape clara asupra civilizatiilor care au coexistat sau s-au succedat in acest rastimp, ele aparand in majoritatea cazurilor ca elemente bine structurate care presupun o intemeiere pe acumulari mai vechi.

Numeroase obiecte si reprezentari grafice din pesteri, descoperite in ultimii ani in cadrul sapaturilor arheologice, sunt singurele marturii pe care le avem despre viata si cultura oamenilor preistorici.

In antichitate cea mai bogata traditie in domeniul parfumeriei si al cosmeticii a avut-o Egiptul. Inca din timpul prime 626d37g i dinastii, cu aproximativ 5000 de ani i.e.n., exista preocuparea pentru realizarea unor produse odorante, parfumurile fiind asociate in credinta de atunci cu nemurirea.

Romanii importau din Grecia, India si Asia Mica, numeroase produse odorante, in primul rand labdanum, scortisoara, mirra, tamaie si aloe.

In perioada de apogeu si de decadenta a Imperiului Roman utilizarea parfumurilor si a cosmeticelor devine excesiva, fiind apanajul exponentilor inaltei societati.

Dupa destramarea Imperiului Roman, interesul european pentru parfumuri si mirodenii dispare, religia crestina interzicand, initial, utilizarea acestora in alte scopuri decat cel legat de ritualul religios.

In primele secole ale erei noastre o insemnata contributie la obtinerea si utilizarea odorantelor si aromatizantelor o au arabii, mostenitorii tehnicii de distilare cunoscute de asirieni.

Incepand cu sec VII, interesul alchimistilor arabi se indreapta catre perfectionarea aparaturii pentru distilare, inventand alambicul.

Fara sa cunoasca bazele teoretice ale distilarii, arabii obtin, pe aceasta cale, din produse aromatice naturale, numeroase uleiuri volatile. Numele lui Avicenna este puternic legat de tehnica de obtinere a uleiurilor volatile prin antrenarea cu vapori de apa.

Introducere

Aromele sunt considerate componente normale in viata de zi cu zi. Multi oameni simt nevoia sa "poarte" o anumita aroma cu scopul de a se simti bine: aceasta deoarece exista o legatura intre parfum si emotie, precum si intre parfum si memorie; mai mult studiile au aratat ca unele arome pot modifica starile si chiar pot diminua anxietatea si stresul.

Parfumurile pot fi definite ca fiind substante care emit si raspandesc un miros placut si parfumat. Sunt formule din amestecuri de chimicale aromatice facute manual si uleiuri esentiale. Pana in secolul 19 parfumurile aveau in componenta uleiuri aromatice naturale. In prezent, majoritatea parfumurilor sunt sintetice si pot contine multe componente.

Caracteristicile si clasificarea parfumurilor

Particularitatea unui parfum de a se evapora pe suprafata pielii poate fi reprezentata sub forma unui triunghi echilateral cu trei etaje. Deasupra sunt miresmele imediate, de varf, la mijloc - cele intermediare, care alcatuiesc "inima parfumului" si jos - cele finale, de baza. Asadar, fiecare parfum are:

note de varf - pe care le simti la prima adiere, in momentul in care deschizi flaconul;

note de mijloc - cele care dau personalitate parfumului;

note finale - cele care persista si le potenteaza pe celelalte.

Miresmele imediate sunt cele care se evapora cel mai usor. Pentru acest palier sunt utilizate de obicei arome proaspete, extracte de citrice, uleiuri florale, usoare, dar si frunze verzi, lavanda, fructe. In general, materiale care se evapora repede. Conteaza insa foarte mult prima impresie pe care parfumul o creeaza asupra cuiva.

