Poluarea cu elemente potential toxice

Poluarea cu elemente potential toxice. Activitati economice care genereaza poluarea cu EPT. Sistemul de gestionare a riscului poluarii industriale cu EPT. Poluarea difuza a ecosistemelor cu EPT prin folosirea amelioratorilor de sol proveniti din namoluri orasanesti. Managementul riscului de poluare cu EPT prin folosirea amelioratorilor de sol.

Elementele potential toxice sunt elementele care prezinta toxicitate în doze mici si foarte mici. Doza este o marime integrativa, care exprima cantitatea totala dintr-un anumit compus (element) care a fost ingerata de un organsim.

Elementele potential toxice (EPT) sunt cunoscute sub denumirea comuna de "metale grele" desi fluorul (fluorura) nu este nici metal, nici greu, iar arsenul, primul mentionat în seria EPT , este un semimetal tipic. O lista a acestor elemente potential toxice este: As, Cd, Co, Cu, F, Hg, Pb, Zn

Elementele potential toxice sunt (în general) necesare în cantitati foarte mici (celulelor) organismelor vii (tab.1).

Tab.1. Elementele esentiale pentru organsime.

Impartirea elementelor în biologic necesare, neutre si toxice nu este exacta si duce în eroare. Toate bioelementele necesare functionarii organsimelor vii devin toxice în doze mai mici sau mai mari (în China antica executia condamnatilor la moarte se facea prin fortarea acestora sa bea o o solutie concentrata de clorura de potasiu - ingestia unui mol de K⁺ = 39 g K⁺, resectiv a 74,5 g de KCl este letala pentru om). EPT sunt uneori microelemente esentiale, al caror deficit în hrana produce carente. Diferenta între concentratiile în care ele sunt indispensabile bunei functionari a organismului si cea în care sunt toxice este foarte mica. neînsemnata.

De exemplu, concentratia optima de fluor în apa potabila este de 0,7-1,5 mg/l. Concentratiile de fluor mai mici de 0,4 mg/l sunt cauza cariei endemice, iar cele mai mari de 2,5 mg/l duc la o patologie complicata, fluoroza, care ataca nu numai dintii (aparitia petelor cafenii închise), dar si toate tesuturile osoase ale omului (în acest proces calciul fiind înlocuit cu fluor).

Aceasta diferenta dintre concentratia necesara pentru fiziologia normala a organismelor si cea care provoaca intoxicatii este denumita "fereastra fizologica" (fig.1).

Fig.1. Fereastra terapeutica a microelementelor esentiale.

Seleniul este un alt element la care fereastra fiziologica este foarte îngusta. Dozele zilnice ingerate la care se produc carente (miopatii grave si cancere) este de 40 mg/zi, concentratia optima este de 200 mg/zi, iar concentratia care produce intoxicatie cronica este de 500 mg/zi.

In cazul altor elemente toxicitatea este data în primul rând de starea de oxidare. Cromul este micro-e 313h79d lement esential (cofactor insulinic) în starea de oxidare Cr²⁺, si este un foarte periculos cancerigen (datorita capacitatii pro-oxidante puternice, care genereaza forme activate ale oxigenului cu efect mutagen)

Toxicitatea EPT este determinata prin diferite mecanisme. Fluorul este un puternic oxidant si distruge membranele celulare (prin peroxidarea lipidelor mebranare). Cu, Cd, Hg si Pb blocheaza activitatea enzimelor tiol-dependente, iar în concentratii mici produc "radicali liberi: (forme activate ale oxigenului) prin reatii de tip Fenton.

Datorita toxicitatii ridicate elementele potential toxice au fost reglementate, fiind stabilite limite maxim admisibile pentru fiecare element în produsele alimentare.

Poluarea solului cu elemente potential toxice rezulta fie ca urmare a unor activitati industriale în care sunt extrase / purificate / utilizate astfel de elemente, fie ca urmare a folosirii pentru ameliorare (fertilizare) de namoluri orasanesti contaminate cu astfel de EPT.

