utilizarea polimerilor pentru condiŢionarea si/sau remedierea solurilor contamInate sau poluate
Rezumat Lucrarea trece în revista principalele categorii de polimeri care pot fi utilizati pentru tratarea solurilor evidentiind posibilitatile de utilizare a polimerilor/polielectrolitilor ca masura complementara în gestionarea unor situatii limita de agresiune a unor factori naturali sau antropici asupra solului, inclusiv prevenirea riscurilor majore si asigurarea unei dezvoltari economice si sociale durabile. Dupa definirea principalelor notiuni - polimeri, polielectroliti, conditionarea solurilor - sunt prezentate o serie de rezultate concrete privind efectul benefic al polimerilor, în speta al polielectrolitilor pe baza de copolimeri ai acidului maleic, asupra unor însusiri fizice si chimice ale solului tratat. Rezultatele obtinute pâna în prezent argumenteaza posibilitatea extinderii domeniilor de utilizare si a optimizarii structurilor chimice/sintezei în directii ca: remedierea solurilor contaminate sau poluate, reducerea exceselor accidentale de alcalinitate sau aciditate foarte puternica, stabilizarea materialului necoeziv constituent al unor soluri sau depozite, reducerea duratei de manifestare a excesului de apa.
Introducere, notiuni, definitii
Polimerii sunt combinatii chimice
de tip catenar cu masa moleculara mare, ce respecta un principiu
comun de formare care consta în repetarea, de-a lungul lantului
macromolecular, a unei grupari minime de atomi numita unitate structurala. Aceste
unitati sunt identice sau similare în compozitie cu monomerii
din care polimerii au fost (sau ar fi putut fi) sintetizati. Numarul
de unitati structurale cuprinse într-un lant macromolecular
reprezinta gradul de polimerizare () al polimerului. Clasificarea
polimerilor se poate face dupa mai multe criterii, ca de ex.
provenienta, modul de aranjare a unitatilor structurale, tipul
reactiei de sinteza, comportarea la încalzire. Un criteriu de
clasificare semnificativ pentru lucrarea de fata este solubilitatea în
apa. Din acest punct de vedere polimerii se clasifica în polimeri
insolubili în apa si polimeri solubili în apa; acestia din
urma pot fi neutri sau purtatori de grupe ionice
(polielectroliti).
Polielectrolitii (PE) sunt polimeri ale caror unitati monomere poseda grupe ionizate sau ionizabile. În solutie apoasa PE disociaza în macroioni polivalenti (poliioni) si un numar mare de ioni mici de semn opus - contraioni - (Mandel M., 1988). În schema 1 este exemplificata disocierea unui polielectrolit slab acid - poli(acidul acrilic).
|
Schema 1. Disocierea unui polielectrolit - poli(acid acrilic)
În functie de natura grupelor ionizabile polielectrolitii se pot clasifica în:
i) poliacizi sau polielectroliti anionici, care poseda ca grupa functionala gruparea carboxilica -COOH, gruparea sulfonica -SO3H sau gruparea fosfonica -PO3H;
ii) polibaze sau polielectroliti cationici, care au ca grupa functionala gruparea aminica -NH2, gruparea iminica >NH, gruparea cuaternara de amoniu -NR4+ s.a.;
iii) poliamfoliti sau polielectroliti amfoteri, care poseda pe lantul macromolecular atât grupari acide (carboxilice, sulfonice, fosfonice etc.), cât si grupari bazice (aminice, amoniu etc.).
Conditionarea solurilor consta în ameliorarea însusirilor fizice prin utilizarea unor substante de proveniente variate, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de soil conditioners - agenti de conditionare a solului. Prin contaminarea solului se întelege o crestere moderata a unor elemente/substante, nedaunatoare cresterii si dezvoltarii plantelor, dar care poate reprezenta faza incipienta a procesului de poluare. Poluarea solului este un stadiu avansat în care cresterea continutului anumitor substante chimice devine daunatoare pentru soluri, ape, plante, animale, 444h73e fiinte umane, pentru mediul înconjurator în general. Separarea domeniului de încarcare/contaminare de cel de poluare a solurilor se face prin indicele de încarcare/poluare, care se stabileste în functie de continutul de substante poluante din sol si o valoare de referinta a acestuia (Lacatusu R., 1995). Evaluarea cantitativa a încarcarii solului cu diferiti poluanti se realizeaza prin compararea continutului substantei poluante cu continutul normal al acelei substante în sol, sau cu continutul maxim admisibil, care se stabileste în functie de unele însusiri ale solului cum ar fi compozitia granulometrica, continutul de materie organica, valoarea pH-ului etc. (Florea N., 2003).