Dupa continut, notele parfumurilor pot fi:

acidulate - fructat acrisoare;

agreste - cu mirosuri campenesti;

aldehidice - de sinteza;

ambrate - cu accente de ambra;

animalice - cu extrase de origine animala;

balsamice - dulcege;

coniferice - cu mirosuri de brad sau pin;

exotice - fructat tropicale;

florale - cu mirosuri de flori;

ierboase - cu mirosuri de fan, frunze verzi;

lavandate - cu miros de lavanda;

marine - cu iz de alge, briza, nisip;

moscate - cu miros de mosc;

orientale - arome naturale grele;

picante - cu mirodenii, piper, cuisoare, scortisoara, coriandru;

proaspete - aerate, transparente, usoare;

pudrate - catifelate, tandre.

Multe dintre aceste note se regasesc in acelasi parfum. Combinatiile pot fi nenumarate. Intotdeauna exista anumite note dominante.

Intr-un parfum cu miros de flori regasim note verzi, dulci si, la final, ambrate. Folosind note florale, persistente, combinate cu altele balsamice sau exotice, licheni de stejar si paciuli, un parfumier iscusit creeaza un parfum tip chypre (intraductibil, se refera la miresmele din insula Cipru). Din note verzi, ierboase cu accente de feriga sau lavanda poate isca o mireasma de tip fougères ("feriga, iarba").

Orice parfum se regaseste intr-o categorie (familie) mai larga, in functie de notele dominante si de natura componentelor. Din aceasta cauza, vanzatoarea o sa te intrebe ce fel de parfum cauti sau preferi. Poti gasi oricand unul nou, foarte la moda, din categoria pe care o cunosti si stii ca ti se potriveste.

a) In functie de preponderenta anumitor componente, parfumurile pot fi:

Florale:

cu o floare dominanta, cum erau parfumurile bulgaresti, de roze, adica de trandafir, iasomie, liliac, magnolie, bujor, lacramioare, tuberoze, irisi, narcise etc.;

cu un buchet floral, amestecuri de miresme de flori albe, zambile, crine etc.

Aceste produse au in compozitia lor esente florale amestecate in diferite proportii si concentratii, aproape omniprezente fiind trandafirul si iasomia. Parfumurile moderne apeleaza destul de des la ylang-ylang, garoafe, irisi. Ingredientele multiple, care uneori pot sa treaca de o suta, au rolul de a potenta aroma principala. Pot fi purtate in orice anotimp.

Ierboase - cu adieri de ierburi proaspete, frunze verzi, lavanda si uneori chiar alge.

In aceasta categorie intra parfumurile cu arome vegetale, miros de iarba cosita, muguri verzi, fan uscat, muschi, ace de pin etc. Aici se regasesc anumite parfumuri de zi si numeroase esente destinate parfumeriei masculine. Rimeaza bine cu primavara.

Lemnoase - miresme de brad, cedru, santal, paciuli, vetiver.

Aici sunt incluse miresmele de padure, mirosul de lemn de trandafir, de rasina, de muschi uscat, de coaja de copac. Sunt note calde, bine individualizate, persistente. Se adreseaza in special barbatilor, dar si femeilor independente. Sunt potrivite toamna si iarna.

Fructate - piersica, zmeura, caisa, pruna, coacaze, grepfruit, pepene galben, ananas.

Suculente, savuroase, apetisante, aromele de fructe ii satisfac nu numai pe gurmanzi. In functie de esentele folosite, aromele pot fi suave, delicate cum sunt cele de piersica, pepene galben, caise, capsune, mango, sau mai aspre: coacaze negre, macese, unele citrice, frunze de tomate. Anotimpul lor este vara.

b) In functie de impresia pe care o lasa, de ceea ce evoca, parfumurile sunt catalogate drept:

Citrice - bergamota, lamaie, portocal, mandarina.

Aceste parfumuri evoca peisajul meridonal, sunt proaspete, luminoase, optimiste, energizante.

Picante, aromatice - piper, cuisoare, coriandru, scortisoara, cimbru, menta.

Si unele, si altele au persistenta si claritate. Sunt pentru cei mai indrazneti, daca nu chia excentrici. Fac, in general, casa buna cu nevoia de originalitate si dorinta de afirmare in exces.

Ambrate - ambra, salvie, mosc, naturale sau de sinteza.