Activitati economice care genereaza poluarea cu EPT. Sunt în general activitatile economice în care se extrag, se rafineaza / purifica sau se utilizeaza aceste EPT. Principalele surse de poluare cu EPT în România sunt:

a. metalurgia neferoasa: poluare cu metale grele la Copsa Mica, Zlatna, Baia Mare (cupru, plumb, cadmiu), coroborata cu pulberi in suspensie cu EPT la Baia Mare.

b. industria chimica si petrochimica: Cd, Co, F^- la Râmnicu Vâlcea, Cl si Hg: Onesti, Savinesti, Stolnicei.

c. industria de celuloza, hârtie si fibre sintetice: Cl, F, Cd, Braila, Suceava, Dej, Savinesti,

Borzesti.

d. ingrasaminte chimice: Ni, Cd la Isalnita si la Târgu Mures

e. siderurgie: Hunedoara, Galati.oxizi de fier si metale feroase si pulberi sedimentabile continând metale grele

f. acumulatoare cu Pb: Pb la Acumulatorul (Bucuresti) si la Bistrita

g. fabricarea aluminiului: F la Slatina.

Sistemul de gestionare a riscului poluarii industriale cu EPT. Gestionarea (managementul) riscului de poluare cu EPT pentru activitatile economice de mai sus implica implementarea unei proceduri specifice (EMAS, ISO 14001 sau indicatorul de performanta de mediu ISO 14031).

Sistem European de Management de Mediu si de Audit (EMAS) permite participarea voluntara a întreprinderilor din sectorul industrial într-un sistem de management de mediu si de audit. Odata ce o întreprindere decide sa participe la EMAS, trebuie sa respecte în totalitate prevederile cuprinse în aceasta hotarâre. Aceasta asigura o abordare credibila si riguroasa a managementului de mediu. Printre obiective EMAS figureaza îmbunatatirea performantei de mediu, conformare cu legislatia din domeniu si informarea publicului asupra masurilor luate în domeniul protectiei mediului.

EMAS pe scurt:

. o reglementare europeana cu cerinte precise

. valabila numai în Europa

. audit extern obligatoriu

. publicarea obligatorie a rezultatului dupa audit

. respectarea legislatiei este o cerinta

. îmbunatatirea continua a performantei de mediu este o necesitate

. se poate aplica la întreprinderi economice

. un sistem intern de management "ca la carte"

. îmbunatatirea continua si prevenirea poluarii

. audit: la maximum 3 ani

. bilant ecologic exhaustiv conform unor criterii

stabilite în prealabil

. referinta la utilizarea celor mai bune tehnologii

disponibile

Standardul international de management de mediu ISO 14001 este un standard de management de mediu creat de Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) în septembrie 1996. Pune bazele unui sistem de management de mediu de nivel mondial cu scopul autoevaluarii sau certificarii. ISO 14001 preia câteva principii de baza de la ISO 9000, si anume modelul Planificare - Executare - Verificare - Corectare (în engleza Plan-Do-Check-Act, PDCA). Modelul este bazat pe cele 17 puncte ale sistemului de control al calitatii. Principalele titluri de capitole: politica, planificarea actiunilor, programe de management de mediu, introducere si functionare, activitate de control si revizie, toate acestea în spiritul unei îmbunatatiri continue. Standardul nu stabileste nimic în legatura cu performanta de mediu, ci este numai dedicat procedurii de protectie a mediului, cu respectarea legislatiei si implicarea principiului îmbunatatirii continue.

ISO 14001 pe scurt:

. Standardul international al Sistemelor de Management de Mediu

. Recunoscut la nivel international

. Certificare externa facultativa

. Raport de mediu voluntar

. Angajament pentru respectarea legislatiei

. Îmbunatatirea ciclica a sistemului de management

. Aplicabil în fiecare sector al economiei: bancar,

transport, financiar, furnizarea de produse si servicii, etc.

. Sistem de management normativ (cele 17 puncte din

ISO 14001)

. Sistemul este axat pe prevenirea poluarii

. Audit de la 1 la 3 ani

. Libertatea de a alege metoda de analiza a impactului

de mediu

. Focalizat pe sistemul de management de mediu

Din punct de vedere tehnologic sistemul de managent al poluarii cu metale grele implica utilizarea unei tehnologii de mediu, prin care sa se reduca polaurea la sursa. Tendinta de diluare a emisiilor (prin constructia de cosuri de emisie, prin care sunt raspândite emisiile poluante pe mari suprafete) nu mai sunt acceptate în prezent fara mijloace active de diminuare a intensitatii poluatilor în sursa de emisie.