Pentru minimalizarea efectelor/proceselor de contaminare/poluare a solurilor pot fi aplicate diferite categorii de masuri cunoscute sub denumirea de masuri ameliorative. Prevenirea degradarii/contaminarii/poluarii solurilor se poate realiza prin folosirea unor metode care sa contribuie la evitarea producerii acestor procese sau sa contracareze efectele lor. Reducerea efectelor implica utilizarea unor metode care sa contribuie la diminuarea intensitatii de manifestare a efectelor negative ale proceselor de degradare a fertilitatii solurilor si a celor de contaminare sau poluare. Refacerea consta în aplicarea unor metode de remediere, de îmbunatatire a însusirilor solului afectat de procese de degradare sau de factori limitativi, în scopul revenirii la starea de fertilitate si productivitate originala, mai ridicata sau cel putin la o stare cât mai apropiata de cea initiala. Reconstructia se refera la metode de aplicat pe terenuri care nu se preteaza la utilizarea agricola sau forestiera, ca de ex. unele halde provenite din minerit sau de diferite reziduuri, în vederea revenirii lor în circuitul ambiental. Recultivarea se refera la lucrari similare, având ca scop revenirea terenului la utilizarea agricola sau forestiera (I.C.P.A., 2002).
Utilizarea polimerilor pentru conditionarea solurilor
Folosirea polimerilor pentru ameliorarea însusirilor fizice ale solului este cunoscuta în ultimii 50 de ani, cîteva lucrari de referinta în domeniu fiind deja accesibile (Azzam R. A. I., 1980, De Boodt M. F., 1990, 1992). Polimerii folositi în acest scop au structuri chimice si proprietati foarte diferite, asa cum se vede din clasificarea prezentata în schema 2.
![]() |
![]() |
|
|||
|
||||
|
||||
Schema 2. Clasificarea polimerilor utilizati ca agenti de conditionare a solului
Polimerii insolubili în apa, administrati în doze de 3,3 t/ha în stratul arat al solurilor cu textura fina (luto-argiloase si argiloase), au avut ca efect îmbunatatirea permeabilitatii si regimului termic, fara sa modifice regimul nutritiv. Imbunatatirea regimului termic se datoreaza continutului mai mic de apa înmagazinata, fiind cunoscut ca solurile umede se încalzesc mai greu decat cele uscate, datorita caldurii specifice mai mari a apei. Polimerii hidrofobi (polistiren, poliacrilati, bitum) micsoreaza scurgerea apei la suprafata, favorizând retinerea si acumularea apei în sol.
Polimerii solubili în apa sunt eficienti la valorificarea superioara a solurilor cu textura fina (argila peste 32%). Efectul polimerilor asupra solurilor depinde de însusirile fizice ale acestora si de zona pedoclimatica în care se afla. Spre exemplu, rezultatele obtinute prin tratarea unor soluri din Bulgaria, Republica Buriata (Rusia), insula Hokkaido (Japonia), cu un polimer ca poliacrilamida au evidentiat o crestere a diametrului si a stabilitatii agregatelor structurale, micsorarea erodabilitatii, îmbunatatirea drenabilitatii, cresterea nivelului productiei agricole.
Polielectrolitii, definiti mai sus, sunt dintre cei mai importanti agenti de conditionare a solurilor agricole. Acesti polimeri îmbunatatesc însusirile fizice, chimice si biologice ale solului, cu exceptia solurilor saraturate (salinizate si/sau alcalizate). Acest efect ar putea fi datorat proprietatilor de adsorptie si floculare ale polielectrolitilor. Polimerii si copolimerii pe baza de acrilati si acrilamida sunt cel mai mult utilizati. Poliacrilamida determina stabilizarea structurii solurilor nisipoase de duna, previne formarea crustei, micsoreaza intensitatea de împrastiere a particulelor de sol elementare de catre picaturile de ploaie si, implicit, intensitatea eroziunii prin apa. Îmbunatatirea structurii solului are ca efect cresterea vitezei de infiltratie a apei. Caracterul hidrofil al poliacrilamidei mareste capacitatea solului de a retine apa si micsoreaza pierderea apei prin evaporare si infiltratie din solurile nisipoase.