Aici intra parfumurile nobile, clasice, vechi, sau cele care incearca sa mearga pe urmele lor, in cautarea succesului. Au eleganta, sobrietate, mai ales seara. In alte cazuri sunt voluptoase, provocatoare si totdeauna persistente.

Verzi, aldehidice - arome vegetale, proaspete, amarui, preponderent sintetice.

Sunt parfumuri noi, proaspete, uneori acidulate, pline de exuberanta in combinatii odorale pe care numai sinteza chimica le produce. Clasicele verzi sunt ierboase, florale. Sunt destinate mai ales tinerilor, avand, in general, preturi accesibile.

Tip fougères - note de lavanda, lemnoase, de feriga, radacini, frunze, licheni.

Ozonice - parfumuri noi, aerate, limpidice, cu tente acvatice, marine.

Orientale - arome intense, presistente, grele, uneori exotice.

Concepute initial pentru a sublinia personalitatea si conditia femeii fatale (actrite, curtezane), o data cu redistribuirea rolurilor femeii in societate au inceput sa fie folosite mai intai de vedete si apoi de femeile bogate, influente, din categoria celor care fac istoria.

Tip chypre - arome senzuale, preponderent naturale, presistente, catifelate.

Sunt parfumuri moi, elegante, hipnotizante, voluptoase.

Tip cuir ("piele tabacita") - arome speciale de fum, lemn ars, tabac.

Extracte de origine vegetala folosite in industria parfumurilor

Dintre odorantele, aromatizantele si alte principii bioactive ce pot fi extrase din resursele vegetale fac parte uleiurile volatile, concretele, absolutele, rezinoidele, tincturile etc.

a) Uleiurile volatile

Uleiurile volatile sunt numite si uleiuri eterice sau uleiuri esentiale. Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice si aromatice, aldehide si alcooli, acizi, esteri si alti constituenti, predominand insa compusii din clasa terpenoidelor.

Uleiurile volatile sunt produsi vegetali secundari, aflati in diferite organe ale plantelor. Se acumuleaza in flori, frunze si fructe, mai putin in radacini, scoarta si lemn si pot fi usor extrase prin antrenare cu vapori de apa.

Uleiurile volatile constituie o clasa de principii active deosebit de valoroase pentru industria de parfumerie, cosmetica, farmaceutica si alimentara. Actiunea lor cea mai reprezentativa, in afara celei de a fi un adorant sau aromatizant natural deosebit, este cea antiseptica.

O mare parte din uleiurile volatile au un spectru larg de actiune asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi. Pe langa acestea, uleiurile volatile pot avea si o actiune antivirala, colagog-coleretica, decongestiva, cicatrizanta, stimulatoare asupra circulatiei si respiratiei.

Cei mai numerosi si importanti compusi ai uleiurilor eterice sunt terpenii si derivatii lor, cum ar fi: geraniolul in flori de trandafir si eucalipt, linalolul in lacramioara, flori de portocal, coriandru, citralul in coaja de portocale, berneol si camfor.

Compozitia uleiurilor esentiale, proportia in care diferiti terpini se gasesc, depinde de natura speciei, de faza de dezvoltare a plantei respective, de organele plantelor si de factorii pedoclimatici si agrotehnici.

Identificarea componentelor odorante si aromatizante se realizeaza pe baza constantelor fizice si chimice care permit separarea prin distilare fractionata si diferite metode cromatografice.

In majoritatea cazurilor, in constitutia aceluiasi ulei volatil brut se gasesc, in amestec, aproape o suta de componente diferite (mireasma de fragi este un amestec de 96 de substante).

b) Concretele

Concretele sunt extracte obtinute prin extractia cu solventi nemiscibili cu apa, din diferite parti ale plantelor aromatice in stare proaspata (de regula flori). Este evitata uscarea plantelor (deshidratarea lor) pentru a evita eventualele modificari ce pot surveni asupra calitatii substantelor odorante si aromatizante ce se extrag. Prelucrarea se face imediat dupa recoltarea plantelor.