Diagrama inter-relatiilor functionale necesare pentru evidentierea solutiilor pentru un astfel de sistem tehnologic este prezentata în fig. 2.

Fig. 2. Diagrama interelatiilor functionale necesare pentru evidentierea solutiilor pentru un sistem tehnologic de management al riscurilor de emisie de EPT.

Poluarea difuza a ecosistemelor cu EPT prin folosirea amelioratorilor de sol proveniti din namoluri orasanesti. Folosirea namolurilor orasenesti ca amelioratori de sol favorizeaza contaminarea solului (si ulterior a ecosistemelor acvatice si terestre) cu EPT. Emisia de EPT de catre surse antropice este, in general, dispersata în mediul înconjurator, dar se concentreaza în statiile de epurare orasenesti (unde se prelucreaza excreta unor organisme aflate în vârful piramidei trofice, care concentreaza EPT din mediu prin bioacumulare / biomagnifienta).

In general (asa cum s-a aratat deja) pe masura ce concentratia creste, creste riscul prezentat de EPT. Totusi, pentru multe EPT, mecanismele toxicitatii acute / cronice chimice nu sunt complet cunoscute si nu se stie cu certitudine daca exista concentratii prag sub care nu apare nici un efect sau daca orice cantitate de element are efect, astfel incat nici un prag nu este in totalitate sigur.

În unele cazuri, exista relatii antagonice între elemente si cresterea concentratiei unui element poate reduce toxicitatea altuia. Cel mai comun exemplu, in acest sens, in amelioratorii de sol si substraturile de cultura este cel pentru cupru si zinc, in care caz trebuie mentinut un echilibru intre cele doua elemente. Proportia exacta necesara a fiecarui element depinde de accesibilitatea metalelor. O situatie similara exista intre fier si multe alte metale, iar aceasta relatie este in mod deosebit importanta pentru materialele pe baza de namol de la apele uzate, unde fosfatii si amoniul influenteaza, de asemenea, bioaccesibilitatea.

Pentru a deveni toxice, EPT trebuie sa patrunda in ciclul biologic si sa fie absorbite într-o planta, animal sau microorganism. Aceasta se intampla de obicei atunci cand EPT se afla in solutie. Viteza de absorbtie este controlata de forma EPT. Bioaccesibilitatea urmeaza, in general, ordinea: substante organice solubile in apa (cele mai bioaccesibile); saruri anorganice solubile; substante organice insolubile in apa; compusi anorganici insolubili (cel mai putin bioaccesibili).

De exemplu, atunci cand este ingerat de organismul uman, mercurul metalic este absorbit incet prin peretii intestinelor si astfel mare parte din ce s-a ingerat este excretat direct, fara nici un impact asupra individului. În plus, mercurul metalic care se absoarbe nu se depoziteaza in corp pentru mult timp si astfel este excretat repede, reducand, prin urmare, si mai mult efectul metalului. Formele de mercur legate organic, cum este metil-mercurul, sunt, totusi, absorbite cu usurinta si astfel o mare parte a mercurului ingerat sub aceasta forma este preluat de organism. Metil-mercurul este, de asemenea, mai usor depozitat in corp, astfel incat poate ramane aici si afecta functiile biologice pe 0 perioada mare de timp si exacerbeaza, de aceea, efectele toxice. Odata intrate in ciclul biologic, EPT sunt, in general, mai usor absorbite, prin chelatizare sau conversie in forme organ ice si aceasta poate provoca cresterea bioacumularii, când tesuturile speciilor aflate mai sus in lantul trofic acumuleaza EPT existente in hrana.

Compozitia si natura solului receptor au, de asemenea, un impact major asupra accesibilitatii EPT in amelioratorii de sol, pH-ul, compozitia mineralogica, capacitatea de schimb cationic si continutul de materie organica avand un efect major asupra absorbtiei elementelor in structura solului si, deci, asupra accesibilitatii lor biologice.