Copolimerii acidului maleic (polielectroliti maleici)
O categorie importanta de polielectroliti utilizata cu rezultate bune ca agenti de tratare a solurilor sunt copolimerii acidului maleic (polielectroliti maleici), obtinuti din copolimeri ai anhidridei maleice. Structura fizico-chimica specifica a acestor polimeri le confera proprietati de utilizare deosebite, inclusiv în tratarea solurilor, confirmate de rezultatele experimentale obtinute în laborator, vase de vegetatie si câmpuri experimentale.
Anhidrida maleica (AM) nu homopolimerizeaza decât în conditii energice, în schimb copolimerizeaza relativ usor cu unul, doi sau mai multi comonomeri, obtinându-se copolimeri binari, ternari sau multicomponenti. Mecanismul de copolimerizare al AM este deosebit de acela clasic, datorita faptului ca AM, care este un acceptor de electroni, poate forma cu monomerii donori complecsi cu transfer de sarcina (CTS). În functie de natura comonomerului, CTS participa, într-o masura mai mare sau mai mica, la reactiile de propagare a lantului, astfel încat copolimerii AM au în general o structura alternanta, ceea ce conduce la o buna reproductibilitate a sintezei si a rezultatelor obtinute la utilizare. Formula generala a unui copolimer binar al AM este prezentata în schema 3.
|
|||
|
|||
(a) (b)
Schema 3. Structura chimica a unui copolimer al anhidridei maleice (a) si a unui copolimer de acid maleic (polielectrolit maleic) (b)
Prin hidroliza blînda a copolimerilor anhidridei maleice (a), urmata de neutralizare cu hidroxizi sau carbonati, se obtin polielectrolitii maleici (b), sub forma acida sau sub forma de saruri de sodiu, amoniu, calciu etc.
In general, polielectrolitii, ca si alte categorii de polimeri, contribuie la ameliorarea însusirilor solului prin unul sau mai multe din urmatoarele efecte:
marirea gradului de agregare a elementelor structurale ale solurilor cu structura degradata
prevenirea formarii crustei în perioada dintre semanat si rasarirea plantelor, mai ales a celor cu seminte mici, care sunt foarte vulnerabile
marirea rezistentei la eroziune hidrica si eoliana a solurilor situate pe pante si a celor cu textura grosiera (argila sub 12%)
marirea permeabilitatii solurilor cu drenaj intern deficitar, cum ar fi luvisolurile, vertisolurile, solurile gleice si stagnogleice (Dorneanu A., 1984).
Utilizarea polielectrolitilor maleici ca agenti de conditionare a solului
In România au fost utilizati polielectrolitii maleici în diferite domenii ca: stabilizarea structurii solului pentru prevenirea formarii crustei, agregarea particulelor de sol pentru formarea elementelor structurale, tratarea solului pentru obtinerea prismului filtrant al drenurilor absorbante de pe solurile cu exces pluvial temporar de umiditate, ameliorarea starii fizice a solului în vederea diminuarii procesului de eroziune prin factorul apa. Din rezultatele cercetarilor întreprinse s-a evidentiat ca tratamentele aplicate solului au avut efect imediat si remanent asupra structurii solului si implicit a productiei de sfecla pentru zahar (Chivulete S., 1994). Un alt efect favorabil a constat în cresterea permeabilitatii pentru apa si aer a solului tratat pentru obtinerea prismului filtrant al drenurilor absorbante (Voicu P., 1994). De reamarcat ca experimentari ulterioare privind influenta polielectrolitilor maleici asupra capacitatii de retinere a apei, permeabilitatii substraturilor nutritive si implicit a regimului aerohidric din substraturile horticole au evidentiat de asemenea un efect favorabil al polielectrolitului (Tomita O., în curs de publicare). În variantele tratate cu stabilizatori structurali în concentratie de 0,1% s-a constatat o ameliorare a starii fizice a solului tratat si diminuarea eroziunii de la 11,2 t/ha (martor) la 1,4 t/ha (Voicu P., 1997)
Prevenirea formarii crustei prin tratarea solului cu polielectroliti maleici
Suprafata terenurilor agricole din România vulnerabile la formarea crustei este estimata la 2300 mii ha, iar suprafata care poate deveni vulnerabila este de circa 3000 de mii ha (Canarache A., 1990). Crusta formata influenteaza negativ atât unele însusiri fizice ale solului (deteriorarea structurii, reducerea permeabilitatii pentru apa si aer, împiedicarea primenirii aerului etc.), cât si rasarirea, cresterea si dezvoltarea plantelor. În mod obisnuit combaterea crustei se realizeaza prin lucrari agrotehnice cum ar fi prasila oarba, executata între semanat si rasarirea plantelor, sau prasile mecanice si manuale dupa rasarirea plantelor. In contextul unei agriculturi durabile si performante, care este de actualitate si în tarile dezvoltate, s-au efectuat experimentari privind prevenirea formarii crustei la diferite tipuri de sol (cultivate cu sfecla pentru zahar, foarte sensibila la formarea crustei) folosind polielectroliti maleici sintetizati prin metode proprii sau citate în literatura (Chitanu G. C., 1993, 2001; Houben-Weyl ,1987). Compozitia si masa moleculara a polimerilor utilizati au fost evaluate prin metode specifice, prezentate anterior (Chitanu G. C., 1993). S-au folosit trei copolimeri binari si trei copolimeri ternari ai anhidridei maleice cu acetat de vinil (AV), metacrilat de metil (MAM) sau stiren (S), deci cu comonomeri cu caracter hidrofil/hidrofob diferit, care au fost apoi hidrolizati si transformati în sare de amoniu. Structura chimica a polielectrolitilor maleici studiati este prezentata în tabelul 1.