Se folosesc pentru extractie solventi hidrofobi; extractia se face la rece. Dupa extractie, solventul organic este indepartat, obtinandu-se astfel concreta. In plus, fata de uleiurile volatile, concretele contin ceruri, solubile si insolubile in alcooli si rezine. Serveste la obtinerea absolutului.

Concretele pot fi folosite si in industria sapunurilor si detergentilor datorita proprietatilor lor fixatoare si odorante.

c) Absolutele

Uleiurile absolute sau "absolutele" sunt obtinute din uleiurile concrete si rezinoide, denumite astfel pentru a fi mai bine diferentiate de uleiurile volatile, reprezinta, alaturi de concrete, o categorie importanta de materii prime odorante si aromatizante naturale. Ele se obtin din produse vegetale, in majoritatea cazurilor din flori, prelucrate in stare proaspata prin diferite procedee de extractie.

Se practica atat extractia cu solventi, cu gaze lichefiate, cat si cu grasimi la rece (enflurage-ul) si la cald (maceratia). Alegerea procedeului optim de extractie depinde de materia prima. In general se evita procedeele de extractie cu grasimi, foarte laborioase, acestea mentinandu-se numai in cateva cazuri, in care extractia cu solventi nu da rezultate bune.;

Absolutele reprezinta partea extrasa din concrete cu alcool etilic concentrat, obtinut dupa racirea, filtrarea si evaporarea solventului. Solventii hidrocarbonati folositi la obtinerea concretei sau rezinoidei extrag din materialul vegetal si alte sunstante in afara compusilor odoranti sau aromatici, si anume: grasimi, parafine, ceruri, rasini. Aceste ceruri solubile ii confera, in general, o consistenta siropoasa.

Unele absolute au rol fixator asupra componentelor volatile, dar altele reprezinta un balast. Balastul prezent in concret, nefiind solubil in alcool etilic, este indepartat.

Extractele alcoolice se filtreaza, se lasa cateva ore la temperatura scazuta (-15°C), timp in care are loc precipitarea cerurilor care s-au extras in alcool, se filtreaza din nou si se distileaza filtratul pentru recuperarea solventului (alcool etilic care se recupereaza). In vasul de distilare va ramane concentrata absolute.

In toate cazurilr, concretele si absolutele au proprietati organoleptice superioare uleiurilor volatile, fiind mult mai apropiate de calitatea naturala a mirosului materiei prime. Aceste tipuri de materii prime sunt utilizate cu predilectie in compozitii de parfumerie.

d) Rezinoidele (oleorezinele)

Rezinoidele sunt produse odorante si aromatizante obtinute prin extractia cu solventi organici din produse vegetale uscate (radacini, rizomi, lemn, frunze, seminte, licheni), din rasini, balsamuri, gumireziune (care sunt secretate de copaci si care nu se folosesc ca atare in parfumerie) si in produse de origine animala.

Datorita structurii chimice pe care o au subtantele odorante din aceste categorii de materii prime, ele nu se depreciaza in timpul deshidratarii (uscarii) si depozitarii.

Chiar mai mult, in unele cazuri, formarea substantelor odorante sau a unor principii active importante are loc in timpul uscarii lente a materiei prime vegetale si in timpul depozitarii, datorita proceselor enzimatice si oxidative care au loc.

Exemple de acest gen sunt formarea iridoidelor in radacina de iris sau formarea engenolului in radacina de cirentel.

Rezinoidele difera de uleiurile volatile obtinute prin antrenarea cu vapori ale acelorasi materii prime. Acestea din urma au un continut redus in componente cu temperaturi de fierbere ridicate, cum ar fi sesquiterpernoidele, dar care sunt extrase si se regasesc in concentratia naturala in rezinoide.

In general, rezinoidul contine uleiul volatil, rezinele organice solubile si alti compusi chimici solubili, cum ar fi uleiurile grase. Cantitatea de uleiuri grase prezente in rezinoid depinde de tipul materiei prime si de solventul utilizat; de exemplu, rezinoidele obtinute din seminte au un continut mare de grasimi si, in functie de utilizarea care se da extractului, acestea sunt indepartate sau retinute in rezinoid.