Diferitele tipuri de organisme au necesitati diferite si, de aceea, absorb EPT mai mult sau mai putin eficient. De exemplu, plante cum sunt tutunul, salata si spanacul absorb puternic anumite metale, in timp ce culturi cum sunt cerealele, cartofii etc. absorb numai cantitati mici de metale. Aceasta se traduce in viteza de transfer sol/planta. Pe langa aceasta, diferitele parti ale plantelor acumuleaza elementele in proportii variabile, radacinile acumuland in general cel mai mult, urmate de partile vegetative, iar cel mai putin acumuleaza partile reproductive (semintele).

De asemenea solul pe care se aplica ameloratorii de sol modifica bioaccesibilitatea EPT datorita interferentelor multiple cu materia organica - si cu fractiunea minerala din sol.

Amelioratorii de sol sunt substrate cu activitate biologica intensa (datorita continutului ridicat de materie organica în curs de descompunere), iar microorganismele modifica permanent accesibilitatea EPT.

Managementul riscului de poluare cu EPT prin folosirea amelioratorilor de sol. Modul in care sunt determinate concentratiile limita in produse ale EPT (cele considerate ca prezentand un risc acceptabil) poate varia in functie de punctul de vedere adoptat. Astfel, exista un numar de protocoale diferite care pot fi adoptate pentru a stabili valorile limita in raport cu siguran,a produsului. Acestea pot fi rezumate astfel:

• evaluarea riscului bazata pe niveluri cu efecte adverse neobservabile (NEAN);
• abordare de precautie;
• fara acumulari nete (FAN);
• cea mai buna tehnologie accesibila;
• sisteme hibride care utilizeaza evaluarile de toxicitate sau care cuprind protectia solului fara cuantificarea riscului.

Când se ia in considerare siguranta mediului inconjurator, data de valorile limita selectate, se recomanda a fi introdusi in ecuatie multi alti factori. De exemplu, multe materiale reziduale organice pot fi convertite in amelioratori de sol, dar daca limitele impuse sunt imposibil de atins, din motive economice sau tehnice, atunci acestea vor fi evacuate pe cai traditionale, cum ar fi depozitarea pe teren sau incinerarea. Aceasta poate conduce la 0 scadere generala a calitatii mediului inconjurator. Invers, limite prea largi pot conduce la eventuale poluari ale solului si nu ar furniza nici un stimulent pentru imbunatatirea tehnologiei de tratare a deseurilor organ ice. Orice limite trebuie considerate, de asemenea, in legatura cu localizarea, deoarece, in zone unde calitatea solului este slaba si sursele de materie organica pUtine, limite exagerat de stricte pot determina nefolosirea deseurilor organ ice si aparitia eroziunii solului. Aceasta subliniaza nevoia ca orice limite sa fie privite intr-un context larg, incluzand alte optiuni de evacuare, calitate a solului si accesibilitate a altor amelioratori de sol.

Estimarea riscului - NEAN - Nivel de efect advers neobservabil

Aceasta abordare incearca sa determine impactul adaugarii de potentiali poluanti unui sol, prin examinarea rezultatelor experimentale si folosind rezultatul pentru determinarea gradului de risc pentru pasi relevante ale populatiei luate in considerare. Aceasta se evalueaza pe baza determinarii nivelurilor la care este observat un anumit efect advers si, ca atare, depinde de definitia adoptata "de efect advers". Abordarea normala este de a alege un numar de scenarii sau, in cazul poluantilor, de cai si de a calcula riscul pentru cel mai expus individ pentru fiecare cale (scenariu). Aceasta informatie data, limitele se stabilesc astfel incat sa se atinga un anumit nivel de risc dat. Nivelurile de risc tipice alese sunt in domeniul1x10-3 pana la 1x10-5.

Cel mai notabil exemplu pentru aceasta sunt reglementarile pentru namolul din ape reziduale US EPA [4] (Regula 503), care a adoptat acest tip de abordare. Cercetarea s-a bazat pe un numar de cai de expunere care au putut fi folosite pentru modelarea impacturilor substantelor asupra omului si mediului inconjurator. Studiul care a sprijinit dezvoltarea acestor reglementari s-a desfasurat pe 15 ani si a implicat un numar mare de expeti din toata lumea. Totusi, s-a limitat la namol de la apele uzate, iar recomandarile grupului de recenzie corespunzator care a evaluat munca a fost ca rezultatele nu trebuie folosite pentru alte materiale, cum ar fi deseurile compostate. Acest sfat este dat datorita naturii specifice a compusului chimic si matricii in care este continut.