Cod proba |
Structura chimica a polielectrolitului maleic |
|||
Ponilit GT1 |
copolimer acid maleic - acetat de vinil, sare de amoniu |
|||
AS 1.1 |
copolimer acid maleic - stiren, sare de amoniu |
|||
AM 46.1 |
copolimer acid maleic metacrilat de metil, sare de amoniu |
|||
ATS 27.1 |
terpolimer acid maleic - acetat de vinil - stiren (m:n:p = 1:0.53:043), sare de amoniu |
|||
|
terpolimer acid maleic - acetat de vinil - metacrilat de metil (m:n:p = 1:0.53:0.43), sare de amoniu |
|||
|
terpolimer acid maleic - stiren - metacrilat de metil (m:n:p = 1:0.32:0.68), sare de amoniu |
Intr-o prima serie de experimente a fost utilizat copolimerul acid maleic - acetat de vinil sub forma de sare de sodiu (denumire de marca Ponilit GT1, produs industrial) pe patru subtipuri de sol tratate cu doze de 2,2 si 4,4 kg/ha polimer. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.
Subtipul de sol |
Hidrostabilitatea agregatelor structurale, %, în variantele: |
||
Martor |
Sol tratat cu polimer, în doza de: |
||
2,2 kg/ha |
4,4 kg/ha |
||
Cernoziom gleizat | |||
Cernoziom vermic | |||
Brun roscat tipic | |||
Cernoziom carbonatic |
Tabelul 2. Efectul polimerului Ponilit GT1 asupra hidrostabilitatii agregatelor structurale
Se constata ca administrarea de polielectrolit Ponilit GT a avut ca efect cresterea stabilitatii hidrice a agregatelor structurale între 7 si 30% în raport cu varianta martor. Valorile cele mai mari ale hidrostabilitatii agregatelor structurale s-au înregistrat în varianta tratata cu 4,4 kg/ha polimer. Tratarea solului cu polimer a avut efect favorabil la toate subtipurile de sol experimentate.
|
Figura 1. Influenta structurii chimice a polielectrolitilor maleici asupra indicelui de instabilitate structurala. Concentratia solutiilor de polielectroliti a fost, de la stânga la dreapta: 0,1; 0,3; 0,5; 0,7; 0,9%.
Se observa ca polielectrolitii AS1.1, ATMS 2.1 si ATS 27.1 prezinta eficienta cea mai mare. Din punct de vedere al structurii chimice ei contin unitati maleice si unitati de stiren cu sau fara unitati de metacrilat de metil sau acetat de vinil. Totusi, costul relativ ridicat al acestor polielectroliti limiteaza utilizarea lor in practica agricola. Polielectrolitul Ponilit GT1 prezinta un efect satisfacator si în acelasi timp poate fi obtinut la scara industriala si cu un pret de cost acceptabil. În ceea ce priveste modul de actiune al polielectrolitului, rezultatele obtinute sugereaza ca efectul de formare de agregate hidrostabile se realizeaza nu numai prin interactiunile electrostatice datorate unitatilor maleice, ci si fortelor slabe hidrofobe exercitate de unitatile comonomere de stiren sau metacrilat de metil.