Rezinele si uleiurile grase prezente au rol de fixatori naturali pentru uleiurile volatile, de aceea, proprietatile organoleptice ale rezinoidelor sunt mult mai stabile in timp si la actiunea temperaturilor inalte. Este motivul pentru care rezinoidele sunt preferate in produsele alimentare rezultate in urma unor tratamente termice.

In multe cazuri, la plantele uscate, membranele celulare noi sunt permeabile solventilor si hidrocarbonatilor, atunci recurgandu-se la conectarea si divizarea fina a materialului vegetal inainte de extractie (fructele si semintele sunt decorticate sau zdrobite, radacinile sunt macinate, lemnul se transforma in aschii, iar balsamurile, rasinile, gumirezinele sunt concasate). Se folosesc pentru extractie, in acest caz, si solventi miscibili cu apa (alcool, acetona). Extractia se realizeaza fie la rece, fie la cald (in functie de necesitate), pentru a realiza un randament optim de extractie.

Prin extractie se indeparteaza din materia prima substantele inerte si impuritatile. Cea mai mare parte a rezinoidelor are o consistenta dura si, pentru a usura utilizarea lor, sunt diluate cu solventi inerti (flatat de metil si de etil, miristat de izopropil sau de benzil, benzoat de benzil etc.). In acest caz, trebuie sa se mentioneze concentratia rezinoidului in solutie.

In ultimele decenii, rezinoidele au capatat o mare importanta in industria alimentara., inlocuind in mod avantajos uleiurile volatile si plantele condimentare. In industria alimentara moderna, condimentele traditionale prezinta unele dezavantaje: variabilitatea calitatilor organoleptice, contaminarea cu microorganisme, instabilitatea pe timpul pastrarii datorita unor enzime care modifica in timp proprietatile organoleptice si prezenta unor impuritati.

Utilizarea rezinoidelor din plante condimentare inlatura aceste dificultati.

Ele pot fi diferite intr-o varietate de forme: solutii alcoolice, in uleiuri sau grasimi, alti solventi utilizati in industria alimentara, pudre si microcapsule, astfel incat sa corespunda exact conditiilor specifice de utilizare. Rezinoidele si absolutul obtinut din aceasta au rol de omogenizator al amestecurilor si de fixator de miros.

e) Concretul de pomada

Pomada este obtinuta in procesul de extractie a uleiurilor volatile din petale de flori proaspete cu ajutorul grasimilor prin tehnica clasica (enfleurage) sau prin macerarea petalelor in grasimi vegetale sau animale. Grasimea imbibata cu parfumul florilor respective se numeste poamda.

Concretul de pomada se obtine in urma extractiei alcoolice a substantelor odorante (uleiurilor volatile) din pomada.

Solutia extractiva alcoolica se filtreaza si se concentreaza prin evaporarea (de preferinta sub vid) alcoolui-solventului de extractie. Concretul obtinut reprezinta concretul de pomada si se realizeaza cu un randament de 1-2% fata de florile supuse extractiei.

f) Tincturile

Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide obtinute prin extractia produselor vegetale cu o cantitate de 10 ori mai mare de solvent. Solventul este, de regula, alcoolul etilic de concentratie 60-70%. Extractia se face prin macerare, percolare, turbextractie sau vibroextractie.

Tincturile contin, in afar unor substante odorante si aromatizante, si alte principii active (flavone, taninuri, carotenoide, glicozide, substante amare, esteri sedativi etc.) importante pentru industria farmaceutica, cosmetica sau alimentara in functie de produsul vegetal supus extractiei si de solventul de extractie folosit.

g) Extractele

Extractele sunt preparate farmaceutice obtinute prin concentrarea solutiilor extractive (rezultate in urma procesului de extractie in sistemul solid-lichid reprezentat de amestecul planta-solvent) pana la o concentratie sau consistenta dorita.