Rezultatele studiului au furnizat o gama de valori limita care sunt mari in comparatie cu alte valori limita determinate prin alte protocoale. Valorile limita pentru folosirea necontrolata obtinute prin Regula 503 sunt date in tabelul 1. Trebuie subliniat faptul ca acesta se bazeaza pe regimul alimentar, tipul de sol si practicile agricole USA si nu poate reflecta in mod corect un scenariu european, dar este folositor ca exemplu de abordare, mai ales daca se incorporeaza in modele caracteristicile europene. Studiul a fost totusi nesigur asupra unor aspecte, deoarece exista putine date asupra organismelor solului si singurul organism din sol luat in consideratie au fost ramele. Acceptand aceste limitari, este totusi un bun exemplu de abordare pe baza riscului pentru determinarea valorilor limita.

Tab. 2 - Regula 503 US EPA - Valori limita pentru distribuirea si comercializarea namolului de la apele uzate

Acest studiu foloseste numai rezultate de la namoluri nedenaturate, deoarece s-a observat ca accesibilitatea compusilor este diferita in namoluri care au fost contaminate artificial in scopuri experimentale. Astfel de experimente care folosesc namoluri contaminate artificial (chiar daca ameliorate prin timpi lungi sau prin procesarea namolului) s-au dovedit a nu fi reprezentative pentru accesibilitatea metalelor din namoluri in camp. În mod similar, experientele in vase de vegetatie nu au fost considerate potrivite, deoarece exploatarea radacinilor difera de cea a plantelor cultivate in camp. Evident ca aceasta este posibil pentru namolurile de la apele uzate, datorita disponibilitatii unui set larg de date pentru acest material, ceea ce s-ar putea sa nu existe pentru alte materiaIe.

Abordare prudentiala

Abordarea prudentiala ia in considerare faptul ca riscurile prezentate de EPT nu sunt pe deplin inlelese si ca determinarea limitelor trebuie facuta in conformitate cu cerintele cresterii durabile. Incurajarea cresterii durabile cu respectarea mediului inconjurator este unul din obiectivele prioritare ale Tratatului Uniunii Europene. Valorile limita prudentiale trebuie sa permita protectia mediului inconjurator, pe termen lung, impotriva viitoarelor efecte adverse. In acest context, impacturile adverse trebuie evitate sau reduse acolo unde exista prescriptii rezonabile, de asemenea in raport cu utilizarea terenului. Protectia pe termen lung are scopul de a pastra posibilitatea diferitelor folosinte ale solurilor. Provenienta valorilor prudentiale ale solurilor deriva din notiunea ca orice sol va fi protejat impotriva contaminantilor daca pragurile efectului ecotoxicologic (echilibrat cu date ale valorilor de fond) nu sunt depasite si daca la acest nivel de concentratie nu apare nici un semn al efectelor periculoase nedorite asupra plante lor si apei freatice si daca exista 0 diferenta suficienta (factor de siguranta) fata de valorile de alerta propuse pentru calea "sol pâna la oameni" (sau mai ziaristic spus, de la furca la furculita).

Din punctul de vedere al protectiei solului, exista diferite optiuni tehnice posibile pentru limitarea patrunderea substantelor. Intr-o interpretare extrema, abordarea prudentiala poate fi interpretata ca evitarea oricarei cresteri a concentratiilor EPT in sol peste valorile curente. Aceasta inseamna ca adaugarea de EPT din amelioratori de sol, ingrasaminte si atmosfera trebuie sa fie egala cu pierderile prin levigare, translocare in planta si eroziune. Desi exista baza pentru aceasta abordare, nu exista inca reglementari care sa urmeze aceasta interpretare extrema, date fiind consecintele severe pe care le-ar avea asupra agriculturii si altor sectoare ale economiei. O alternativa la aceasta interpretare extrema ar fi sa se stabileasca niveluri acceptabile de acumulare in sol si apoi sa se defineasca vitezele de incarcare si/sau concentratiile in materiale care sa satisfaca acest obiectiv.