Rezultatele acestor cercetari ne-au determinat sa testam posibilitatea extinderii domeniilor de utilizare a polielectrolitilor maleici la obtinerea de substraturi nutritive din sere, solarii si celor destinate cultivarii plantelor ornamentale si legumicole în recipienti, platforme, ghivece etc. Întrucât volumul explorat de radacinile plantelor este limitat, asigurarea drenajului intern si mentinerea mediului de reactie sunt conditii esentiale pentru dezvoltarea normala a plantelor. Testarile efectuate asupra principalelor componente folosite la obtinerea substraturilor nutritive au evidentiat efectul pozitiv al polielectrolitului maleic asupra capacitatii de tamponare la acidifiere si la alcalinizare, care creste odata cu marirea concentratiei solutiei de polielectrolit. Polielectrolitii maleici favorizeaza mentinerea mediului de reactie al mranitei si orizontului A molic al cernoziomului cambic într-un interval al valorilor de pH optim pentru cresterea si dezvoltarea plantelor, prin marirea capacitatii de tamponare la alcalinizare si prin micsorarea usoara a capacitatii de tamponare la acidifiere (Filipov F., 2002, 2003). Aceste rezultate contureaza posibilitatea recuperarii solurilor poluate accidental cu substante puternic acide sau bazice.
Posibilitati de utilizare a polielectrolitilor pentru decontaminarea - recuperarea solurilor poluate cu metale grele
Procesele de degradare a terenurilor prin activitati antropice sunt foarte variate. Uneori ele determina deteriorarea solului sau chiar anihilarea totala a functiilor pe care acesta le îndeplineste în cadrul ecosistemelor. Degradarea terenurilor agricole din România are loc si prin procese de contaminare/poluare cu metale grele ca: fier, mangan, cupru, zinc, plumb, cadmiu, crom, cobalt, nichel. Ponderea acestor metale în solurile necontaminate este de ordinul a câteva procente (fier, mangan) sau parti per milion (cupru, cobalt s.a). Nivelul scazut al acestor elemente chimice din sol si planta, precum si rolul lor biologic au condus la desemnarea ca microelemente (Lacatusu R., 2004). În anumite zone continutul acestor elemente chimice este mai mare decât limita maxima admisibila pentru dezvoltarea vegetatiei. Cauza acumularii metalelor grele în sol poate fi de natura geogena (rezultate în urma proceselor geochimice de alterare a rocilor si mineralelor, de transport si depunere) sau de natura antropogena (rezultate în urma activitatilor umane). Metalele grele pot ajunge în sol sau plante deoarece se gasesc în îngrasaminte, amendamente sau pesticide folosite în procesul de productie, sau pot sa provina din gazele degajate în atmosfera de la diverse industrii si din combustii. Pulberile si gazele sunt purtate de curentii de aer si depozitate în cele din urma pe plante, pe sol sau în apele de suprafata (Lixandru Gh., 2003). Intensitatea efectului negativ al metalelor grele depinde de concentratie si de unele însusiri fizice si chimice ale solului, precum compozitia granulometrica, continutul de materie organica, pH-ul, potentialul redox etc. Datorita contaminarii/poluarii solului se depreciaza calitatea recoltei si se micsoreaza sau se compromite productia agricola, consecintele resimtindu-se în întregul lant trofic sol-microorganisme-plante-animale-om. Când este contaminat cu deseuri organice sau insalubrizat solul are o capacitate naturala de autoepurare, fiind considerat ca o statie biologica de epurare cu multiple trepte de tratare (separare mecanica, oxidare biologica, schimb de ioni, precipitare chimica, adsorptie, absorbtie si asimilare de catre plante si organisme vii), a carei capacitate de prelucrare depinde de proprietatile solului si de conditiile climatice si, pentru a putea functiona corespunzator, nu trebuie supraâncarcata cu produse reziduale ( Florea N., 2003). Efectul poluarii solurilor se resimte în mediu si se estimeaza în functie de impactul asupra activitatii biologice din sol si asupra cresterii plantelor, în functie de concentratia elementului chimic în furaje sau alimente si în functie de impactul asupra calitatii apelor freatice si subterane.
Pentru protectia solului împotriva poluarii este nevoie sa se identifice sursele potentiale de contaminanti si sa se evalueze riscurile de contaminare/poluare. In functie de aceasta se stabilesc masurile de limitare sau contracarare a efectelor nedorite: instalatii de epurare a apelor uzate, tehnologii adecvate de prelucrare a produselor reziduale. În unele cazuri se aplica în sol, ca îngrasamânt, namoluri sau ape uzate care contin pe lânga elemente nutritive si contaminanti potentiali. În aceste situatii se impune respectarea normelor de aplicare, fara a depasi concentratiile maxime admisibile, întrucât contaminantii care se acumuleaza în sol nu prezinta efecte nefavorabile un anumit timp (Florea N., 2003). Principalele metode recomandate în remedierea solurilor poluate sunt: stabilizarea, instalarea unor bariere de protectie, tehnici de depoluare termice si microbiologice. Se pot utiliza de asemenea tratarea chimica si separarea fizica (Ellis S., 1995).