In functie de calitatea de solvent evaporat si recuperat din extract, deci in functie de gradul de concentrare al extractului se obtinj extracte de concentratie si consistenta diferita. Exista astfel:

extracte fluide (de consistenta lichida) care pot fi extrase hidroalcoolice apoase sau glicolice obtinute prin macerare, percolare sau alte tehnici de extractie specifice in functie de principiul activ care se urmareste a fi extras. Ele pot fi mai concentrate sau diluate in functie de raportul planta-solvent, de procesul de extractie initial si in functie de conditiile in care s-a facut concentrarea solutiei extractive prin eliminarea unei anumite cantitati de solvent;

extracte moi (de consistenta vascoasa avand maxim 20% umiditate) care, de regula, se obtin din extractele fluide in urma distilarii solventului de extractie pana la o anumita concentratie;

extracte uscate sub forma pulverulenta cu maxim 5% umiditate, obtinute de regula din extracte fluide sau moi prin concentrarea acestora in substanta activa.

Extractele moi si uscate se conserva mai bine in timp si, de asemenea, depozitarea este mai usor de asigurat.

h) Extractele de origine animala

Atat prin natura lor, prin proprietatile lor parfumeristice, cat si prin compozitia chimica, odorantele de origine animala se disting net de uleiurile volatile, de extractele vegetale, cat si de rezinode.

Se obtin in cantitati mici, din cauza raritatii resurselor naturale, a unor restrictii de natura ecologica si a dificultatilor privind capturarea animalelor purtatoare de substante odorante.

Unele dintre ele, cum ar fi moscul, ambra si cinetul, erau cunoscute si utilizate din antichitate. Desi, in ultimele decenii, dupa elucidarea compozitiei si structurii lor chimice, s-au sintetizat numeroase odorante cu proprietati parfumistice asemanatoare produselor naturale, acestea nu au putut fi inlocuite.

Substantele odorante din aceasta categorie sunt caracterizate printr-o structura chimica complexa, in general lactonica macrociclica.

Din punct de vedere olfactiv, odorizantele de origine animala se caracterizeaza prin nota animalica, intradusa in paleta parfumistica pentru a le defini. Putem spune ca aceste produse s-a descoperit o lacuna in gama notelor de miros date in marea lor majoritatea de produse vegetale.

Utilizarea lor in parfumerie este diversa. Sunt utilizate in compozitii cu nota animalica dominanta si in compozitii orientale.

Datorita stabilitatii si intensitatii mirosului, intra intr-o gama foarte larga de compozitii de baze ca fixatori. Au proprietatea de a aromatiza si a exalta multe compozitii florale, pastrandu-le caracterul lor individual nealterat.

i) Aromele din sucuri de fructe

Aromele fructate se extrag din sucurile de fructe concentrate prin antrenare cu vapori de apa sau alte tehnici specifice extractiei uleiurilor volatile. Ele pot fi obtinute si prin macerarea cojilor de fructe in alcool de 96°, care apoi sunt separate prin centrifugare si sunt concentrate prin distilarea alcoolului sub vid.

Aromele naturale sunt foarte labile termic. Aromele de citrice (lamai, portocale, mandarine) sunt uleiuri volatile deterpenate. Acestea intarite prin adaos de substante sintetice si anume citral pentru aroma de lamaie si aldehide alifatice pentru aroma de portocale. Aroma de mere naturala are o stabilitate foarte redusa si de aceea se recurge la aroma de mere sintetice.

Sunt arome liposolubile sau hidrosolubile care se extrag din sucuri in urma eliminarii apei.

Aromele din sucuri de fructe se obtin prin crioconcentrare - concentrare prin inghetare, concentrate in camp electromagnetic sau prin tehnici specifice extractiei uleiurilor (antrenarea cu vapori de apa, extractie cu lichide supercritice, extractie cu solventi etc.).

j) Substantele bioactive naturale izolate

Sunt obtinute din uleiuri volatile sau din extracte si tincturi prin diverse procedee, de extractie, de ionizare sau de purificare si anume: distilarea fractionata, crioscopie, separare pe coloana, extractie cu solventi selectivi etc. Aceste substante sunt importante atat in parfumerie, industria cosmetica si industria alimentara cat si in industria medicamentelor.