Cea mai buna tehnologie disponibila

O alternativa la abordarea prudentiala completa este reprezentata de un compromis in care se selecteaza cele mai mici limite practice/realizabile. In timp ce se foloseste adesea presupunerea ca sunt de preferat cele mai mici valori, se permit neconcordante in ceea ce priveste tehnologia de procesare sau sistemul de generare a materiei organice. Aceste niveluri ale limitelor se afla adesea intre limitele bazate pe risc si cele prudentiale.

De aceea, cea mai comuna abordare este de a stabili limitele la nivelul pe care II poate atinge tehnologia/sistemul, fara nici o referire la nivelul riscului asociat acelor limite. Aceasta este evident o decizie politica, deoarece toate solutiile tehnologice au implicatii economice fie asupra industriei amelioratorilor de sol/substraturilor de cultura fie asupra unor procese industriale mai indepartate, cum ar fi eliminarea deseurilor, silvicultura sau agricultura. Un exemplu de limite stabilite pe aceasta baza sunt cele stabilite de standardul german RAL [6] (tabelul 2).

Tab. 3 - Standard german RAL GZ 251 pentru material compostat, limite EPT

Normalizat la 30% matene organica

Abordari mixte

In unele cazuri, nici una din aceste abordari nu este pe deplin potrivita, prin aceea ca trebuie luati in considerare si alti factori decat cei legati direct de siguranta. De exemplu, adoptarea stricta a abordarii prudentiale limiteaza un numar mare de materiale care ar putea fi aplicate solului, cum ar fi ingrasamintele, dejectii animale, namoluri de la ape uzate, materiale bazate pe deseuri, cum ar fi produsele compostate de la deseuri organice colectate separat, deoarece concentratiile metalelor se adauga la incarcarea solului. Aceasta reducere a materialelor aplicate ar duce la o mai larga folosire a altor metode de eliminare, cum ar fi aplicarea in gropi amenajate in teren sau incinerare si, posibil, la o reducere a fertilitatii solului. Aceste tehnici alternative de eliminare pun, de asemenea, o povara asupra mediului inconjurator si, astfel, are loc un schimb intre incarcarea mediului prin depunerea resturilor ca amelioratori de sol si eliminarea acestor resturi atunci cand sunt respinse de controale strict privind mediul inconjurator.

In general, aceste abordari au aratat ca ingestia directa a reprezentat o amenintare mai mica decat poluarea mediului inconjurator de-a lungul lantului trofic. Totusi, pentru a furniza un factor de siguranta, aceasta concluzie s-a bazat pe un set de presupuneri absolut nerealist, ca toata hrana celor mai expusi indivizi este produsa pe 501 tratat si indicii de toxicitate au fost luati pentru cea mai toxica forma de EPT pentru care au fost gasite date. Ar fi fost potrivit sa se foloseasca numai 0 parte a hranei produse, dar nu au existat suficiente date asupra acestui aspect pentru a determina proportiile corespunzatoare de hrana obtinuta in gospodarie.

O abordare alternativa a folosit idea echilibrarii importurilor si exporturilor pentru a limita acumularea in sol si calibrarea acesteia fata de valorile limita in sol care pot fi gasite, in limitele unei game corespunzatoare, in Austria, Germania si cateva alte tari europene. Într-o baza de date extinsa dedusa din mai multe cercetari asupra accesibilitatii si vitezelor de translocare sol/planta, aceasta abordare foloseste presupunerea ca nivelurile din sol citate sunt dovedite a fi "sigure".

Aceasta propunere afirma ca functionalitatea solurilor agricole trebuie mentinuta pe termen lung. Astfel, introducerea EPT provenite din aplicarea ingrasamintelor organice trebuie redusa la minimu. Depasirea concentratiilor limita ale EPT determinate toxicologic pe perioade de 45-100 ani prin aplicarea amelioratorilor de sol contaminati excesiv nu pare a fi o strategie rationala, de aceea s-a propus ca aceste limite sa fie reconsiderate dupa 10 ani. in tabelul 3 se prezinta o propunere pentru limite ale EPT bazate pe aceste principii.