Cercetarile efectuate privind contaminarea/poluarea solurilor cu metale grele au evidentiat mai multe posibilitati de remediere ca: extragerea din sol prin cultivare de plante cu capacitate mare de absorbtie a elementelor poluante, cultivarea, pentru consum, de plante cu foarte slaba afinitate pentru elemente poluante, amendarea cu carbonat de calciu. Aceste masuri pot fi stabilite numai în urma unor cartari minutioase ale fiecarui caz în parte (Lacatusu R., 2004). În cazul solurilor puternic poluate se poate recurge la masuri mai drastice cum ar fi decopertarea solului pe o grosime de 30 cm, copertarea solului, asociate cu alte masuri complementare (Rauta C., 1983).
Prin structura lor chimica polielectrolitii si în special polielectrolitii maleici au capacitatea de a interactiona cu ionii metalelor grele, dând compusi solubili sau insolubili, în functie de raportul polielectrolit/metal, de compozitia chimica a polielectrolitului maleic (natura comonomerului) si de conditiile de lucru (prezenta sau absenta unor saruri cu molecula mica). Aceasta proprietate este citata în literatura (Mandel M., 1988) si a fost confirmata de o serie de rezultate proprii. Astfel, s-a demonstrat ca adaugarea unor cantitati mici de polielectrolit maleic (sub 1%) favorizeaza retinerea ionilor de crom în pieile tanate cu saruri bazice de crom, conducând la scaderea drastica a cromului în efluentul de la tanare (Costas D. I., 1997, Chitanu G. C., 2002-2005, Gaidau C., 2004). Studiul în laborator al interactiei între copolimeri maleici cu structura chimica diferita, colagen, ca principal component al pieilor, si ioni de crom a pus în evidenta o interactie specifica între polielectrolitii maleici si ionii de crom (Chitanu G. C., 2002; Anghelescu-Dogaru A. G., 2004). În consecinta, apreciem ca exista premize favorabile pentru a estima un efect benefic al tratarii solului cu polielectroliti maleici ca o masura complementara în decontaminarea solurilor poluate cu metale grele. Polielectrolitii maleici ar putea actiona fie prin retinerea ionilor metalici în sol, fie, dimpotriva, prin mobilizarea acestora. Identificarea modului de actiune va necesita studii în laborator privind fiecare specie ionica în parte, în diferite conditii de sol.
Concluzii
Din datele de literatura si rezultatele prezentate se contureaza o serie de posibilitati de utilizare ca masura complementara a polimerilor/polielectrolitilor, în speta a polielectrolitilor maleici, în gestionarea unor situatii limita de agresiune a unor factori naturali sau antropici asupra solului, inclusiv prevenirea riscurilor majore si asigurarea unei dezvoltari economice si sociale durabile.
În principal, polielectrolitii maleici ar putea fi utilizati în urmatoarele situatii:
Prevenirea sau diminuarea intensitatii de manifestare a eroziunii hidrice sau eoliene si a fenomenelor negative pe care aceasta le implica.
Favorizarea formarii agregatelor structurale hidrostabile pentru îmbunatatirea permeabilitatii solului, regimului aerohidric, infiltratiei apei, cu efecte benefice în retinerea apei în sol si atenuarea efectelor negative ale secetei prelungite în sezonul de vegetatie.
Modificarea mobilitatii si accesibilitatii catre plante a metalelor grele din solurile poluate/contaminate. Acest efect ar putea fi utilizat în cazul solurilor poluate cu metale grele în urma bombardamentelor sau a zonelor poluate din apropierea unitatilor metalurgice.
Aplicarea în România a tratamentelor cu polielectroliti maleici sau alti polimeri pentru gestionarea unor situatii limita de agresiune a unor factori naturali sau antropici asupra solului necesita, evident, activitati de cercetare care nu pot fi efectuate decât în cadrul unei colaborari interdisciplinare, cu echipe formate din specialisti din diverse domenii: chimie/chimie macromoleculara; stiinta solului; climatologi, geografi, agrotehnicieni.
Anghelescu-Dogaru A. G., Popescu I., Chitanu G. C., Maleic polyelectrolytes as ecologically favorable additives in chrome tanning process, Journal of Environmental Protection and Ecology (JEPE), 5, 00-00, 2004.