In ultimul timp industria de medicamente foloseste cu mult succes substantele naturale pure (izolate si purificate din extractele totale) pentru actiunea farmaceutica pe care o au (de ex. linololul, aldehida anisica, alantoina, mentolul, camforul, vincamina, morfina etc.)

Procedeele de obtinere a esentelor parfumate sunt diverse: distilarea prin vaporizare, extractia si presarea. Distilarea prin vaporizare este cel mai utilizat procedeu de obtinere a uleiurilor esentiale.

Asigurarea sanatatii consumatorilor

Atat legislatia UE cat si legislatia SUA stipuleaza faptul ca ingredientele unui produs cosmetic trebuie sa fie listati pe eticheta dupa preponderenta. Exista insa si unele exceptii de la cerintele etichetei, cum sunt formulele aromelor, considerate ca fiind secrete de marca:de aceea ingredientele aromei nu sunt obligatorii sa fie dezvaluite. Cuvantul "aroma" trebuie trecut pe eticheta oricarui produs in care au fost folosite ingrediente pentru a da un anumit miros. Acest cuvant, pus pe eticheta, poate reprezenta de fapt mai multe ingrediente.

Multe din ingredientele folosite in obtinerea aromelor au suportat putin sau deloc teste de siguranta asupra lor. Cele mai multe teste de siguranta au fost facute pentru efectele dermatologice a chimicalelor din arome.

Efectele chimicalelor, individual sau in combinatie, asupra sistemului respirator, asupra creierului sau asupra altor organe nu au fost inca determinate.

Aromele chimice pot fi inhalate pe nas, digerate pe gura si absorbite prin piele. Odata ajunse in corp sunt absorbite de vasele de sange si transportate apoi prin corp. Sensibilitatea individului la efectele aromelor chimice poate varia de la: nici un efect la aparitia celor mai severe efecte.

Simptome diferite s-au identificat la persoane diferite: sensibilitate la piele, urticarii, dermatita, astm, migrene. Frecventa acestor efecte poate fi analizata in relatie cu metoda de aplicare: lasat pe piele, clatit de pe piele, fara a intra in contact cu pielea, folosind produse de ingrijire a casei.

In industria cosmetica s-au infiintat diferite organizatii, cum ar fi Institutul de Cercetari pentru Materiale Aromatice si Asociatia Internationala a Parfumurilor, care au un rol important in protectia consumatorului si se ocupa cu studii asupra ingredientelor folosite in parfumuri cu scopul de a asigura siguranta materialelor de parfumerie. Studii recente efectuate pe criterii de siguranta sunt foarte interesante.

In prezent UE interzice prin lege folosirea a 36 de substante ca ingredienti cosmetici; deci, orice alta substanta poate fi folosita. Avand in vedere ca nu este obligatoriu sa se declare materialele aromatice pe eticheta, este imposibil de stiut cu exactitate ce materiale s-au folosit la produs. Acest lucru face foarte greu de aflat ce material poate produce probleme.

Din fericire legislatia din UE ii obliga pe producatori sa declare pe eticheta numele a 26 de ingrediente care s-au dovedit a fi alergeni (tabelul 1).

Din aceste 26 de substante, 2 sunt extracte naturale (muschi de stejar si muschi de arbore), iar restul sunt compusi volatili sintetici.

Tabelul 1. Aromele potential alergenice care trebuie declarate pe etichetele produselor cosmetice conform legislatiei europene.

Bibliografie

1. Popescu Viorica, Note de curs "Chimia si analiza produselor cosmetice

2. Cadby PA, Troy WR, and Vey MGH (2002) Consumer exposure to fragrance ingredients: Providing estimates for safety evaluation. Regulatory Toxicology and Pharmacology 36: 246-252.

3. A Salvador Carreno, A. Chisvert "Perfumes" din Encyclopedia of Analytical Chemistry,