Tab. 4 - Propunere de compromis pentru limite generaIe ale EPT in amelioratori de sol (normalizate la 30% materie organica)

Totusi, limitarea incarcarii produselor compostate cu EPT trebuie combinata cu evaluarea concentratiei in sol, pentru a furniza o abordare agroecologica durabila pentru protectia solului. Aceasta abordare adopta urmatoarele presupuneri si recomandari:

a) cunoasterea nivelurilor de fond ale EPT in sol;

b) aplicarea repetata a amelioratorilor de sol, intr-un ritm de 10 t s.u./ha/an:

(Aceasta abordare întruneste cerintele unui management general al agriculturii (balanta humusului), valorile propuse garanteaza (chiar daca materia organica este mineralizata) ca limita superioara in sol nu va fi atinsa pentru cel putin 150 de ani)

c) normalizarea materiei organ ice la 30% s.u. pentru a furniza calcule comparabile;

d) restrangerea valabilitatii limitelor la (10...15) ani, datorita potentialului de progres tehnologic si cunostinte asupra riscurilor.

Probleme ale abordarilor limitate strict la reglementari

Asa cum s-a afirmat, toate aceste abordari au deficiente. Nici una nu ia in considerare in intregime impacturile pe care Ie au diferitele materiale si efectul amelioratorului de sol asupra bioaccesibilitatii EPT. in plus, aceasta nu reflecta in intregime intreaga gama de factori care determina biaccesibilitatea EPT in amelioratorii de sol, cum ar fi relatiile antagoniste, proportia de argila (analiza mineralogica), natura materiei organice prezente, capacitatea de schimb cationic, pH etc.

In plus, asigurarea limitelor pe produs nu protejeaza solul impotriva aplicarilor repetate sau aplicarilor la doze mai mari, deoarece aceste situatii duc la acumularea in sol si deci la concentratii crescute. Propunerea austriaca sugereaza o doza anuala de aplicare de 10 t s.u./ha, in timp ce celalalt protocol mixt presupune o aplicare totala de 50% din masa solului (primii 150 mm).

Reglementari existente

Directiva 86/278/CCE privind protectia mediului si in special a solurilor, când se utilizeaza namoluri de la statiile de epurare a fost transpusa prin OM 49/2004 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind protectia mediului si in special a solurilor când se utilizeaza namoluri de epurare in agricultura. Acest ordin a fost modificat in luna octombrie 2004 prin ordinul 334/2004 privind protectia mediului si in special a solurilor, cind se utilizeaza namoluri de la statiile de epurare.

Ordinul 344/2004 are ca rol valorificarea potentialului agrochimic al namolurilor de epurare, prevenirea si reducerea efectelor nocive asupra solurilor, apelor, vegetatiei, animalelor si omului, astfel incit sa se asigure utilizarea corecta a acestora.

Acest ordin stabilieste:

* Valorile pentru concentratiile de metale grele (cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc si

mercur) in solurile pe care se aplica namoluri, concentratiile de metale grele din namoluri

si cantitatile maxime anuale ale acestor metale grele care pot fi introduse in solurile cu

destinatie agricola.

* Interzicerea utilizarea namolurilor atunci cand unul sau mai multe metale grele din soluri depaseste valorile limita pe care le stabilesc si necesitatea de a lua masuri pentru asigurarea ca aceste valori limita sa nu fie depasite ca urmare a utilizarii namolurilor.

* Obligativitatea de reglementare a utilizarii namolurilor in asa fel incat acumularea de metale grele in soluri sa nu conduca la o depasire a valorilor limita. Astfel se vor stabili: cantitatile maxime de namoluri exprimate in tone materie uscata care poate fi aplicata pe sol pe unitatea de suprafata si pe an, in acelasi timp cu respectarea valorilor limita pentru concentratia de metale grele in namoluri. Este necesar sa se respecte valorile limita pentru cantitatile de metale introduse in soluri pe unitatea de suprafata si pe unitatea de timp.

Gestionarea riscului contaminarii cu EPT a solurilor prin utilizarea de namoluri orasenesti este realizata prin respectarea acestor reglementari existente. Riscul minim pentru mediu îl prezinta amelioratorii de sol cu eticheta ecologica, în care limitele maxime de EPT sunt foarte mici. In România s-a adoptat HG nr. 176/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse amelioratori de sol si substraturi de cultura (M. Of. nr. 169 / 26 feb. 2004), care reprezinta transpunerea totala a Deciziei Consiliului nr. 688/2001/EEC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice comunitare amelioratorilor pentru sol si substraturilor de cultura. (Jurnalul Oficial L 242 din 12.09.2001).