2. Azzam R. A. I., Agricultural polymers. Polyacrylamide preparation, application and prospects in soil conditioning, Commun. Soil Sci. Plant Analyses, 1-8, 767-834, 1980.
Canarache A., Fizica solurilor agricole, Editura Ceres, Bucuresti,
Chitanu, G. C., Carpov, A., Asaftei, T. Rom. Pat. 106745/1993.
Chitanu G. C., Chivulete S., Carpov A., Anionic polyelectrolytes containing maleic acid units as soil conditioners, Internat. Agrophysics, 7, 203-211, 1993.
Chitanu G. C., Zaharia I. L., Anghelescu A. G., Carpov A., Rom. Pat. 117097/2001.
7. Chitanu G. C., coordonator, Noi materiale multifunctionale pe baza de copolimeri maleici pentru protectia mediului si bioaplicatii Proiect MATNATECH C111/2002-2005, www.icmpp.ro/~chita/.
Chitanu G. C., Creanga D. M., Hirano T., Badea N., Supramolecular structures in complex systems from natural and synthetic polymers. I. Interaction between collagen, maleic polyelectrolytes and chromium ions, Rev. Roum. Chim.
9. Chivulete S., Chitanu G. C., Carpov A., Tatu M., Dorobantu N., Cercetari privind efectul imediat si remanent al tratamentului cu Ponilit GT 1 si Ponilit A 1 asupra structurii solului cernoziomic cambic de la Fundulea, Lucrarile Conferintei Nationale pentru stiinta Solului, Tulcea 29 aug - 3 sept., 1994, Bucuresti, vol. 28 A, pp. 95-109.
Costas D. I., Chitanu G. C., Carpov A. s.a., Procedeu de tabacire cu saruri bazice de crom a pieilor de bovine pentru de fete de încaltaminte, Rom. Pat.112518/1997.
11. De Boodt M. F., Application of polymeric substances as physical soil conditioners. In: Soil colloids and their association in aggregates (Ed. M. F. de Boodt et al.). Plenum Press, New York, 517-556, 1990.
12. De Boodt M. F., Synthetic polymers as soil conditioners: 35 years of experimentation. In: Water saving techniques for plant growth. (Ed. H. J. W. Verplancke et al.), Kluwer Academic Publishers, Netherlands, 137-161, 1992.
13. Dorneanu A., Conceptii moderne în fertilizarea organica a solului, Ed. CERES, Bucuresti, 1984.
14. Ellis S., Mellor A., Soils and Environment, Routledge, London and New York, 1995.
Filipov F., Chitanu G. C., Tomita O., Suflet D., Draghia L., Caracterizarea capacitatii de tamponare a componentelor substraturilor nutritive tratate cu solutii de polielectroliti maleici, Lucrarile celei de-a XVII-a Conferinta Nationala de Stiinta Solului, Timisoara, 25-30 aug. 2003.
Filipov F., Chitanu G. C., Tomita O., Suflet D., Draghia L., Influenta polimerului Ponilit GT1 asupra capacitatii de tamponare la acidifiere a unor componente ale substraturilor folosite în horticultura, Simpozionul Stiintific Agricultura în perspectiva integrarii europene, U.S.A.M.V. Ion Ionescu de la Brad Iasi, Facultatea de Agricultura, CD-ROM ISSN 1454-7414, 2002.
17. Florea N., Degradarea, protectia si ameliorarea solurilor si a terenurilor, Bucuresti, 2003.
18. Gaidau C., Chitanu G. C., Bratulescu V., Miu L., Maleic copolymer polyelectrolytes for leather ecological processing, World Polymer Congress Macro 2004, Paris, July 4-9, Program, p. 136.
19. Houben-Weyl in Methoden der Organischen Chemie, E20. "Makromolekulare Stoffe", George Thieme Verlag, Stuttgart, pp 1239-1243, 1987.
20. Lacatusu R., Metoda pentru evaluarea nivelului de încarcare si de poluare a solurilor cu metale grele, stiinta solului, vol. XXIX, 2, S.N.R.S.S., Bucuresti, 1995.
21 Lacatusu R., coordonator, Impactul surselor de poluare din site-urile horticole periurbane si urbane asupra mediului inconjurator si a produselor legumicole, Editura Est Falia, Bucuresti, 2004.
22 Lixandru Gh., Sisteme integrate de fertilizare în agricultura, Editura PIM, Iasi, 2003.
23. Mandel M., "Polyelectrolytes",
în Encycl. Polym. Sci.
24. Rauta C., Cârstea S., Prevenirea si combaterea poluarii solului, Ed. CERES, Bucuresti, 1983.
25. Tomita O., Filipov F., Chitanu G. C., în curs de publicare.
26 Voicu P., Vatau A., Chivulete S., Chitanu G. C., Carpov A., Albu C., Cercetari preliminare privind utilizarea amestecului de sol rezultat în urma saparii prismei drenante si stabilizat structural cu polielectrolitul ATS-23.1, ca material drenat în amenajarile de desecare-drenaj, Lucrarile Conferintei Nationale pentru stiinta Solului, Tulcea 29 aug - 3 sept., 1994, Bucuresti, vol. 28 A, pp. 121-137.
Voicu P., Chivulete S., Mihalache M., Morarescu V., Chitanu G. C., Carpov A., Rezultate experimentale privind posibilitatea reducerii intensitatii proceselor erozionale de pe versanti cu folosinta agricola prin utilizarea stabilizatorilor structurali, Fizica si tehnologia solului, Publicatiile SNRSS, 29A, 69-80, 1997.
28. *** Degradarea si ameliorarea - prevenire, reducere, refacere, reconstructie, recultivare, luare în cultura, Recomandari si rezultate ale Conferintei Internationale "Solurile în schimbare globala - o provocare pentru secolul 21", Constanta, România, 3-6 septembrie 2002, ICPA Bucuresti.
1. Numele: CHIŢANU; prenumele: Gabrielle Charlotte
2. Data si locul nasterii: 07.07.1948, Hârlau, jud. Iasi
Studii: Chimist, Universitatea Al. I. Cuza Iasi, Facultatea de Chimie, oct. 1967-oct. 1972;
4. Titlul
stiintific: doctor
în chimie, Universitatea
Al. I. Cuza Iasi, Facultatea de
Chimie; Post-doctorat
Universitatea Joseph Fourier,
CERMAV-CNRS,
5. Experienta profesionala: sinteza, caracterizarea si aplicatiile copolimerilor maleici; polimeri pentru protectia mediului; chimia verde a polimerilor
6. Locul de munca actual si functia Academia Romana, Institutul de Chimie Macromoleculara Petru Poni, Aleea Grigore Ghica Voda 41A, 700487, Iasi; cercetator stiintific principal I, sef Laborator Polimeri Bioactivi si Biocompatibili; e-mail: chita@icmpp.ro
7. Lucrari publicate: peste 90. Brevete si inventii: 22
8. Membru al
asociatiilor profesionale Balkan
Environmental Associations (B.EN.A), European Colloid and Interface Society (ECIS), Societatea de Chimie din
9. Stagii de perfectionare/specializari: Franta, Japonia, Rusia, Finlanda. Kazakhstan
10. Experienta manageriala: COST-PECO, INTAS, BRANCUsI, MATNANTECH
11. Premiul "Nicolae Teclu" al Academiei Romane în 1988
CURICULUM VITAE
1. Nume: FILPOV, prenume: FEODOR
2. Data si locul nasterii: Suceava, 12 martie 1961
3. Studii: Inginer agronom, Institutul Agronomic - Facultatea de Agricultura (octombrie 1985 - septembrie 1989
4. Titlul stiintific: Doctor in Agricultura si Horticultura; Specializarea: Pedologie ameliorativa ,Universitate de stiinte Agricole Cluj (nov.1993 - mai 1998)
5. Experienta profesionala: pregatirea si predarea lucrarilor practice si a cursului de Pedologie; evolutia însusirilor morfologice fizice si chimice ale solurilor din sere si solarii; elaborarea tehnologiilor ameliorative si a metodelor de calcul pentru corectarea compozitiei granulometrice si amediului de reactie a solurilor din spatii protejate; folosirea polielectrolitilor sintetici ca aditivi pentru conditionarea substraturilor horticole
6. Locul de munca actual si functia: Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara Ion Ionescu de Brad Iasi, Aleea Mihai Sadoveanu 3, 700490, e-mail ffilipov@univagro-iasi.ro; sef lucrari la Pedologie
7 . Vechime la locul de munca actual:14 ani
8. Lucrari elaborate si / sau publicate: (78 de lucrari stiintifice din care 9 la manifestari internationale)
9. Alte competente: Ameliorarea solurilor cu exces de umiditate, a solurilor saline si a celor acide. Utilizarea substantelor polimere în conditionarea solurilor
|